Ce mă (mai) enervează: găurile de porumbel

O chestie tipică pentru junimea aspirantă la glorie literară, menită chipurile să ajute la marketing, dar care nu face decît să-i îndepărteze pe o bună parte dintre cititori. Americanii din industria cărţii au şi un termen pentru asta: „pigeonholing” (de aici titlul tradus şchiop rău al acestei postări). Pigeonholing, etichetarea excesivă, e un mare „aşa nu” pentru autorii şi editorii care au cît de cît idee despre cine este şi ce mănîncă literatura de gen. Cum se manifestă la noi chestia asta? Ei bine, prin ultradefinire sau supra-autoclasificare (în genuri, subgenuri, suprasubgenuri etc.) a operei numiţilor auctori, chiar şi în cea mai măruntă menţionare pe facebook sau altundeva a scrierilor cu pricina. Adică ceva de genul „roman gotic anticomunist”. Sau „roman SF/psihologic”. Clockpunk-post-apocaliptic-gotic-noir-urban-erotico-psihopatic, da?

SONY DSC

…Sau, şi mai enervantă şi din acelaşi puţ al gîndirii izvorîtă, o sintagmă – menită altminteri să exalte virtuţile estetice ale unui op – preluată pe nemestecate şi folosită prin recenzii şi articole ca atribut descriptiv: „volum de colecţie”; adică, vezi Doamne, ar fi acesta un termen mai elevat pentru o culegere de povestiri sau o antologie de autor.

Pe bune, fraţilor? Ia lăsaţi-mă pe mine, cititorul, să pun etichete şi lăsaţi la o parte enorma manifestare de ego a autotămîierii, căci poate pentru mine un astfel de „volum de colecţie” e o însăilare nereuşită pe care n-aş pune-o în bibliotecă. Poate că pentru mine sefeul per psihologic e de fapt un soi de urban fentezi pentru tineri adulţi măcinaţi de angoase (de unde eticheta de „psihologic”). Iar romanul gotic anticomunist e o chestie de care nu m-aş atinge nici picat cu ceară, datorită inepţiei copertei. Ziceţi că e literatură de bună calitate dacă ţineţi morţiş s-o promovaţi, sau ziceţi că-i roman şi atît şi lăsaţi cititorul să spună pe unde ar încadra-o şi cît de la vedere ar pune-o în bibliotecă.

Improprietatea unor termeni, urechismul şi, pînă la urmă, diletantismul sînt tarele majore ale unei bune părţi din cei ce se autointitulează azi scriitori (iar unii chiar editori). Mai uşor cu găurile de porumbel, mai uşor cu „colecţiile” voastre. Nu vă mai bateţi cu cărămida-n piept că aţi inventat ceva nemaivăzut (de genul apei calde), că nu sînteţi primii scribălăi care-au fiinţat prin părţile astea. Şi cu siguranţă nici ultimii.

Promoţie cu autori români la Millennium

Dacă iubiţi literatura, dacă vă place să citiţi texte inteligente scrise bine, dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă F&SF-ul din România la ora actuală, nu puteţi să rataţi promoţia curentă de la Millennium. Trei titluri, trei autori, una mie două sute cincizeci de pagini, un total de 41 de povestiri, numeroase dintre acestea premiate, toate acestea pot fi ale dumneavoastră pentru doar 69 lei, adică cu 40% mai puţin decît aţi plăti pentru cele trei cărţi dacă le-aţi lua de pe raftul unei librării. Comenzile pot fi făcute aici, în limita stocului disponibil, pînă mîine, 20 martie.

După EFECTUL DE NAUTIL, iată cea de-a doua culegere de povestiri ce poartă semnătura Ioanei Vişan, una dintre vocile cele mai proaspete şi mai puternice din noua generaţie de autori de literatură fantasy şi science fiction din România. SECVENŢĂ DE ZBOR reuneşte povestiri apărute anterior în antologii şi diverse publicaţii, alături de altele inedite.

„Proza Ioanei Vișan atacă fără reținere și cu un real succes teme tradiționale ale SF-ului: universurile paralele, mutanții, insolitul de natură extraterestră, precum și diversele „accidente” generice posibile la granița cu fantasticul și mitologia.

Ioana Vișan are plăcerea de a demonstra că nu temele se învechesc, ci manierele de abordare; că vetustețea se cuibărește în scriitură, nu neapărat în fibra intimă a motivelor consacrate, acestea fiind lesne dispuse să revină la viață și să-și reia cursa vremelnic întreruptă, cu condiția să fie atinse salutar de harul unei interpretări noi. Modernitatea vine în cazul său din redesenarea personajelor tematice într-un cadru și într-o ținută, ambele, surprinzător de actuale, ceea ce reprezintă un gest cultural nu doar curajos, ci și scăldat într-o bună doză de umor și caldă ironie.”

Mircea Opriţă

Aparţinînd ca vîrstă şi, judecînd după cariera sa românească, ca orientare tematică aşa-numitei „generaţii JSF”, Costi Gurgu transcende graniţele acesteia odată cu expatrierea sa canadiană, reclădindu-şi un prestigiu de invidiat, de astă dată în cel mai puternic nediu concurenţial, spaţiul anglofon al literaturii F&SF. Cronicile de la Capătul Pămîntului este cel de-al doilea volum de povestiri al autorului, care a fost unul dintre oaspeţii de onoare ai Festivalului Sci+Fi din octombrie 2016, ocazie ce a prilejuit, de altfel reeditarea acestui volum.

Cititorul merită ca un scriitor de talent să se întoarcă şi de la capătul Pămîntului pentru a-i da seamă de puterea lui de creaţie. Cronicile exact asta fac, îi arată cititorului român toate direcţiile în care canadianul Costi Gurgu produce text literar. Pentru o mai uşoară orientare, cititorul se poate folosi de etichetele cunoscute: science fiction, fantastic, mainstream. Va înţelege că sînt doar convenţii necesare identificării unor elemente de conţinut din volum şi nu limitări critice ale creaţiei ca atare a lui Costi Gurgu, unitatea de stil şi forţa imaginarului acestuia fiind prezente de la început pînă la sfîrşit, indiferente etichetării. de la basm la horror, de la fantasy la science fantasy şi mainstream, Costi Gurgu poate totul şi scrie totul.

Cătălin Badea-Gheracostea

Lucian Dragoş Bogdan se numără printre puţinii scriitori români cu aplecare spre zona science fiction şi fantasy care şi-au construit o carieră după toate regulile, acordînd atenţie parcursului în egală măsură, nu doar scopului de a se vedea publicat, indiferent cu ce, indiferent unde. Chibzuinţa ardelenească se îmbină fericit cu o imaginaţie năvalnică şi o disciplină riguroasă, iar rezultatul e spectaculos de fiecare dată, fie că e vorba de-o scurtă schiţă sau de un roman. Volumul de faţă, o decantare la rece a esenţelor tari din prima parte a carierei sale literare, este cea mai bună dovadă în acest sens şi o excelentă introducere într-o operă deja prodigioasă.

A debutat în 1991 cu povestirea „Triunghiul Bermudelor”. A publicat în Argos, CPSF Anticipaţia, Discobolul, Ficţiuni.ro, Galileo, Gazeta SF, Helion, Helion Online, Jurnalul de imagine, Luceafărul, Lumi Virtuale, Nautilus și este prezent în antologiile Argos Doi (2015) şi Dincolo de orizont. Povestiri science fiction, Volumul 1 (2015). Volume publicate: Trilogie (Omnibooks, 2004), Zeul Kvun (Omnibooks, 2004), Frontiera (Diasfera, 2006), Vraciul de pe norul interior (Tritonic, 2014), Pînza de păianjen (Tritonic, 2014), Uneori, cînd visez… (Tritonic, 2015), Omul-fluture (în colaborare cu Teodora Matei, Tracus Arte, 2015). A cîștigat Premiul RomCon 2015 pentru cea mai bună povestire („Dincolo de orizont”).

The Book of Mirrors

The Book of MirrorsThe Book of Mirrors by E.O. Chirovici

My rating: 3 of 5 stars

Mixed feelings about this one. I got it from the UK publisher, through Netgalley, just as it was being published in Romanian, but I prefered to read the english version, being curious to see if it sounded as good as it was supposed to. Well, that was a little disappointing: throughout the book, I had the persistent feeling of reading a text that was written by someone whose native language was not english, by someone who had been learning it as a foreign language. It was correct from a grammar point of view, yet there were certain phrases which sounded just as if they would have been written in Romanian and then translated into english, but not by a native speaker. You can almost always spot the places where a native editor of the manuscript has tried to give it an english sound.
The story is rather simple, and the fact that the POV characters are changing from one part to the next, although it’s a neat literary trick, doesn’t manage to convince me: the POV characters sound almost alike, despite belonging to different professions and being of different ages. A literary agent, a freelance reporter and a policeman, all talking the same way? Not efficient towards reaching the aim of suspending disbelief…
What I disliked most was the elaborate setup of the plot which led to an anticlimactic conclusion. In an interview, Chirovici said tried to give his crime novel a literary feel; with all the descriptive passages and the omnipresent contextualization, he mostly managed to make it boring and at times overdone. Also, the too frequent change of perspective on the events does justify the title of the book, making it a sort of a Game of Mirrors. But the fact that all narrators end up being unreliable, far from keeping you on the edge of the seat, becomes simply annoying.
What I did like was the fact that the author managed to keep me reading, despite all that I’ve said before. You do end up caring for at least one character and you definitely want to find out the truth. Hence the three stars qualification. I acknowledge the fact that breaking out in the harsh international market is no small feat. But I will not be so eager to read the next book by E. O. Chirovici, not enough to put it on top of my TBR stack.

Clarke County, Space

Clarke County, Space (Near Space, #2)Clarke County, Space by Allen Steele

My rating: 4 of 5 stars

Excellent (as in very plausible) descriptions of an orbital habitat, but only three characters are developed enough to make the reader care about them. As always, Allen Steele gets the science right, builds a compelling intrigue, but the ending seems a bit rushed, and I have to read the rest of the novels in the Near Space series to see if the final revelation pays off somewhere along the way. Nice twist, anyway. And a very enjoyable read, in all.

Trilogia Legendelor: ultimele exemplare

dune-pack

Săptămîna trecută am făcut un inventar al depozitului Millennium şi, cu ocazia asta, am mai descoperit cîteva seturi din Dune: Trilogia Legendelor (Jihadul Butlerian, Cruciada maşinilor şi Bătălia Corrinului). M-am grăbit să le adaug ca fiind disponibile pe site-ul editurii, cu aceeaşi ofertă de reducere cu 35% care face ca, din cele trei volume masive, unul să fie gratuit pentru cel care va comanda tot setul (100 lei faţă de 155 cît e preţul de raft). Am dat deja o parte şi le-aş da şi pe celelalte. Dacă le vreţi, le puteţi comanda de aici.

Ştiinţă & Tehnică 63

stiinta-tehnica-63-articol-site

A apărut un nou număr al revistei Ştiinţă & Tehnică. Amatorii de SF au la dispoziţie în această ediţie o serie de sugestii de lectură (cărţi de la Nemira, Paladin, Tritonic şi Millennium), o povestire excelentă a lui Florin Purluca şi un articol în care Alexandru Lamba încearcă o reprezentare intuitivă a corpurilor cvadridimensionale. Enjoy!

The Long Way to a Small, Angry Planet

The Long Way to a Small, Angry Planet (Wayfarers, #1)The Long Way to a Small, Angry Planet by Becky Chambers

My rating: 5 of 5 stars

This is one of the best science fiction books that I’ve read in quite a while. The plot isn’t innovative in any particular way, the narrative advances at a steady pace, yet a wonderful worldbuilding effort, a perfect cast of characters and a very readable prose style make Becky Chambers’ debut novel stand out high above the average. I can hardly wait for more adventures of the Wayfarer crew. Highly recommended to anyone who loves finely crafted tales that happen in a diverse and complex – and non-anthropocentric! – future.

Generation Loss

Generation LossGeneration Loss by Elizabeth Hand
My rating: 5 of 5 stars

I kept reading about Elizabeth Hand’s Cass Neary books and now i finally got around to read the first one. And wow, what a powerful novel it was.
It has, I think, one of the most depressed and messed-up protagonists I have ever encountered, and one of the bleakest and creepiest settings. Yet what I could not fail to notice was how much the feeling the whole story gave me was similar to the way Cass herself was absorbing the surrounding bleakness and seeing its twisted beauty.
An anti-heroine on the edge, a wicked atmosphere, wonderful writing… What else would anyone want? Redemption would be too much to ask, so we’ll have to settle for just a little hope. And Elizabeth Hand does give Cass a tiny bit of that, at the end.
One word? Brilliant. I will definitely come back to Cass Neary’s world, even if not right away (I need some lighter reading after this). And I will seek out anything else that Elizabeth Hand has published.

Last Year

Last YearLast Year by Robert Charles Wilson
My rating: 4 of 5 stars

Solid work by one of my favourite writers. Robert Charles Wilson approaches again the theme of time travel, from a new and interesting angle, as he’s previously done before in some of his novels I had the chance to read (The Chronoliths, A Bridge of Years, Darwinia). This time, what he chose to examine is (another) what if: a meeting between twenty-first century people and nineteenth century people, as the travelers from a future (very similar to our present) make of the past a tourist resort for wealthy people, at the same time offering the residents of that past a glimpse into the (not so) utopic era from where they are coming. What’s great is the clashing of mentalities between the two centuries, which could also be interpreted as a metaphor of the current state of the world, of the clash between progress and the archaic views of the world that still exist.

Beethoven, jazz, unguri, sinagogă

Adică Peter Sarik Trio, cu un concert de prelucrări jazzistice din Beethoven, la sinagoga din Satu Mare. Concertul s-a terminat de vreo jumătate de oră şi tot nu mi-a trecut sentimentul ăla de entuziasm, starea de bine… exhilaration îi zic americanii. Tare, tare mi-a plăcut. Nasc şi la Pannonia oameni. Oameni care ştiu să facă muzică din muzică, oameni care ştiu cu ce se mănîncă jazzul, dar şi Beethoven. Cei trei jazzmeni unguri arătau ca nişte băieţi cuminţi, tineri, frumuşei, cu aspect de corporatişti cît se poate de contemporani. Pînă cînd s-au apucat de cîntat.

peter-sarik-trio-01

Spunea Peter Sarik la un moment dat că el speră ca, dacă Beethoven ar fi avut ocazia să-i asculte cîntîndu-i operele, i-ar fi plăcut. Habar n-am ce-ar fi zis Ludwigu’, dar ştiu că nouă ne-a plăcut cu P mare. Sonatele pentru pian, Eroica, a IX-a, Sonata lunii, ba chiar şi Oda bucuriei, cea din urmă într-un dialog foarte mişto cu un public care a cîntat în româneşte şi ungureşte versurile binecunoscute. Peter Sarik, la pian, se joacă tare frumos, sensibil sau bubuitor, după cum îl duce muzica, basistul Fonay Tibor are şcoală la greu şi Attila Galfi, tobarul, e meseriaş şi simpatic. Pe scurt: mai vreau!

…Şi se pare că o să mai am parte. Au scos cei trei un CD cu muncile lor pe marginea lui Beethoven, pe care-l vor lansa pe 4 noiembrie în sala mare a Academiei de Muzică din Budapesta, dar care în zilele următoare va ajunge pe coclaurile sătmărene în avanpremieră. Bun aşa.

Acesta a fost al doilea concert la care-am fost la sinagogă. Clădirea aia are o acustică specială, tare mare păcat că e lăsată să se părăginească. Comunitatea evreilor din Satu Mare cred că poate fi numărată pe degetele a două mîini, aşa că nu de-acolo trebuie aşteptată salvarea acestui monument. Poate că banii pe care municipalitatea – şi guvernu’, pînă la urmă – îi direcţionează către biserici ar fi mai de folos aici. Nu de alta, dar n-am văzut ca-n grajdurile ortodocşilor să ajungă barem un dram de cultură muzicală.

img_20160919_190705

By the way, avînd în vedere că a debutat stagiunea Filarmonicii şi, totodată, Toamna muzicală sătmăreană, săptămîna asta ne mai aşteaptă o audiţie live, tot într-un lăcaş de cult: vineri mergem la un concert de orgă, la catedrala catolică. Altfel de muzici. Altfel de exhilaration. Abia aştept.

Galileo Online, iar

head

Am reluat începînd de ieri Galileo Online, după o pauză de fix nouă luni. Cu o nouă înfățișare, la o nouă adresă, cu intenția de a acoperi și mai mult din literatura și artele de gen. Așadar, nu doar science fiction și fantasy, ci şi crime, noir şi thriller. Ce va lipsi? Munca patriotică în folosul naţiunii fandomiale. Nu intenţionez să fac reclamă decît contra cost, iar propaganda pentru cărţile unora şi altora va lipsi, sau, dacă va exista, va fi monetizată. Aviz amatorilor!

Intenţionez, de asemenea, o abordare mai directă, mai radicală, mai polemică a fenomenului literaturilor de gen. Cui îi place, bine. Cui nu, ghinion pisica 13. Spor la citit!

Ştiinţă & Tehnică 57

La distribuitorii de presă serioşi puteţi găsi începînd de sîmbăta trecută cel mai nou număr al revistei Ştiinţă & Tehnică. Pentru amatorii de SF am pregătit de data aceasta o proză intitulată „Singularitate”, ce poartă semnătura lui Lucian Dragoş Bogdan, un nou interviu cu Robert J. Sawyer, invitatul nostru la RomCon-ul din septembrie, şi un grupaj despre cele mai proaspete apariţii editoriale de la Nemira, Paladin şi Booklet Fiction.

revista-stiinta-tehnica-57-iunie-2016

PS: În buna tradiţie a bisericii ortodoxe române, poponautul de pe copertă priveşte încruntat spre colţul din stînga sus, unde, datorită unei greşeli de culegere (pe care redacţia şi-o asumă şi pentru care îi cere scuze lui Lucian), autorul din Alba Iulia a fost botezat „Lucia Bogdan”. Doar se ştie că preafericiţii noştri nu agreează nimic din ce ţine de LGBT… şi prin urmare nici operaţiile de schimbare de sex!

meteosensibilităţi

IMG_20160525_145017

Azi am avut o zi exact ca vremea de-afară, care e cumplit de nestatornică. Ba soare, ba nori negri de furtună, ba cald, ba vînt aiurea. Aşa fu şi ziua mea de azi. Mi-am terminat de reaşezat cărţile-n bibliotecă, mare victorie! Pe de altă parte, mi-am vărsat ca boul bunătate de cafea… Apoi m-am bucurat mult citind prima poveste SF cu cap şi coadă a junioarei (scrisă pe temă dată, pentru un proiect la ora de română). Apoi m-am întristat (da’ rău de tot!) văzînd că nişte oameni pe care-i ştiu de-o viaţă – şi care de altminteri sînt deştepţi şi haioşi şi mi-s dragi – pot fi teribil de îngrămădiţi la minte cînd vine vorba de anumite subiecte (în cazul de faţă, scrisoarea homofobă a celor 3 milioane de decerebraţi ortodocşi de care se face atîta caz în ultimele zile, încă o mizerie sinistră marca BOR). Sper să se-ndrepte şi să le vină mintea la cap. Şi vremii, şi prietenilor mei.

PS: Ştiţi de ce nu-s decît trei milioane de semnături pe scrisoarea cu pricina? Fiindcă restul ălora de-ar fi vrut să o iscălească nu ştiu nici măcar să-şi scrie numele.

Ştiinţă & Tehnică 55

A apărut noul număr al revistei Ştiinţă & Tehnică, numărul 55 al noii serii. Despre sumarul acestui număr vă povesteşte pe îndelete Marc Ulieriu, redactor-şef al revistei, în filmuleţul de mai jos.

Eu am să mă limitez la a vă îndemna să citiţi partea dedicată celor ce iubesc literatura SF, care în acest număr e considerabil mai consistentă decît de obicei: avem mai întîi un interviu în exclusivitate cu Captain America însuşi (adică cu Chris Evans); ar mai fi o excelentă (şi emoţionantă) poveste SF cu universuri paralele ce poartă semnătura Ioanei Vişan; în sfîrşit, la rubrica mea, am scris pe larg despre Final Frontier 5 şi, pe două pagini, am încercat să vă prezint cele mai importante apariţii de gen ale lunii. Găsiţi revista la toţi difuzorii de presă serioşi. Sau poate vă tentează să vă abonaţi?