Păruiala cu folos

Ce face omul românesc (şi nu numai) cînd nu are ce face? Vă spun eu, se-adună cu alţi oameni româneşti (şi nu numai) şi încep să discute în contradictoriu pe marginea unui subiect oarecare. Uneori iese ceva constructiv. Alteori se lasă cu păruială. Alteori, în fine, păruiala porneşte din capul locului (zice unul ceva într-o doară şi sare altul să-i spargă capul), dar rezultatul final e unul pozitiv, măcar pentru unii dintre cei implicaţi. S-ar zice că-i o meteahnă românească. Nu-i, cel puţin nu cînd toate astea se petrec online (că doar nu degeaba termenul care desemnează o atare întîmplare s-a încetăţenit, în spaţiul virtual, din engleză: flamewar).

Am avut parte de asta ieri şi azi, pe blogul lui Mircea Pricăjan. Un flamewar pe cinste, cu sparring partners duduind de adrenalină şi încăpăţînaţi nevoie mare. Un adevărat regal procrastinatic (ăsta-i oare un barbarism? există cuvîntul ăsta?). Să tot pierzi vremea aşa! Pentru mine însă, paradoxal, n-a fost simplă procrastinare. Am reuşit în urma discuţiilor purtate acolo că locul meu nu-i în discutata SRSFF, dar asta nu mă va împiedica să-i urmăresc cu interes activitatea şi să-i sprijin iniţiativele, cîte şi cînd se vor ivi. Concluzia subsemnatului se poate citi aici. Aş fi curios dacă, lecturînd schimbul de idei (şi chiar savurînd păruiala), şi alţii vor trage învăţăminte asemănătoare. Mulţumit că m-am lămurit, eu abia aştept să vină tîrgul de carte (by the way, data anunţată de începere e 17 iunie) şi să mă văd cu toţi ăia de ne-am încăierat la Mircea pe blog, la o bere. Şi am promisiunea fermă a lui Mircea însuşi că va fi şi el prezent.

PS: Că tot vorbim de Mircea, azi le-a adus aminte cititorilor săi că mîine e ultima zi în care mai puteţi comanda NEW WEIRD la preţ promoţional (vedeţi în dreapta sau aici). În semn de mulţumire pentru reclama făcută, l-am invitat să scrie cîteva cuvinte, într-una din zilele următoare, în calitate de guest-blogger. Aşa că fiţi pe fază!