Sînt obosit. De construit, de dărîmat, de făcut rost de bani, de umblat pe la doctori, de făcut datorii, de plătit datorii, de dormit pe apucate, totdeauna prea mult, niciodată destul. O să iau o pauză. Nu foarte lungă.  Vreau să citesc, vreau să dorm, vreau să mă gîndesc fără planificări, vreau să nu mai am în minte doar cifre şi rezultate de analize şi responsabilităţi. Se poate? Măcar cîteva zile! Şi, cînd mă întorc, va fi cu forţe proaspete. Promit. Sper. Aveţi grijă de voi.

S-a terminat Bookfest-ul de două săptămîni şi n-am mai apucat să scriu nici un rînd, prins de cele de-acasă… Ce-am mai făcut? Ce n-am făcut? A sosit perioada aia a anului în care primul gînd al dimineţii e „Au mai rămas X zile şi o să văd marea”. Perioada în care, orice-aş face, gîndul îmi fuge aiurea, la locuri în care nu sună telefonul. La cererea publicului cititor, în cele ce urmează, iată cîteva răspunsuri perfect valabile la întrebarea: ce-am mai făcut, aşadar, de două săptămîni încoace?

Am pregătit pentru tipar o carte şi am căutat traducători pentru alta (am găsit cîţiva dar încă mai caut, aviz amatorilor!). Am făcut zilnic cel puţin 125 de kilometri sub forma unei navete infernale (şi în acest interval mi-am dus maşina la depanat de două ori: bucşe, rulmenţi, bucşe, rulmenţi…) Mi-am văzut de fata bolnăvioară (o gastrită rebelă, da’ rebelă rău de tot!), am umblat cu ea pe la doctori şi la o mie de analize şi mi s-a rupt inima de neputinţă (acum e mai bine, sper, thanks for asking!). Am înţeles că nu-i uşor să faci din căcat bici şi nici dintr-o casă de chirpici (văioage se numesc în zona asta) construită în 1900 toamna un adăpost locuibil (dar nu-i nici imposibil, după cum o vor dovedi rezultatele finale ale experimentului). Am început patru articole şi le-am lăsat baltă, din lipsă de inspiraţie (sper să mă pocnească în seara asta!). Am făcut bani din piatră seacă şi ţigle folosite (niciodată destui!). Am renunţat la o afacere care a încetat să mai fie îndeajuns de productivă (cea cu detergenţi) şi a devenit the typical pain in the ass (din motive de neglijare, recunosc). Am reuşit să acumulez un teanc uriaş de cărţi nou-venite şi nici măcar răsfoite (nu, de data asta n-am timp nici măcar de book-porn).

Ce urmează? Ei bine, asaltul final. Două-trei zile (sper) şi voi putea să mă întorc la ale mele. Uf!

Zi lunga ieri, cu multe-multe lansari si cu multi-multi prieteni. Ma grabesc sa plec spre tirg, asa ca n-am sa scriu mult, va voi spune doar ca a iesit binisor si ca puteti vedea poze de la lansare (si de dupa) aici. Azi e ultima zi de Bookfest, prin urmare, daca vreti sa ne mai gasiti, va asteptam!

Zile lungi in tirg… Azi n-au fost la fel de multi cum ne-am asteptat. Speram ca miine sa recuperam.In schimb, am avut parte de VIP-uri din plin, m-am vazut cu o gramada de prieteni si, in sfirsit, am ajuns acasa la o ora relativ decenta. Sa o luam insa pe rind…

A fost mai intii lansarea cartii lui Ioan Mircea Pascu. Am chiulit la modul glorios, nu-l agreez pe individul politic Pascu. M-am bucurat insa sa o reintilnesc pe Mireille (resplendissante, comme toujours!), care a fost unul dintre invitati. La cea de-a doua lansare am fost acolo.

Bogdan Teodorescu, pe care publicul larg il cunoaste mai degraba ca analist politic, si-a lansat azi cea de-a treia carte aparuta la Tritonic, dupa CINCI MILENII DE MANIPULARE si thriller-ul SPADA, de asta data o carte despre calatoriile ce l-au purtat in 54 de locuri remarcabile din 24 de tari.

54/24! Am o stima deosebita pentru omul Bogdan Teodorescu (pe care-l stiu de 17 ani, a fost redactorul primei mele traduceri) , iar invitatii sai, unul si unul, au dovedit ca sentimentele le sint cel putin la fel de puternice fata de marele barbos. Andreea Marin, Mihai Gadea si Victor Ponta au spus cuvinte frumoase si inspirate despre carte si, mai ales, despre autor. Din public, sotii Nastase i-au aprobat silentios. S-au impartit autografe, s-au facut poze (pe-ale mele le puteti vedea aici).

A treia lansare a fost si cea mai apropiata de sufletul meu, colegul si prietenul meu Bogdan si-a lansat romanul scris impreuna cu istoricul si omul de radio Razvan Dolea, BLESTEMUL MANUSCRISULUI, un thriller scris ca la carte, dupa spusele lui Bogdan Teodorescu si ale lui Valentin Protopopescu, invitati sa prezinte cartea. A fost o lansare mai intima, mai putin high-profile, dar am primit cu bucurie autograful celor doi autori.

Si, dincolo de placerea de a asista la plecarea in lume a unor carti care sper ca-si vor gasi cit mai multi citiori, ziua de azi a fost o zi cu prieteni. Zully, Ona Frantz si Mike, desigur. Dan Boerescu, care mi-a promis ca va veni sa pescuiasca la mosia mea. Radu Aldulescu si Radu Paraschivescu, la ale caror lansari tare-as vrea sa ajung miine. Gheo, neasteptat de liber, am apucat sa bem o cafea impreuna cu Mike si Ona (iar miine vine si Alina!). Ionut Banuta in rolul de “El fugitivo”. Robi Serban, pe care l-am condus la standul lui Cornel Secu. Daniel Cristea-Enache, doar cit de-o stringere de mina. Dan C. Mihailescu, tot asa…

Miine va fi si mai si, sper, caci avem lansare! La 18.30, pavilionul 14, standul Tritonic, Millennium Press isi va lansa ultimele 4 aparitii:

Bruce Sterling (editor) - CYBERPUNK

Jack Dann - JAMES DEAN, REBELUL

Madelaine Chabrol - LA SYLPHIDE, CARTEA INTII si CARTEA A DOUA.

Va astept cu drag, cu prieteni si iubite, bunici si parinti, neveste si parteneri (de viata sau de afaceri)!

PS: Si nu uitati nici de lansarea lui Marian Coman, cu un incitant volum de publicistica care se cheama TEORIA FLEGMEI. APEL LA MITOCANIE. La ora 13, la standul nostru. Be there or beware!

Scriu din tirg, unde conexiunea wireless are un mare avantaj, e gratis, si un defect la fel de mare: ca tot ce-i gratuit la romani, e slaba rau.

Standul Tritonic, care gazduieste si Millennium Press, e excelent plasat, exact la intrarea in Pavilionul 14, nu poate fi evitat. Ceea ce e bine. Culorile-s placute vederii, ergonomia standului (care masoara nu mai putin de 125 mp!) e cea a unei librarii aerisite, cu titlurile aranjate pe arii de interes si pe autori. E cel mai reusit stand la care am poposit pina in prezent in calitate de expozant. Si daca ieri cam batea vintul pe aleea larga din fata noastra, azi (poate si datorita vremii superbe) peisajul s-a animat serios. Incepe binisor…
Ieri a fost, precum spuneam, o zi mai linceda, ne-am animat doar mai spre seara, cind au trecut pe la stand Dumitru Statescu, inconturnabilul Bebe, Florin Pitea (pardon, el a fost mai de dimineata)… Am sfirsit seara la DaMario, cu mincaruri italiene si prieteni buni: Millennium Press in formula completa (adica Bogdan Bucheru, Mike Haulica si subsemnatul) impreuna cu Tritonic in formula redusa (dar cu reprezentanti de soi: Bogdan si Andreea).
Azi am ajuns pe la standul Bastion, am primit carti de la un Cornel Secu numai zimbet si ne-am invitat reciproc la lansarile pe care le pregatim. Despre cartile de la Bastion, mai pe larg, deindata ce voi avea ocazia sa le rasfoiesc mai atent.
Si, daca tot am pomenit de lansari, iata programul primelor lansari, cele de vineri:

ora 15:00
Batalia pentru NATO de Ioan Mircea Pascu
invitati: Mireille Radoi, Radu Tudor, Sorin Encutescu; moderator: Bogdan Hrib.

ora 16:30
54/ 24 de Bogdan Teodorescu
invitati: Mihai Gâdea (director general Antena 2), Cristian Lascu (redactor-şef National Geografic), Horia Gârbea (preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), Victor Ponta (deputat Parlamentul României)
moderator: Bogdan Hrib, editor Tritonic

ora 18:00
Blestemul manuscrisului de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea
invitaţi: Bogdan Teodorescu (analist politic), Valentin Protopopescu (jurnalist Radio România)

moderator: Sorin Staicu, redactor Tritonic.

Si, daca trei lansari cu invitati de calibru in aceeasi zi vi se par multe, sa vedeti ce urmeaza simbata!

Desi suna al naibii de electoral, titlul de mai sus nu vrea sa sugereze decit ca subsemnatul se va intoarce cu arme si bagaje acolo unde-i e locul, printre carti, dupa un scurt interludiu in care a fost mai mult preocupat de soarta urbei natale. Numaratoarea voturilor s-a incheiat, la consiliul judetean a iesit cine-a iesit si important e ca n-a iesit cine ma temeam, s-a ajuns in turul doi la primarie (si-a ajuns si candidatul meu, magna cum laude), oponentul sau imi pare a fi cam fiul ploii, turul doi e de-abia peste doua saptamini… Ergo, carti! Carti cu tona, cu kilometrul, carti cum numai la Bookfest si la Gaudeamus se pot vedea!

Am ajuns la Bucuresti acum doua ceasuri, m-am instalat si, de miine, voi putea fi gasit la Romexpo, pavilionul 14, stand nr.4 (a se vedea harta de mai sus), sub sigla Tritonic, unde se adaposteste si sora mai mica, Millennium Press. Vor fi cartile noastre toate, vor fi si reduceri, vor fi si noutati. Voi fi acolo si voi avea si surprize pentru prieteni. Programul lansarilor din standul Tritonic poate fi consultat aici. Ziua Millennium Press va fi simbata, mai exact la 18.30, cind in sfirsit va porni spre cititori mult-asteptata antologie CYBERPUNK a lui Bruce Sterling. Va fi de fata traducatorul cartii, Bogdan Gheorghiu si lui i se va alatura Florin Pitea. Cei doi vor avea in sfirsit prilejul sa ne dezvaluie in ce masura aceasta carte i-a influentat ca si scriitori, dar si in cariera academica (in cazul celui de-al doilea)… Aceasta e o invitatie. M-as bucura daca ne-ati onora cu prezenta.

Gata, la culcare! Miine am de lucru!

PS: Inca un maruntis… Veti fi observat ca am scris, total necaracteristic, fara diacritice. Le voi adauga deindata ce ma voi lamuri cum se fac setarile tastaturii in Windows Vista… Pina atunci, scuze. Blame it on Bill!

Avînd în vedere că azi e 1 iunie, e vremea să mai scriu ceva despre Ştefana. Ei bine, junioara e încîntată de noua ei postură de fiică de moşieri, ieri s-a distrat de minune împreună cu prietena ei, străbătînd livada în lung şi-n lat şi inventînd o mie de jocuri. Spre după-amiază, oboseala şi-a spus cuvîntul şi fetele au trecut la chestiuni mai mundane, discuţiile despre farduri, lac de unghii şi prinţese…Bineînţeles, a adormit pe drum, în maşină.

Sau, fiind zi de alegeri, ar trebui să scriu de candidaţi? Dar majoritatea lor covîrşitoare sînt atît de penibili în prestaţii sau chiar şi ca persoane, încît nu merită nici să-i pomenesc. La primărie avem aici un gigi în miniatură, fost coleg de liceu, la fel de fanfaron ca şi modelul lui de la Bucureşti; avem un escroc care-a dus de rîpă o editură cu brand, în asemenea măsură încît rar o mai găseşti cu stand la tîrgurile de carte (candidat din partea partidului lui Felix, după ce-a mai schimbat vreo două partide); avem un cumnat de ministru (liberal), al cărui unic merit e de-a fi rudă prin alianţă cu acesta; avem un ecologist care-şi făcea reclamă prin oraş dintr-o Dacie papuc care scotea un fum înfiorător… Iar ăştia-s doar candidaţii care n-or să strîngă mai mult de 2-3 procente la un loc. De ăia creditaţi cu oarece şanse la ajungerea în turul doi în calitate de contracandidaţi ai actualului primar n-am să scriu, fiindcă mi-e silă. Mă deprimă de-a dreptul. Şi oricum, nu cred că o să avem un tur doi. Dacă era după mine, n-aş mai fi organizat alegeri pentru primărie, fiindcă-s bani risipiţi. Cînd ai găsit un om gospodar, la ce bun să-l mai schimbi, cîtă vreme el mai e încă dispus să facă treabă? La preşedinţia consiliului judeţean avem patru candidaţi, unul mai cu bube-n cap ca altul. Ticăloşi, fanfaroni sau pur şi simplu habarnişti. La votul pe liste pentru consilii nu e nimic de comentat. Cînd votezi în scîrbă, opţiunea răului minim e unica valabilă. Dar n-aş concepe să nu merg la vot, cîtă vreme cine nu votează n-are drept la opinie.

N-am să închei aşa, că nu vreau să vă las deprimaţi. Vă arăt, mai bine, o adevărată operă de artă, pe numele ei bogracs gulyas, înfăptuită ieri în livadă, la foc mic, vreme de două ceasuri, şi consumată cvasi-instant de către cele trei doamne, cele două domnişoare, cei trei meşteri şi subsemnatul. O premieră pe care o vom repeta cît de curînd!

Later edit, la cererea cititorului: reţeta de bogracs gulyas!

O ceapă mare, doi ardei, cîţiva căţei de usturoi, o roşie, carne (de regulă, de miel + vită + porc; în imagine am avut doar o ciozvîrtă de viţel). Se pun toate la călit pînă cînd ceapa devine sticloasă. Se adaugă apă pînă la umplerea ceaunului şi 50 grame de boia + orice alte condimente mai sînt la îndemînă şi-apoi se tot bagă pe foc. Cînd zeama scade, se adaugă cartofii (pînă la umplerea ceaunului) şi verdeţuri (aici, leuştean şi pătrunjel de pe moşia proprie), plus încă vreo 50-100 de grame de boia, şi se completează din nou cu apă. Se lasă să scadă exact pînă în momentul în care cartofii au fiert. Apoi se ia deoparte şi se împarte!

Şi o promisiune! Peste două săptămîni, altă specialitate la ceaun, tot de origine transfrontalieră: bab-gulyas! Adică aproximativ acelaşi lucru, cu afumătură în loc de viţel şi fasole albă în loc de cartofi. Să vedem dacă va arăta la fel de bine.

Terorista şi-a făcut ieri publice părerile despre Rîul liniştit al Nicolei Griffith. M-am ţinut de capul ei un an şi jumătate pînă cînd s-a hotărît, dar, după cum dovedeşte însemnarea ei, nu i-a părut deloc rău că m-a ascultat:

E misto pe bune. N-am glumit. M-a tinut de la inceput la sfirsit. Si Griffith scrie bine. Am fost ironica asa, de kiki. Horia, mai vreau!

Tare mă unge la suflet atunci cînd îmi văd confirmată intuiţia editorială. Momentele precum acesta sînt raţiunea de-a exista a unui editor. Astea, alături de cele în care cartea vine din tipografie, mirosind a cerneală şi a proaspăt… Mulţumesc, LuciaT!

Cîteva noutăţi şi despre Nicola: în prezent, scrie îndeajuns de regulat în cele două bloguri ale sale, Ask Nicola şi Gemaecca (unde îşi ţine cititorii la curent cu progresele făcute în scrierea unui roman istoric, detaliindu-şi documentarea deloc uşoară), mîine va avea o întîlnire cu cititorii în West Hollywood şi va participa la decernarea Lambda Literary Award, un premiu pe care l-a primit şi ea, inclusiv pentru Rîul liniştit, se bucură pentru Kelley, partenera ei, care a fost intervievată de AfterEllen.com (interviul e aici) şi, în general, se bucură de viaţă.

Cette fois, voici du porno aux livres a la française… Tot luni, în ziua marii orgii a cărţilor pe care am evocat-o cu delicii în însemnarea precedentă, a sosit un al doilea pachet, de data asta pe căi poştale convenţionale.

Mai întîi mi-am aruncat ochii pe cele şase volume en édition de poche: cinci thrillere purtînd semnătura lui Jean-Christophe Grangé (le-am ochit încă de la Nantes, din noiembrie anul trecut, dar atunci nu m-am îndurat să le cumpăr şi bine-am făcut, fiindcă am ieşit mult mai ieftin pe Amazon.fr) şi un roman care mi-e tare drag, tradus pe vremuri şi la noi şi care mi-a făcut cunoştinţă cu unul dintre autorii mei preferaţi, Robert Merle. Mai jos e lista completă a cărţilor şi nu mai trebuie să pomenesc că e de-ajuns un click pentru a ajunge pe paginile corespunzătoare de pe Amazon.fr (anul menţionat e anul apariţiei primei ediţii):

Jean-Christophe Grangé - Le vol des cigognes, 378 pp, Livre de Poche, 1994;

Jean-Christophe Grangé - Les rivieres pourpres, 410 pp, Livre de Poche, 1998;

Jean-Christophe Grangé - Le concile de pierre, 414 pp, Livre de Poche, 2000;

Jean-Christophe Grangé - L’empire des loups, 573 pp, Livre de Poche, 2003;

Jean-Christophe Grangé - La ligne noire, 606 pp, Livre de Poche, 2004;

Robert Merle - Un animal doué de raison, 503 pp, Gallimard/Folio SF, 1967.

Surprizele-mi nu s-au terminat însă aici, deoarece sub cărţuliile mici se aflau patru cărămizi la care rîvneam de taaaare multă vreme. Patru cărţoaie apărute la Editions Omnibus, care publică, după cum îi spune şi numele, numai ediţii omnibus, adunînd între aceleaşi coperte mai multe opere ale aceluiaşi autor sau alcătuind adevărate „antologii de romane”.

În cele patru volume semnate de doi dintre exponenţii de seamă ai aşa numitei litterature de l’imaginaire, René Barjavel şi Serge Brussolo, sînt adunate nu mai puţin de 27 de romane şi 12 nuvele. Pe Brussolo nu cred că e nevoie să-l mai prezint, mai bine de o duzină din cele peste 100 de romane ale sale au fost deja traduse la noi. Despre Barjavel găsiţi cîte ceva în superba antologie a anticipaţiei franceze Viitorul a început ieri, editată de Ion Hobana în 1970 la Editura Tineretului. Am să vă împrospătez memoria: el e cel care, în Le Voyageur imprudent, a formulat celebrul paradox al călătoriei temporale: „El şi-a ucis strămoşul, deci el nu există; prin urmare, el nu şi-a ucis strămoşul!” Rings any bells? Mda, el e ăla… Fraza de mai sus a fost motto-ul pe care l-am ales pentru cea dintîi povestire pe care am scris-o, acum… 25 de ani? Uf, cît de bătrîn pot să fiu…

René Barjavel - Romans merveilleux (Tarendol, La Charette bleue, Les Chemins de Katmandou, Une rose au Paradis, L’Enchanteur, La Peau de César, Les Dames a la licorne, Les Jours du monde), 1368 pp, Omnibus, 1995;

René Barjavel - Romans extraordinaires (Ravage, Le Voyageur imprudent, Le diable l’emporte, Colomb de la Lune, La Nuit des temps, Le Grand Secret, Le Prince Blessé, La Tempete), 1180 pp, Omnibus, 1995;

Serge Brussolo - Territoires de l’impossible (Ma vie chez les morts, La Nuit du bombardier, Sommeil de sang, Le Carnaval de fer, Le Syndrome du scaphandrier, L’Homme aux yeux de napalm, Le Château d’encre), 1034 pp, Omnibus, 2001;

Serge Brussolo - Cauchemars paralleles (Vue en coupe d’une ville malade, Aussi lourd que le vent, Portrait du diable en chapeau melon, Les lutteurs immobiles, Ce qui mordait le ciel, Procédures d’évacuation immédiate des musées fantomes), 1050 pp, Omnibus, 2006.

Mda… Şi-acuma întrebaţi-mă aşa cum mă întreba bunica pe vremuri: da’ cînd o să apuci să mai citeşti toate cărţile astea? Sincer, habar n-am. Dar ştiu că multe dintre ele o să mă însoţească în vacanţă.

Cînd eram mai june am văzut un film care, în traducerea românească (pe care o bănuiesc destul de aproximativă), se numea Ziua în care vin peştii. Genul de film-avertisment după care Ceauşescu se dădea în vînt, se pare. Dacă ar fi să fac un film avînd ca sursă de inspiraţie ziua de azi, l-aş numi Ziua în care vin cărţile. Am avut parte azi nu de pornografie cu cărţi, ci de un veritabil gang-bang. Încă nu mi-am revenit…

După ce mi-am şoferit meşterii pînă la moşie, unde demolările anexelor superflue sînt pe cale de-a se încheia, am ajuns înapoi în oraş şi-am mai bîntuit cîteva ceasuri de la un furnizor de materiale de construcţie la altul, în căutarea a ceea ce se numesc „perle de polistiren pentru şape uşoare”. Foarte pasionantă îndeletnicire. Acasă am ajuns cîndva către amiază şi, la scurt timp după aceea, m-a chemat mama la poartă să semnez pentru un colet sosit prin UPS. Conţinutul îl puteţi vedea mai jos, inclusiv cu linkurile care vă sînt necesare pentru a comanda cărţile.

Ei bine, da! Am primit un teanc de cărţi din seria Imperiului Malazan, creată de Steven Erikson în colaborare cu Ian Esslemont.

Steven Erikson - Gardens of the Moon, mmpb 17,8×10,7, 729 pagini, Bantam Books, UK.

Steven Erikson - Deadhouse Gates, mmpb 17,8×10,7, 960 pagini, Bantam Books, UK.

Steven Erikson - Memories of Ice, mmpb 17,8×10,7, 1192 pagini, Bantam Books, UK.

Steven Erikson - House of Chains, mmpb 17,8×10,7, 1035 pagini, Bantam Books, UK.

Ian C. Esslemont - Night of Knives, mmpb 17,8×10,7, 470 pagini, Bantam Books, UK.

De la Erikson mi-am luat primele patru volume, totalizează undeva către 3500 de pagini şi vor fi lectura perfectă în vacanţa la ţară pe care intenţionez să mi-o iau după Bookfest (în ipoteza că „locuinţa mea de vară” va deveni locuibilă pînă atunci). Le-am adăugat, pentru buna măsură, primul roman din serie non-eriksonian, Night of Knives, care, din ce scrie prin cronici, e un prequel la cărţile lui Erikson. E foarte interesantă geneza acestei serii, am citit despre ea în cîteva interviuri cu Esslemont şi Erikson. Se pare că povestea iniţială a fost concepută încă din start ca background pentru o franciză personală, în cadrul căreia cei doi să-şi dea frîu liber imaginaţiei. Erikson a apucat să iasă în public mai devreme şi, iată, acum i se cere să furnizeze blurb-uri pentru cărţile amicului său!

Din seria Imperiului Malazan au apărut pînă în prezent nouă titluri, dintre care doar unul poartă semnătura lui Esslemont. Un al doilea roman „Malazan” semnat Esslemont va ieşi pe piaţă în iunie. În hardcover mai întîi, aşa că voi aştepta pînă la anul. Erikson iese şi el, tot la început de vară, cu al optulea volum al seriei. Deocamdată, eu sînt mulţumit cu ce-am primit. De remarcat excelenta sincronizare a comenzii mele cu iminenta lansare (la Bookfest, între 4 şi 8 iunie), a traducerii primului volum publicat de Erikson, Grădinile Lunii (Tritonic, iunie 2008). Foarte inspiraţi, tritonicii au ales un format mai mare (14×20,5) şi Alexandra a produs o copertă frumoasă, care poate fi văzută alături. Cred că voi începe să citesc seria în româneşte şi, dacă traducătorul a făcut treabă bună, voi reciti cu plăcere şi volumele care vor urma (Tritonic intenţionează să nu lase să treacă un an pînă la publicarea cel de-al doilea volum).

Despre ce-a mai adus poştaşul o să mai scriu şi mîine. Acum voi fi cuminte şi-o să plec la culcare, căci mă trezesc devreme mîine, ca să-mi şoferesc iar meşterii. Sper să nu mă plictisesc de tot de atîtea drumuri la moşie…