Măicuţului, de ziua lui

IMG_9492

E ziua ta, măi Maicule. Şi e o zi de-aia rotundă, la care marchezi nişte decenii, nu mai poţi să te dai semicentenar şi ceva. Aşa că şi urările ar trebui să fie mai rotunde, mai din coadă sunătoare, mai ample şi mai pompoase. Da’ n-am inspiraţie pentru aşa ceva, prin urmare o să-ţi spun pe şleau să creşti mare, să fii cuminte şi să o asculţi pe Tanţa, să fii sănătos şi fericit, să ai inspiraţie cît pentru un ciclu întreg de romane şi skagenröra pe post de garnitură la timpul liber necesar ca să le scrii, să-ţi susure în auz numai muzici pe placul tău şi să-ţi cadă în mîini spre editare doar cărţi premiate şi bine traduse. Ţucături de la tot neamul urşilor!

Aviz amatorilor

2009 - M2

Am recuperat din reţeaua de librării cîteva exemplare dintr-o serie de titluri pe care le anunţasem anterior pe site ca fiind epuizate. Între ele, antologia care mi-e cea mai dragă, Şase ani de Ficţiuni. Nu-s multe exemplare, aşa că, dacă vreţi să citiţi cîteva dintre cele mai faine poveşti pe care le-am publicat, comandaţi acum. De aici.

Alte titluri pe care v-aş îndemna să nu le rataţi atîta vreme cît mai sînt încă în stoc, fiindcă nu cred că o să le mai retipărim: H.G. Wells. Utopia modernă, Argonautica şi Povestiri de duminică ale lui Mircea Opriţă; Art Wasn’t Quite Crime de Florin Pîtea; antologia Dansînd pe Marte a lui Mike Haulică.

Bookporn regal courtesy of Nemira

Nu prea mai cumpăr / comand cărţi pe copaci morţi în ultima vreme, de cînd citesc cu precădere în format electronic. Ca dovadă, anul trecut n-am fost nevoit să adaug decît un raft nou în bibliotecă (îl vedeţi mai jos), iar acesta a primit sarcina de-a găzdui rezultatele celui mai recent val de sistematizare, menit să aducă un dram de ordine în haosul căruia îi căzuseră pradă cărţile în limba română acumulate în cei aproape trei ani care s-au scurs de la mutarea în biroul / bîrlogul în care-mi desfăşor activitatea.

2014-12-12 14.08.43

Abia am apucat să răsuflu uşurat c-am reuşit să găsesc o cale de-a aşeza în rafturi, într-o oarecare ordine, mai toate cărţile ajunse la mine în ultima vreme, cînd mă trezesc acum cîteva minute că mă sună tanti de la Cargus, să ies în stradă să iau un pachet. Ce să fie, ce să fie?

king

Ei bine, s-a dovedit a fi un teanc sănătos de Stephen King, în cea mai recentă întrupare a sa, despre care am scris în Galileo acum vreo două luni. Misery, Carrie, Jocul lui Gerald, Cimitirul animalelor, Dolores Claiborne, Blaze şi Pistolarul. Daţi click pe titluri şi le puteţi lua de pe site-ul editurii, cu o reducere de 40%. Tare frumuşele cărţile astea, elegante chiar. Dacă Nemira va decide să scoată toată seria de autor cu layout-ul ăsta, n-o să le ratez. Eh, om trăi şi-om vedea. Problema însă rămîne: avem şapte cărţi noi, ce facem cu ele? Le cazăm. Ceea ce înseamnă că trebuie să le găsesc loc pe-un raft şi, pe cale de consecinţă, mă aşteaptă un weekend cu bricolaj. Mulţumesc Anei Nicolau că mi-a dat de lucru! :)

Bookporn

Oarece reorganizări în bibliotecă, odată cu sosirea noului locatar, cărămidoiul cu The Collected Stories of Frank Herbert. Mai exact, am strîns un prim raft cu proză scurtă: Herbert, Martin, „esenţialele” lui Harlan Ellison, integrala Zelazny şi cît am reuşit să strîng (pînă acum) din cea a lui Poul Anderson, Lester del Rey, Kornbluth, Van Vogt şi Cordwainer Smith de la NESFA, Jack Dann, Orson Scott Card, Greg Bear, C.J. Cherryh, Best-ul lui Wolfe…

esente

Un alt raft (de care mă voi ocupa probabil în weekend) va cuprinde The Collected Best a lui Pohl, volumele strînse din integrala Silverberg, cele 5 volume cu proza lui Dick şi volumul cu proza lui Clarke de la Gollancz, Bradbury (ediţia Everyman), două volume de Ballard, cele două de Heinlein de la SFBC, The John Varley Reader şi cele trei volume cu poveştile lui Richard Matheson. Apoi o să vină rîndul căruţei cu antologii…

Dune. 50. Herbert.

Se împlinesc zilele astea 50 de ani de la prima publicare (în serial, în revista Analog) a capodoperei lui Frank Herbert, Dune. Citeam chiar azi despre asta şi mi-am reamintit că Herbert a fost refuzat de 25 de edituri înainte de a găsi pe cineva dornic să-i publice cartea. Mari fraieri :)

2015-01-26 17.28.49Superbă coincidenţă! Ajungînd adineauri acasă, găsesc, proaspăt sosită, o carte: The Collected Stories of Frank Herbert, apărută în toamnă la Tor. Un cărămidoi frumos lucrat, în care-am să plonjez cît de curînd. Urs happy.

Din grădina cu imbecili

Pun o postare pe Facebook – pe wall-ul propriu! aşadar nu în vreo comunitate! – cu un link la o ofertă specială de la Millennium (asta, in case you wondered). Am vreo mie şi ceva de indivizi care mă urmăresc pe FB (frienzi, cum ar veni), aşa că trag nădejde, e firesc, să mai vînd o carte-două-nouă, că doar de-aia am pus linkul ăla acolo, nu? Întîmplător, din asta trăiesc, din editatul şi vîndutul de cărţi. Cărora le fac reclamă şi pe Facebook (şi de-aia accept cererile de friendship de la diverşi necunoscuţi cu care n-am stat de vorbă niciodată ochi în ochi). Şi vine un imbecil – care nici măcar nu se numără printre frienzii subsemnatului, avem un singur „mutual friend” – şi trînteşte un comentariu de genul: „nu citiţi în română, traducerea a distrus cartea!” Adică trilogia tradusă de Ghido, da? Mă laşi, măi frate? Ca să fie tacîmul complet, individul în cauză mai are şi un pseudonim (Draco Ignis), nu numele propriu la profilul de pe FB. I-am şters comentariul şi l-am blocat. Fiindcă nu mă interesează sub nici o formă părerea proastă a unui imbecil despre ceva ce eu recomand drept bun, da? Cu atît mai mult cu cît imbecilul în cauză nici măcar n-are sîngele în trotinetă necesar pentru a-şi asuma părerea sub nume propriu. Hai sictir, jită!

A murit Michel Jeury

S-a mai dus unul dintre autorii care-mi erau tare dragi: Michel Jeury. L-am descoperit cu L’Orbe et la Roue, în ediţia de la Ailleurs et Demain, mi-amintesc că m-am enervat citind traducerea la Poney Dragon (chiar nu mai ştiu a cui era şi nici cu ce-mi stîrnise furia), i-am citit bună parte dintre povestiri (superbă evoluţie, de-a lungul anilor) şi l-am redescoperit cu delicii în cîteva dintre romanele non-SF. Ştia să creeze lumi şi ştia să povestească. Odihnească-se în pace!

Am scris un necrolog pentru Galileo Online. Îl găsiţi aici.

Locus, decembrie 2014

2015-01-05 13.32.25-4A ajuns la mine, în sfîrşit, numărul din decembrie 2014 al revistei Locus, în care a fost publicat necrologul lui Ştefan. Mi-aş fi dorit să nu trebuiască să-l scriu. Dar ştiu că s-ar fi bucurat să ştie că în Locus scrie despre el. Of.

ghi

Lapinou

Toc-toc! Qui est là? C’est Lapinou! Lapinou qui? Lapinou Year!

A trecut douămiipaişpele şi n-o să-i fac bilanţu’ (că n-are tare multe de arătat) şi nici n-o să-i cînt prohodu’. O să-i marchez aici sfîrşitul şi o să păşesc cu dreptul în douămiicinşpe. Lapinou, dragilor! Sper că anul ăsta voi fi mai harnic cu blogăritul. Sau măcar mai organizat.

Millennium la Gaudeamus 2014

LogoM

Azi a debutat la Bucureşti o nouă ediţie a Tîrgului Internaţional de Carte Gaudeamus. Ediţia 2014, cea de-a 21-a, se va desfăşura în Pavilionul Central al Complexului Expoziţional Romexpo în perioada 19-23 noiembrie, cu un program de vizitare între orele 10.00 şi 20.00, zilnic. Ca de fiecare dată, editura Millennium va fi prezentă şi în acest an cu cîteva titluri noi.

FMetatext8Cea mai proaspătă apariţie în seria Metatext, monografia lui Florin Pîtea, Introducere în opera lui Liviu Radu, disecă volum cu volum întreaga operă (probabil cea mai vastă din tot F&SF-ul românesc) a celui despre care Radu Pavel Gheo afirma că „dacă […] s-ar fi născut în Statele Unite, prolificitatea sa scriitoricească şi talentul de povestitor l-ar fi propulsat între numele de primă mărime ale science-fiction-ului”. Bonus: secţiunea finală a volumului include un interviu exhaustiv cu Liviu Radu, despre opera sa, de la începuturi şi pînă în prezent.

FAM03La doi ani de la apariţie, antologia lui Oliviu Crâznic, Dincolo de noapte, şi-a ocupat deja locul de cinste în conştiinţa cititorilor pasionaţi de literatura fantastică şi a revelat o serie de voci distincte ale unui gen reînviat: goticul. O nouă ediţie tipărită se impunea, iar aceasta se va afla, începînd cu aceste zile, la dispoziţia cititorilor, în noua prezentare grafică a seriei Antologiile Millennium.

MH3În sfîrşit, cu reeditarea volumului Transfer de Michael Haulică, Millennium inaugurează o integrală dedicată uneia dintre cele mai originale voci ale literaturii române contemporane. Noua ediţie, prefaţată de Bogdan-Alexandru Stănescu, include două noi povestiri ce-şi desfăşoară acţiunea în spaţiul ficţional predilect al autorului, „minunatul Inand”. E vorba de o reeditare cu atît mai oportună cu cît Michael Haulică este, alături de un alt autor Millennium, Sebastian A. Corn, unul dintre invitaţii ediţiei din acest an a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti (FILB VII, despre care puteţi citi mai multe aici şi aici).

Seria de autor astfel inaugurată va mai cuprinde, într-o prezentare grafică unitară, noi ediţii revăzute şi adăugite ale volumelor de proză publicate anterior de Michael Haulică (Madia Mangalena şi Aşteptînd-o pe Sara), reeditări ale publicisticii (Nu sînt guru şi …nici Torquemada) şi va fi completată – în prima jumătate a anului viitor – de două noi volume de publicistică, Pecinginea şi Zepelinul cuantic. Grafica seriei de autor este semnată de Vlad-Mihai Botta.

Cele mai reprezentative titluri de la Millennium – trilogia Legendelor Dunei de Kevin J. Anderson şi Brian Herbert, apariţiile din seria Novella semnate de H.P. Lovecraft, Michael Iwoleit, Ioana Vişan, Kelley Eskridge, Michael Haulică, Sebastian A. Corn, Războiul bătrînilor de John Scalzi, antologia Steampunk. A doua revoluţie editată de Adrian Crăciun şi multe altele – vor putea fi găsite de către doritori la standul 243, Standul Autorilor Independenţi (inelul principal, nivel 4.50).

Un interviu cu Oliviu Crâznic, în Argos

ArgosAd9Am stat de vorbă cu Oliviu Crâznic. Despre ce-am vorbit, puteţi vedea dacă citiţi interviul apărut în noul număr al revistei Argos (nr.9 / toamna 2014), accesibil aici.

Giotto

Recordul de participanţi la o seară de Giotto post-tîrg a fost undeva către douăzeci şi trei sau douăzeci şi patru de scriitori, editori, traducători, cititori şi prieteni. Şi era un vacarm feroce, de nu se-nţelegea om cu cetăţean, şi erau rîsete, şi Ştefan care nu mai termina de spus povestea aia cu convenţia de la Baia Mare şi deschidea alte paranteze, şi Loredana care mă punea să mă ridic în picioare şi să dansez, semn că au fost bune încasările, şi Ona care îl certa pe Oliviu că bea prea multă Cola, şi Nicu cel flămînd şi cam abţiguit care-i mînca pizza lui Oliviu de sub nas, în timp ce el dezbătea ceva cu Ciprian Dobra, şi Bebe care moţăia înţelept şi dibaci şi cuminte şi se trezea bine-dispus pe cînd ne apuca pe toţi somnul şi era vremea de mers acasă, şi cînd veneau berile strigam noi urarea aia a noastră care îi era adresată ştim noi cui, şi Laura şi Ştefan care se certau pe teme politice şi Cristina tot încerca să-l potolească, şi ardeii iuţi tăiaţi şi gustaţi înainte de servire, şi sarsanalele cu cărţi clădite pe lîngă perete, pe care ni le cercetam reciproc ca să ne mai inspirăm pentru achiziţiile de a doua zi, şi planurile editorale scornite de Nicu pentru jumătate din editurile din ţara asta, şi hamsiile şi pălinca din partea casei, de introducere, şi privirea rîzătoare a Assassinului, peste masă, şi fata aia drăguţă care ne-a dat listă cu ce cărţi să-i căutăm a doua zi în tîrg, şi poveştile prelungite în faţa cîrciumii, de parcă nu ne vedeam din nou peste cîteva ceasuri. Şi.

Mai sînt vreo zece zile şi-o să ne strîngem iar la Giotto (pe care acuma îl cheamă altfel, by the way). La o masă şi mai mică, probabil. Fiindcă în ultima vreme, scaunele de la mesele noastre de la Giotto s-au tot împuţinat. Unii s-au dus de tot, ca Ştefan. Aţii nu mai vin la tîrguri şi nici la Giotto, că nu mai au de ce, s-au luat cu altele. Alţii s-au dus departe şi ne-auzim numai la telefon, nostalgici după les neiges d’antan. Aşa-i, Nicule? Alţii, se ştiu ei şi-i ştim şi noi, chiar nu mai au ce căuta acolo, fiindcă ne despart mai multe decît ne apropie. Şi mi-e ciudă. Şi mi-e urît că e aşa. Şi mi-e dor de noi ăia de acum cîţiva ani.

Măcăne

Ianuarie 2014: „Acest slugoi al activiştilor comunişti […] Acest individ cu o capacitate morală foarte redusă şi cu o capacitate intelectuală precară […] a lucrat toată viaţa după ureche, diletantistic […]. I-a luat Dumnezeu minţile, aşa puţine câte mai erau. Încă o dată, dincolo de ură răzbate vaierul unui ratat intelectual. Nu-i datorăm nimic acestui linge-blide […] această arătare hidoasă, şi la chip şi la suflet…”

Octombrie 2014: „a jucat un rol important în SF-ului românesc […] o voce autorizată şi un promotor dedicat.”

Unora n-ai ce să le ceri. Mai mult nu-i duce capul. Celor care se asociază cu astfel de indivizi însă le-aş spune acuma s-o lase jos, că măcăne. Se aude?

Mi-e o greaţă cumplită.

Spuzitractilul în acţiune

Nu-i faci nici un serviciu celui omagiat atribuindu-i merite pe care el nu şi le-a arogat niciodată şi trecînd sub tăcere alte împliniri, poate mai importante. De vină, ca şi în precedentele derapaje (şi-au fost destule), e nu doar lipsa de documentare şi scrisul după ureche, ci comportamentul de spuzitractil (de la tragerea spuzei pe propria turtă): să iasă bine ăla care scrie şi nu ăla despre care scrie. Un bou arogant (şi, mai rău, ignorant) rămîne un bou arogant şi ignorant chiar şi atunci cînd vrea să pară sensibil şi solemn şi, vai, cît de afectat. Ba parcă urlă prostia şi mai tare în astfel de împrejurări. Zicea mai deunăzi unul că prostia nu-i infracţiune. Poate ar trebui schimbat codul penal.