Cine-a fost vreodată în calitate de expozant la un tîrg de carte autohton ştie: zilele de weekend sînt cele mai pline. Şi, ca o consecinţă, n-ai niciodată destul timp pentru a povesti despre ce se întîmplă, tocmai fiindcă… se întîmplă!
O poză cu Nicu în prima zi a tîrgului
S-au întîmplat multe în ultimele două zile de tîrg şi pentru mine şi Millennium Press. Bebe şi Nicu şi-au depăşit şi răsdepăşit planul la vînzări (plan pe care şi-l propuneau ei înşişi cu cîte-o seară înainte). Acum, post-festum, pot declara cu mîna pe inimă: fără ei doi, n-am fi vîndut probabil nici jumătate din cît am vîndut.
Un cititor şi trei librari: Bebe, Nicu şi Kyo
Am lansat cărţile nou-apărute sîmbătă la amiază. Au fost mulţi prieteni şi mulţi cunoscuţi, iar lansarea a decurs aşa cum decurg lansările noastre: într-o atmosferă relaxată, colocvială.
N-am dat în veacul vecilor doi bani pe lansările cu ştaif. Am prezentat noile apariţii, pe rînd, următorii dînd cîteva amănunte: Mike despre antologia MILLENNIUM, Mircea despre CRONICILE APOCALIPSEI şi SUPRAVIEŢUITORUL, Ghido a dat cîteva amănunte despre seria DUNE şi progresele pe care le fac, el şi Cristina, în traducerea celui de-al cincilea volum al seriei, CRUCIADA MAŞINILOR, Florin Pîtea ne-a dezvăluit prima sa întîlnire cu ADRENERGIC-ul doctorului Corn, iar subsemnatul a şoptit cîteva amănunte de tip making of despre PREDATOR: TEROARE ÎN JUNGLĂ.
O imagine de la Birou
La final, o Lorena mai emoţionată decît de obicei (din cauza afluenţei trecătorilor) a citit superb cîteva fragmente din viitorul ei volum, HYDE PARK. Finalul s-a topit în rîsete, poveşti, degustare de pălincă şi un îndemn din partea mea de a ne deplasa în grup la lansarea PISTOLARULUI lui King (tradus de Mircea), la standul Nemirei.
Picture me happy 
Într-un acces altruist, am spus pas lansării şi i-am lăsat pe Bebe şi Nicu să participe. Măcar atît meritau şi ei. Ulterior, lansarea nemirească s-a prelungit cu berea promisă la terasa-Birou, unde sefeul românesc a ţinut ocupate, vreme de-o după-masă întreagă, vreo patru mese lungi. Au fost mulţi, mulţi oameni dragi şi, dacă ar fi să-i înşir, sigur aş uita cîţiva. Spun doar că m-am simţit tare bine şi că sînt sigur că, asemeni mie, toţi cei de-acolo şi-au dorit ca acea reuniune să nu se mai termine.
Giotto, cartierul general nocturn
Am încheiat seara (ca şi precedentele două) la Giotto, pe Teiul Doamnei, într-o formulă restrînsă: Nicu şi Bebe, Mirela şi Ovidiu de la Tritonic (fiind ei cei mai mici – hihi! – s-au retras cel mai devreme), soţii Ghidoveanu, Cristi cel Albastru de Prusia, Roxi Brînceanu, Mike şi Ona, Jewel şi Mircea. O seară faină, în care Ghido ne-a delectat cu poveşti de la faimosul PloCon din ‘94.
La Birou, între doi oameni cu părul lung
Duminica a început fabulos, cu o lansare la Leda/Corint. Nu, n-a fost puhoi de lume, dar s-a vorbit despre o carte extraordinară (primul volum al CĂRŢII SOARELUI NOU a lui Wolfe) şi am avut ocazia să o cunosc, în sfîrşit, pe Irina Horea, traducătoarea cărţii, dar şi a STĂPÎNULUI INELELOR, unul dintre cei mai buni traducători pe care-i are ţara asta. Am avut apoi privilegiul să prelungim lansarea cu o bere la Birou, alături de Irina şi tatăl ei, poetul Ion Horea, Mike şi Ona, Jen şi Nicu. Şi, pe cînd credeam că nimic nu se mai poate adăuga bucuriei dimineţii, s-a întîmplat minunea şi a apărut însuşi domnul academician doctor inginer profesor meseriaş Ilieş Cîmpeanu, fost coleg de RAO în vremurile bune şi actualmente transferat la Litera. Talk about a perfect day! Ilieş e la fel de exuberant, de jovial şi de drag ca întotdeauna şi mă bucur să-l văd zîmbind iar larg (cred că un rol important în asta a avut plecarea de la RAO).
Bebe, Jewel şi trei Ghidoveni, la spart de tîrg
Spre după-masă, pe cînd ne luam prînzul în compania inegalabilului Ionuţ Bănuţă, Mike a devenit melancolic şi tăcut. „Ţi se termină tîrguşorul, aşa-i?”, a pus Ona degetul pe rană. Aşa era.
Ona making funny faces din vina lui Ionuţă
A fost, de departe, cel mai tare tîrg la care mi-a fost dat să particip. Şi nu doar fiindcă am vîndut de două ori cît la Gaudeamus, nu doar fiindcă am avut alături doar prieteni, nu fiindcă standul nostru a fost plin mai tot timpul… ci din toate motivele de mai sus. Pînă şi facerea bucăţi a standului a fost un spectacol cu prieteni, resturi de pălincă, beri şi multă voie-bună…
Seara, la Giotto
Am plecat din Bucureşti aproape de miezul-nopţii. Cu maşina încărcată, cu datorii achitate şi cu multe-multe amintiri frumoase. Şi cu regretul de-a nu fi putut să stau mai mult de poveşti cu fiecare prieten în parte. Am tot poposit pe drum pentru cîte-un pui de somn şi am aterizat la Satu Mare luni după-amiază, pe la patru. Linda îl aştepta pe Mircea, pe mine m-aşteptau fetele. De-atunci, am tot recuperat la capitolul somn şi de azi-dimineaţă sînt din nou pe baricade.
În standul făcut bucăţele, cu Bebe şi Cristi
N-ar fi existat nimic din toată această aventură dacă n-ar fi fost cărţile. Iar cărţile n-ar fi putut exista, desigur, fără autorii lor, fără traducători, fără Mike şi Ona, fără Bebe şi Nicu, fără Aspoiu şi Kyo care m-au încurajat, fără Ghido şi Cristina şi Mircea şi Ştefan, fără Jen, fără Lorena, fără fetele mele care mi-au răbdat toanele, fără toţi cititorii care mi-au scris sau ne-au vizitat la stand. Tuturor, le mulţumesc.
Un pozar şi un pistolar...
Pînă la Gaudeamus (3-7 decembrie) au mai rămas cinci luni şi jumătate. E mult de lucru, dacă vrem să egalăm performanţa de la Bookfest. Prin urmare… la treabă! Promit să vă ţin la curent în continuare.
Ia Apocalipsa, neamuleeee!
(Pentru toate imaginile din galeria aleatorie de mai sus, realizate pe parcursul întregii perioade a tîrgului, © Mircea Pricăjan & Bear. Just so you know.)
