Bio

Mă cheamă Horia Nicola Ursu. M-am născut în Satu Mare, acum 40 de ani, la 23 noiembrie 1969. Am o soţie frumoasă şi deşteaptă (Lucia, de profesie economist, în prezent director economic al Primăriei Satu Mare) şi o fată la fel (Ştefana, în vîrstă de 7 ani şi ceva). Îmi place să cred că am o familie fericită (deocamdată n-am avut parte de plîngeri în această privinţă).

Începînd din 1995 am tradus aproape un raft de cărţi pentru editurile RAO, Fahrenheit, Nemira, Dacia şi OmniBooks şi am redactat cam de două ori pe-atîtea (la RAO, Dacia, OmniBooks şi Millennium Press). În calitate de editor am publicat volumele de debut ale cîtorva dintre autorii de vîrf ai F&SF-ului românesc (Ladislau Daradici, Liviu Radu, Ona Frantz, Bogdan-Tudor Bucheru, Robert David, Lucian Dragoş Bogdan), un motiv să fiu mîndru că am ales această profesie. Timp de cîţiva ani, Ficţiuni, publicaţia pe care am editat-o la OmniBooks, a fost singurul periodic cu tematică F&SF care apărea în România. E un proiect ce mi-a fost foarte drag şi, mai devreme sau mai tîrziu, intenţionez să îl reiau.

Millennium Press, editura pe care am întemeiat-o în 2005 împreună cu prietenul meu Bogdan Bucheru şi pe care o administrez, e întruchiparea a ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac. Cu timpul, va ajunge să producă îndeajuns încît să-mi permită să renunţ cu totul la restul activităţilor mele profesionale.

Mi se întîmplă destul de des să fiu confundat cu universitarul clujean Horia Ursu, autorul recent publicatului roman Asediul Vienei (Cartea Românească, 2007) şi al Anotimpurilor după Zenovie şi alte proze (Cartea Românească 1988, ediţia a II-a la Paralela 45 în 2001). Deşi nu m-ar deranja cîtuşi de puţin să fi scris eu cărţile în cauză şi am eu însumi la bază oarece studii filologice, nu sînt eu ăla. Eu sînt ălalalt. „Sefistul” (cum scria Paul Cernat în 22 nu demult).

Activitatea mea publicistică (lăsînd la o parte sutele de articole, recenzii şi interviuri pe care le-am publicat în vremea tinereţii în presa locală clujeană sau sătmăreană) se rezumă la 3 povestiri care au văzut lumina tiparului (în ArtPanorama lui Dan-Silviu Boerescu şi în antologiile Kult: Vremea demonilor şi România SF 2001) şi la patru antologii care au pe copertă numele meu în calitate de editor. Cu puţin noroc, vor urma şi altele. Din aprilie 2008 susţin o rubrică intitulată Outsider în e-zinul Nautilus realizat de Mike Haulică pentru Nemira. E o senzaţie foarte plăcută să scrii despre ce vrei tu, să fii publicat de concurenţă şi să te mai şi plătească pentru asta.

Mi-am încercat şi talentul de fotoreporter, cea mai recentă împlinire în domeniu fiind ilustrarea reportajului realizat de Jeff VanderMeer la festivalul Utopiales 2007 de la Nantes (Locus, ediţia decembrie 2007).

În timpul liber foarte drămuit care-mi mai rămîne, renovez o casă şvăbească veche de 106 ani din satul Sîi, comuna Valea Vinului. Am început în mai 2008 şi mai am ani buni de muncă înainte, dacă îmi voi menţine acelaşi ritm exclusiv sabatic. E o îndeletnicire care m-a învăţat multe despre mine însumi, la fel ca şi tîmplăria, un alt hobby pentru care, din păcate, nu-mi prea rămîne timp în ultimii ani, singura realizare notabilă în domeniu fiind uşa din imaginea de mai jos.

Cel mai mare viciu al meu sînt cărţile. Le colecţionez, le citesc, le cumpăr sau le primesc, scriu despre ele, le fotografiez în poziţii obscene, le redactez, le corectez, le fac coperte, le vînd, le public, le posed. Cîteodată, mai citesc şi de plăcere. Dacă se poate, altceva decît ceea ce citesc din interes profesional. Fumez mult, de aproximativ un sfert de veac. Îmi plac ţigările de foi şi nu refuz niciodată whisky-ul de calitate. Dar nu înseamnă că îmi permit aceste vicii prea des. Cînd îmi cade în mînă un tutun bun, mai fumez cîte-o pipă.

În încheiere, un avertisment: acesta este blogul meu. Şi, aşa cum procedez cu tot ce-mi aparţine, fac ce vreau cu el. Eu fac regulile şi le schimb după pofta mea. Cui nu-i convine, să fie sănătos. Dar în altă parte.