Almanahul Helion sau o însemnare care va face din subsemnatul erou de editorial
13 decembrie 2006 by Horia-Nicola Ursu
•
N-am văzut încă almanahul Helion, dar probabil că îl voi primi cît de curind… Florin Dănilă e întotdeauna excesiv de amabil şi-mi trimite revista, cu siguranţă îmi va trimite şi almanahul; asta, dacă nu cumva se va supăra pe mine după ce va fi citit însemnarea aceasta… De ce să se supere? Ei bine, fiindcă sumarul publicat de Traian Bădulescu pe RoFandom nu îmi trezeşte cîtuşi de puţin fiorii de nerăbdare pe care, din 1981 şi pînă în 1990, i-am simţit ori de cîte ori cumpăram din chioşcuri revista Helion.Recunosc: mă aşteptam la mult mai mult din partea acestui almanah… Mult mai mult decît pare a-mi indica sumarul… Pe partea autohtonă, doar trei-patru nume îmi trezesc interesul: Săsărman, Opriţă, Cotizo Draia, Marian Truţă… Sînt oameni care, de regulă, nu mă dezamăgesc cu ceea ce scriu. Doar patru nume, adică patru povestiri, din douăzeci şi patru. Atît! Ba nu, mint. Sînt curios dacă Andrei Gaceff a mai lucrat pe „Victoria” lui. În caz afirmativ, e de bine. Dacă nu, dacă graba de a umple un anume număr de pagini i-a îndemnat pe timişoreni să ignore potenţialul unei povestiri stîngace, şi au publicat-o ca atare, e de rău. Fiindcă, oricît de mult potenţial ar fi avut acea poveste, în starea în care am citit-o eu, NU era publicabilă. Apropo, pentru Andrei: felicitări! Mă înşel eu sau ăsta-i debutul tău pe hîrtie? În schimb, văzînd că în sumar figurează 4 (patru!) proze semnate Cezar Mazilu, încep să mă întreb dacă nu cumva redactorii publicaţiei au cedat tentaţiei de a atinge numărul magic, 320 de pagini, cu orice preţ…
Pe partea străineză, a traducerilor adică: nimic cu N mare, la capitolul „exciting news”. Roberto Quaglia? Fie el şi în combinaţie cu Ian Watson? Pffff… În rest, din nou no comment. Presupun că a fost la mijloc dorinţa realizării unei mini-antologii integral europene… Să marcăm momentul aderării… Poate să marcăm şi-un ban din subvenţii date de vreun institut sau altul… Enfin. Vom citi şi vom vedea.
Cît despre non-ficţiune… Hai, măi Traiane, cum dracu’ mai ai chef să scrii despre „Atlantykron - o insulă unde se trăieşte SF”? Şi cu titlul ăsta patetico-fumato-mironovian? Despre celelalte titluri nu mă pronunţ pînă cînd n-am să citesc. Dar… Însăşi prezenţa unei secţiuni intitulată „Fenomenul OZN” e total necomentabilă. În ziua de azi, să mai bagi ozenistică, ceneistică şi enigmistică de-asta de doi bani într-o publicaţie care se pretinde literară? Pffff (bis)…
Şi: „umor SF”?! De cînd lumea şi pămîntul, paginile de umor SF au fost tot ce-a avut Helionul mai penibil (exceptînd editorialele ultimelor două numere pe care le-am primit, dar asta-i altă mîncare de peşte, care mie îmi provoacă o scîrbă infinită).
Tirajul anunţat: 15000? Mă rog, sînt banii lui Cornel Secu (sau bani obţinuţi de Cornel Secu din sponsorizări, subvenţii şi granturi, treaba lui), poate să facă absolut tot ce doreşte cu ei, dar… de banii ăştia, nu mai bine ar fi publicat vreo trei-patru-cinci cărţi într-un tiraj decent? Cărţi de-ale autorilor timişoreni. Eventual un “best” al Helionurilor de-odinioară, din care aveai într-adevăr ce alege. Şi-o fi zis, văzînd rezultatele vînzărilor de la cele cinci numere apărute în noua serie, că gata, e cazul s-o lase moartă, dar măcar să moară frumos? With a bang?
Păcat. Păcat de-un brand irosit de dragul unui orgoliu provincial exacerbat. Părerea mea. Treaba lor. Un lucru e cert: mi-am atins scopul! Acum o să se supere Cornel Secu pe mine şi, în viitorul număr, voi deveni erou de editorial…
Pe partea străineză, a traducerilor adică: nimic cu N mare, la capitolul „exciting news”. Roberto Quaglia? Fie el şi în combinaţie cu Ian Watson? Pffff… În rest, din nou no comment. Presupun că a fost la mijloc dorinţa realizării unei mini-antologii integral europene… Să marcăm momentul aderării… Poate să marcăm şi-un ban din subvenţii date de vreun institut sau altul… Enfin. Vom citi şi vom vedea.
Cît despre non-ficţiune… Hai, măi Traiane, cum dracu’ mai ai chef să scrii despre „Atlantykron - o insulă unde se trăieşte SF”? Şi cu titlul ăsta patetico-fumato-mironovian? Despre celelalte titluri nu mă pronunţ pînă cînd n-am să citesc. Dar… Însăşi prezenţa unei secţiuni intitulată „Fenomenul OZN” e total necomentabilă. În ziua de azi, să mai bagi ozenistică, ceneistică şi enigmistică de-asta de doi bani într-o publicaţie care se pretinde literară? Pffff (bis)…
Şi: „umor SF”?! De cînd lumea şi pămîntul, paginile de umor SF au fost tot ce-a avut Helionul mai penibil (exceptînd editorialele ultimelor două numere pe care le-am primit, dar asta-i altă mîncare de peşte, care mie îmi provoacă o scîrbă infinită).
Tirajul anunţat: 15000? Mă rog, sînt banii lui Cornel Secu (sau bani obţinuţi de Cornel Secu din sponsorizări, subvenţii şi granturi, treaba lui), poate să facă absolut tot ce doreşte cu ei, dar… de banii ăştia, nu mai bine ar fi publicat vreo trei-patru-cinci cărţi într-un tiraj decent? Cărţi de-ale autorilor timişoreni. Eventual un “best” al Helionurilor de-odinioară, din care aveai într-adevăr ce alege. Şi-o fi zis, văzînd rezultatele vînzărilor de la cele cinci numere apărute în noua serie, că gata, e cazul s-o lase moartă, dar măcar să moară frumos? With a bang?
Păcat. Păcat de-un brand irosit de dragul unui orgoliu provincial exacerbat. Părerea mea. Treaba lor. Un lucru e cert: mi-am atins scopul! Acum o să se supere Cornel Secu pe mine şi, în viitorul număr, voi deveni erou de editorial…
Post scriptum: Scriind despre almanah, mi-am amintit de împrejurările în care am cumpărat ultimele numere pre-decembriste ale Helionului… În 1988 eram june absolvent de liceu. În 1989 eram în armată, iar exemplarul acela a fost cel mai citit din cîte-am posedat… În 1990, imediat după rivuluţie, a fost o altă bucurie, pentru întregul palier al căminului M1 al facultăţii de mecanică (păstorit de dom’ viitor-ministru Hîrdău)… Eheu, fugaces labuntur anni! Ce tînăr eram, ce pletos şi ce suplu… Am îmbătrînit.
Evident ca ti s-a trimis deja almanahul :-))
Aaaah, mille fois merci, mon cher! Promit să comentez şi cu obiectul în faţă.
Povestirea “Victoria” a fost periata de catre mine si cu cateva zile inainte de a o trimite la Helion. Sigur, nicio sansa sa ma apropii de nivelul lui Mircea Oprita, dar nu mi s-au cerut corectii pe acel text.
Cred ca e tot stangace si ca voi fi mancat de critica la felul 1
Singurul meu noroc si refugiu este ca de la “Victoria” incoace am mai scris.
Astept critica ta, Horia, pe varianta povestirii (a 3-a, cred) care apare in almanahul Helion.
Fii sigur ca am sa tin cont de comentarii.
Te-ai scos. Dupa mitocaniile din primul «editorial acid», dupa «intilnirile din “fituica de la Braila”» din cel de-al doilea, cred ca o sa fii pus la tinta, Horia.
Mama, mama, ce articol, esti bun dom’ Horica! Peste vreo cativa ani poate infiintam si-au jurnal cotidian…Pana atunci..si eu raman cu nostalgia Helionului pre’89…
mi-a placut aia cu fenomenu ozn incompatibil - ca si din cauze de ozn-uri nu citesc eu SF!
mai luciato, cum sa te convingem noi sa citesti sefeuri? poate daca o luam cu murakami, ishiguro, ellis… apoi gaiman, rayman, vandermeer… nicola griffith… nu-s astea chiar sefeuri, dar tot in gradina aia sint. fii cu ochii pe tritonic si millennium press in 2007.
ok, ok, got it! :)))) o sa-ncerc
Poate ca daca domnul HNU ar fi avut rabdarea (caracteristica varstei) de a citi almanahul, comentariile dansului ar fi fost, daca nu schimbate complet, macar completate. Ar fi pomenit de paginile reusite de grafica, ar fi salutat prozele a cel putin unul sau doi dintre anonimii care nu prezinta nici un interes si, in genere, nu ar fi cautat nod in papura unei publicatii unice si laudabile intr-o anumita masura prin insasi existenta ei. Dar din pacate, SF-istii “de marca” ai romanilor, fie ca se ascund in editorialul din Helion, fie in paginutze de internet, au acelasi pacat: infatuarea fara margini, ridicarea dreptului de libera exprimare la nivel de scatofilie. Sa presupun ca HNU e “rautacios”? Dar asta explica atunci blogul, pentru ca pe net nu te costa nici doi bani sa fi rautacios, parsiv, al dracu’. Daca bucuria tampa (si nu lipsita de un oarecare masochism) a domnului HNU este sa ajunga si dumnealui in paginile unui editorial rau famat, atunci randurile pe care le-a scris nu sunt justificate. Daca rafuiala (personala?), lipsita de o critica rationala si un minim bun simt este modalitatea dumnealui de a face SF in Romania, atunci in mod cert ar merita sa ajunga in acel editoral de care vorbeste, dar nu in postura de pus la zid ci cu insasi aceste randuri pe care le-a scris. “E usor a scrie versuri cand nimic nu ai de spus….”
o luare de pozitie curajoasa, draga anonymous…
E usor a bate cimpii la adapostul anonimatului. In ce ma priveste, imi semnez in clar opiniile. As prefera ca si eventualele comentarii sa fie semnate. Cu anonimii nu am ce sa discut.
Intr-adevar, aveti dreptate. Anonimatul nu e deloc onorabil in acest caz. Vina mea. Graba si faptul ca nu aveam un account pe google. Acum pot sa ma prezint: ma numesc Adrian Pacurar si sunt student in Timisoara. Eu am batut campii mai sus. Si acum, ca am rezolvat aceasta problema, afirm ca raman la judecatile de mai sus. Ba mai mult, daca mesajul meu, care indemna la bun simt si la o atitudine corecta e luat drept “bataie de campi”, e clar ca acea infatuare de care vorbeam este prezenta si se manifesta oricand i se da ocazia. Poate mai reflectati la cele ce am scris, acum ca le puteti alipi un nume, si sper sa ajungeti la sentimente mai bune.
Asa mai merge. Imi place sa stiu cu cine discut.
Pentru inceput, citeva precizari de ordin formal: nu am prejudecati referitare la virsta sau alte caracteristici ale celor cu care polemizez. Si: nu ma consider si nu mi-am dorit niciodata sa fiu considerat SF-ist, “de marca” sau nu. Ba dimpotriva.
Nu cred ca ai perceput exact ce voia sa spuna insemnarea mea. Prin urmare, am sa-ti explic. Era vorba aici despre frustrarea mea la aflarea continutului unui volum pe care l-as fi vrut mai bun (si, in consecinta, mai bine vindut, pentru ca acest proiect sa aiba si o continuitate). Am incercat sa accentuez unde anume au gresit, sub acest aspect, realizatorii. M-am referit concret strict la ceea ce cunosteam, fie indirect, datorita reputatiei (anticipind placerea lecturii prozelor lui Marian Truta, Cotizo, Mircea Oprita, precum si, in sens negativ, elucubratiile unor Mazilu sau Roberto Quaglia), fie nemijlocit (textul lui Andrei Gaceff, pentru care am fost unul dintre primii cititori).
In rest, am remarcat cu mihnire lipsa unor highlights (cum posedau revistele Helion de odinioara), a unor cirlige pentru cititorii non-fani. Fiindca 95% din tirajul de 15000 al unei publicatii de nisa va fi alcatuit, in mod obligatoriu, din non-fani (in cazul ideal in care publicatia in cauza va ajunge la acestia).
Nu aveam cum sa remarc aspectul grafic sau sa laud vreo povestire a unui necunoscut, cita vreme nu posedam inca volumul (il am acum, multumesc Florine!).
S-ar putea sa comentez textele din almanah mai pe indelete sau mai expeditiv. S-ar putea sa nu o fac. E blogul meu, e timpul meu. Pe care am ales sa il consum scriind acest comentariu. E, cred, o dovada ca nu sint arogant, infatuat sau mai stiu eu cum. Pot sa discut si chiar sa polemizez cu oricine isi va pastra afirmatiile in limita bunului simt. Dar asta nu ma va impiedica sa fiu sincer, iar sinceritatea mea ar putea sa para brutala unora cu naturelul mai simtitor. Pacat! Asa sint eu, mai direct. Sper ca m-am facut inteles.
La buna citire!
Pe mine ma cheama Dorian Duma ca sa nu se creada ca sunt vreun anonymous din astia care bantuie internetul in toate dimensiunile.
Adica ce vreau eu prin interventia mea, adica eu vreau sa aud comentarii despre almanah ca poate pe urma ma indur sa-mi numar creietarii si sa-l cumpar si eu. Dupa ce-l citesc il vand si poate imi scot parleala sau poate nu-l vand ca daca nu mai apare ramane unicat.
Domnule, eu nu stiu cine e Horia asta, zis Ursu, dar eu am o parere buna despre el pentru ca si el are o parere buna despre Cotizo Draia despre care eu am o parere mult mai buna.
Ca sa inchei, ca eu am obiceiul sa ma lungesc ca rama, o sa spun ca ma apuc sa scriu si eu pentru urmatorul almanah, poate ajung celebru. E ca lumea sa fii printre celebritati, oamenii te pun sa semnezi si ti se adreseaza cu “maestre”, dar nu sunt foarte sigur.
Eu vreau sa scriu in almanah despre o planeta pustie necartografiata in hartile cosmice, care sa fie pepeniera Cavalerilor Teflonici cu puteri moi. Ei calatoresc prin tot universul intr-o forma neidentificabila si se intalnesc cu toti cei care au murit pe planeta noastra si ii indruma cu informatii in functie de incarcatura pacatelor lor, cam pe unde sa o apuce.
Au sabii dar le poarta in tece invizibile si cand le scot sunt taioase rau de tot.
Poate o sa mai scriu si alte povesti de succes, dar o sa ma mai gandesc. pana atunci sper sa aflu pareerea lui Horia asta despre almanah