Bookporn: The Black Company

Mi se pare că v-am mai arătat una sau două dintre aceste cărţi…Merita însă să le vedeţi laolaltă, aşa cum am aşteptat vreme de aproape un an să le văd, înainte de a purcede la lectură.

Tor Books a încheiat de curînd reeditarea într-o ediţie omnibus de patru volume a seriei care l-a făcut faimos pe Glen Cook, modelul declarat al lui Steven Erikson şi Ian Cameron Esslemont, Joe Abercrombie sau Richard Morgan, dintre autorii de fantasy aflaţi pe val la ora actuală. Cook, din ale cărui opere am citit vreo două romane răzleţe aparţinînd SF-ului, e autorul mai multor cicluri epic/dark fantasy, scrise şi publicate cu mult înainte ca George R. R. Martin să fi adus la modă acest gen de poveşti. Dintre acestea, povestea Companiei Negre e cea mai faimoasă şi se întinde pe parcursul a nu mai puţin de zece volume. Cei de la Tor au restrîns numărul volumelor la patru, grupîndu-le după ciclurile epice de care aparţin: CHRONICLES OF THE BLACK COMPANY (care reuneşte romanele ciclului „Books of the North”: THE BLACK COMPANY, SHADOWS LINGER şi THE WHITE ROSE într-un trade paperback de 704 pagini), THE BOOKS OF THE SOUTH (ciclul omonim, care cuprinde SHADOW GAMES şi DREAMS OF STEEL şi THE SILVER SPIKE, un roman adiacent seriei, trade paperback, 670 pagini), THE RETURN OF THE BLACK COMPANY (BLEAK SEASONS şi SHE IS THE DARKNESS, primele două volume din ciclul „Books of the Glittering Stone”, trade paperback, 672 pagini) şi THE MANY DEATHS OF THE BLACK COMPANY (volumele trei şi patru din ciclul „Books of the Glittering Stone”: WATER SLEEPS şi SOLDIERS LIVE, trade paperback, 784 pagini).

E o serie uriaşă (faceţi şi voi socoteala, se strîng aproape 3000 de pagini!), dar nu mă îndoiesc că va fi o lectură plăcută. Mi-a plăcut enorm interviul luat de Pat de la Fantasy Hotlist şi impresia pe care mi-a lăsat-o autorul. Ştiu, sînt subiectiv, dar pornesc întotdeauna mai cu drag la lectura unei cărţi sau a unei serii dacă ştiu cîte ceva despre autor şi-mi place felul cum gîndeşte acesta, indiferent cîte recenzii pozitive aş fi citit înainte.

A, da! Remarcaţi aspectul grafic unitar şi ilustraţiile copertelor, semnate de extraordinarul Raymond Swanland. Cărţi frumoase.

Cu ce îşi pierde timpul un editor…

Parcă anume pentru a-i face în ciudă unui distins comentator de la însemnarea precedentă, deşi fără rea intenţie, am să profit de faptul că acesta încă mai este blogul meu personal şi-am să vă informez că la Cavnic se schiază bine merci pe toate pîrtiile, oamenii sînt primitori şi veseli şi instalaţiile de teleschi funcţionează la capacitate maximă. Şi afirm aceste lucruri în urma unei constatări aprofundate la faţa locului.

Dovezi nu pot produce decît de la pîrtiile Icoana, unde ne-am încumetat şi noi, cei trei urşi, să ne exersăm enormul talent la sporturi de iarnă, după cum se poate vedea în imaginile ce ilustrează această însemnare.

Precum scria acum cîteva zile prinţesa, într-o frază care mi se pare atît delicioasă, cît şi definitorie pentru ceea ce am practicat noi în ultimele trei zile: „Pe linga mine, bebelusi de 30 cm inaltime coborau in viteza, facind cristiane cu degetul in gura.” Am văzut şi noi bebeluşii, dar asta nu ne-a împiedicat să exersăm în continuare.

Am stat la o pensiune extraordinară, ne-am nutrit acceptabil în apropierea pîrtiilor (la capitolul gastronomie, restauratorii din fostul oraş minier mai au încă de învăţat), am citit o carte extraordinară pe care o s-o vedeţi publicată anul acesta la MP şi-am început alta care promite, ne-am dat pe gheaţă…

…Am produs îngeraşi, ne-am dat cu schiurile (că deocamdată nu se poate numi schiat echilibristica practicată de noi), am tras nişte trînte formidabile cu săniuţele din dotare şi ne-am pricopsit cu febre musculare de prima clasă, semn că trebuie să repetăm cît de curînd această aventură.

Ne-am întors astă seară, întregi şi fericiţi, după un ocol pe la mănăstirea Bârsana şi de-a curmezişul Maramureşului alb şi cu drumuri acceptabile.

Mîine odihnă şi probabil încă puţină lectură, iar de luni, la treabă. Că unii aşteaptă, iar alţii ne laudă frumos, cu speranţa că doar-doar om mai produce şi noi ceva de citit pentru populaţia dornică de Kulturalizare.

Bookporn: Haldeman unbound

N-am rezistat ispitei de-a mă juca un pic cu titlurile cărţilor şi cu cel al însemnării de faţă. Pe Haldeman l-am descoperit prin ‘86 sau cam aşa ceva, ca toţi pasionaţii români de F&SF, cu un fragment din FOREVER WAR care apăruse într-una dintre antologiile antirăzboinice ale lui Mironov. L-am redescoperit în ‘92 cu THE HEMINGWAY HOAX, una dintre primele cărţi în engleză pe care le-am avut în bibliotecă. Apoi i-am mai citit cărţile ieşite la Teora şi Pygmalion şi, mai de curînd, CAMOUFLAGE (care a fost prima carte pe care-am citit-o pe reader şi cea dintîi pe care-am recenzat-o pe acest blog).

Următoarele sale cărţi, OLD TWENTIETH şi THE ACCIDENTAL TIME MACHINE, nu mi-au căzut încă în mînă. Am profitat însă de o reducere de la Amazon şi mi-am luat MARSBOUND în hardcover (orice carte care are numele planetei roşii în titlu îmi trezeşte interesul pe dată; s-ar putea spune că sînt „marţifan”?) şi cum urmarea, STARBOUND, tocmai era programată să apară, am comandat-o şi pe aceasta. Au sosit ieri. Arată bine şi le-am adăugat în capul listei de lecturi. Mă rog, nu chiar în vîrf, dar pe-aproape.

Haldeman e, după părerea mea, prototipul autorului SF de cursă lungă: fără a excela stilistic, spune poveşti care curg frumos şi care îţi oferă momente de sensawunda, cum ar zice Voicunike.

LATER EDIT: Cyberpunk-ul are de-acum exponenţi şi dincolo de Prut! Asta e o carte pe care categoric vreau să o citesc.

Şi încă oarece: am uitat ca un deştept ce sînt să vă anunţ că a apărut Nautilus nr.25, în care subsemnatul îşi începe serialul de învăţături către scriitorii aspiranţi de care parcă am pomenit acum cîteva zile pe blog. Check it, discuţia e în toi!

Să creşti mare, Maicule!

Fiindcă ne înveţi de bine. Fiindcă ne trebuieşti. Fiindcă mi-eşti cel mai drag dintre prieteni. Fiindcă azi e ziua ta, conaşule! La mulţi, mulţi ani!

E gata?

Să fie oare adevărat? Chiar a terminat Martin DANCE WITH DRAGONS? În caz afirmativ, termenul afişat pe librăriile online (parcă undeva prin aprilie) devine brusc realist… Oricum, ştirea asta made my day.

Later edit: Nope.

Veşti faine reloaded

Cică Nemira are în portofoliu LITTLE BROTHER al lui Cory Doctorow. Yay! Am avut la începutul anului trecut o tentativă de achiziţionare a copyright-ului pentru seria avortată mystery&thriller pe care o proiectasem la Bastion şi la agenţie mi s-a comunicat că mai e cineva interesat de carte. Sînt curios dacă o vor publica în seria YA (fostă Paganel, Junior parcă se cheamă acum) sau în Nautilus. Poate se îndură Vlad şi ne lămureşte? Pînă atunci, un click pe titlu vă va duce la pagina dedicată de Cory romanului, de unde îl puteţi descărca în felurite versiuni electronice, toate integrale.

La Corint Junior, în seria lor de romane YA fantasy, un roman care pare a fi mişto, INCARCERON de Catherine Fisher. Ciudată coincidenţă, cu jumătate de oră înainte de-a primi comunicatul de presă, Mike îmi trimitea un mail entuziasmat cu un link la o recenzie a ediţiei originale.

Din cîte ştiu, luni va apărea Nautilul cel nou. Am şi eu un articol acolo, inspirat de polemicile din ultima vreme. Pînă una-alta, citiţi partea a doua a articolului Scriitoraşul cel viteaz, în ultimul Observator Cultural. Spune multe şi spune bine şi pe şleau.

PS: Să nu uit! Inspirat oarecum de pozele lui Mike, mi-am făcut şi eu un album foto, pe care-l puteţi accesa aici.

Bookporn: Zelazny, proza scurtă (3)

Vă mai amintiţi de însemnarea asta? Dar de asta? Ei bine, a sosit vremea să pun punct acestui serial. În urmă cu aproximativ o oră am ridicat de la poştă un colet masiv în care se aflau ultimele două volume ale seriei de COLLECTED STORIES ale lui Zelazny, NINE BLACK DOVES şi THE DOOR TO AMBER, comandate încă de la începutul lui decembrie de pe Amazon.com.

Sînt o frumuseţe aceste cărţi, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. De cînd am sosit acasă tot răsfoiesc ultimul volum şi nu mă hotărăsc să-l las la o parte şi să mă apuc de treburile zilei. E aici o postfaţă mişcătoare a lui Trent Zelazny (fiul, el însuşi scriitor), o transcriere a discursului lui George R. R. Martin ţinut la înmormîntarea prietenului său Roger, recomandări de lectură şi date bibliografice referitoare la această integrală a povestirilor, o comoară de informaţii şi o sumă a unei munci editoriale imense, făcută cu dragoste şi pasiune.

Fresca lui Michael Whelan e acum completă. Şi peste 3000 de pagini de povestiri ale lui Zelazny m-aşteaptă să le descopăr sau redescopăr. Me happy!

Ugly Bad Avatar

Aşa ar fi arătat avatarul subsemnatului în cazul în care aş fi ajuns pe Pandora…

Vă puteţi juca şi voi, aici. Mulţumiri lui Mircea pentru link.

Veşti faine

Prima veste faină se referă la Neil Gaiman, al cărui roman premiat cu Hugo în 2009 stă să apară. Unde? Nu, n-aţi ghicit, nu va ieşi la foştii noştri parteneri, al căror nume nu-l voi scrie pentru a nu le face reclamă pe degeaba. Deşi s-au lăudat cu cartea asta încă dinainte ca ea să fi apărut în original, deşi i-au solicitat lui Liviu Radu să o traducă (ceea ce Liviu a şi făcut) şi au uitat să-l plătească, deşi au scăldat-o pe blog că a întîrziat contractul, că hîr, că mîr… GRAVEYARD BOOK apare în cele din urmă la Nemira. Anunţul a fost făcut ieri pe blogul editurii de către Dan Pavelescu. După anunţul privind primele trei romane ale seriei Temeraire a lui Naomi Novik, după AXIS a lui Robert Charles Wilson, după ce Vlad Puescu a confirmat că în aproximativ trei luni vom avea OLYMPOS al lui Dan Simmons, vestea cu Gaiman ne arată că editura lui Nicolau means business şi în acest an. Jos pălăria în faţa falimentarilor de la Nemira, aşadar. Am mai spus-o, am să mă repet: aşa să tot daţi faliment!

A doua veste faină se referă la o anchetă publicată pe blogul revistei Cultura, unde Mihai Iovănel include ADRENERGIC al lui Sebastian A. Corn pe lista celor mai importante apariţii din 2009 la capitolul beletristică.

Cea de-a treia veste faină e de fapt o recenzie în esenţă favorabilă a romanului ÎNGERUL PĂZITOR de George Lazăr, citit de către CapricornK13:

[...] George Lazăr vrea să scrie comercial, cu priză la public.  Foloseşte o recuzită de scenariu hollywood-ian: acţiunea romanului este tipică unui thriller, personajul principal este american, este implicată armata americană şi oarece proiecte secrete ale sale, avem de-a face cu cei bogaţi şi frumoşi, limbajul este alert şi simplu, colocvial chiar, tehnica narativă este banală (fără să fie însă deranjantă sau greşit aplicată, atenţie). Cum n-am fost niciodată o habotnică a elitismului în literatură, pentru mine “comercial” nu înseamnă în mod necesar prost, neinteresant sau fără valoare.  George Lazăr este un exemplu bun, cu această carte, pentru o astfel de demonstraţie – e uşurică, fără mari pretenţii de înţelegere, referinţe sau cultură din partea cititorului, dar cu o idee centrală interesantă, pusă în aplicare prin desfăşurarea unei acţiuni acceptabile.

Mulţumim, Capricorn!

În sfîrşit, în Observatorul Cultural de săptămîna aceasta, Mike Haulică mai adaugă un argument – mai mult decît just – în polemica declanşată în ultima vreme pe blogurile de profil, privind receptarea criticii de către scriitorii români de F&SF şi, viţăvercea, receptarea literaturii române F&SF de către critică şi cititorii avizaţi. Articolul e doar prima parte dintr-un potenţial serial cu titlul „Scriitoraşul cel viteaz”. De citit musai-musai de către toţi aspiranţii la gloria literară!

Later edit: Pe AtelierKult, o poveste nouă de Aron Biro, un fantasy gastroenterologic scary. Cei care aveţi conturi acolo, nu ezitaţi să o citiţi; Robi e în formă maximă.

Cum va fi 2010 în cărţi? (2)

Iată şi alegerile mele pentru cel de-al doilea trimestru al anului care tocmai a început.

Pe 27 aprilie urmează să apară la Penguin Canada UNDER HEAVEN, noul roman al lui Guy Gavriel Kay. După ce a cartografiat Europa în romanele sale în care a ficţionalizat epoci istorice reale, adăugîndu-le un dram de fantasy (TIGANA, THE LIONS OF AL-RASSAN, A SONG FOR ARBONNE, THE LAST LIGHT OF THE SUN sau superbul diptic THE SARANTINE MOSAIC), co-editorul faimosului SILMARILLION tolkienian, laureat World Fantasy Award în 2008 pentru YSABEL, îşi îndreaptă atenţia spre orizontul exotic al Orientului îndepărtat. Cîteva detalii despre carte aici.

În mai, Tachyon va publica un nou volum de proză scurtă semnat Jeff VanderMeer. N-am să mai repet de ce îmi place Jeff, am să vă spun doar că veţi găsi adunate în cartea asta cîteva bijuterii risipite în ultimii ani în diverse publicaţii, care de care mai prestigioase. Tot Tachyon (care pare a fi cîştigat dreptul de publisher en titre al lui Jeff), a publicat de curînd BOOKLIFE, o colecţie de „sfaturi şi strategii de supravieţuire pentru scriitorul secolului XXI” pe care o recomand oricărui aspirant la gloria literară).

În sfîrşit, iunie ne va aduce mult-aşteptatul KRAKEN al lui China Miéville. Pînă atunci sper să apuc să citesc şi THE CITY AND THE CITY, care a apărut recent şi în variantă paperback.

O precizare: desigur, astea nu-s singurele cărţi de pe lista mea de must buy, dar sînt cele mai susceptibile de-a fi primele cumpărate şi citite în lunile respective.