Uimiri europene

În fiecare an, aştept cu interes data anunţării nominalizărilor României pentru premiile ESFS. Dacă în anii trecuţi mă enervam atunci cînd le vedeam, anul ăsta nici măcar nu m-am încruntat, ci am tras o porţie bună de rîs. Apoi am încercat să îmi desluşesc mecanismele gîndirii care au dus la alegerile ăluia de-a trimis nominalizările la ESFS. Fiindcă, sper că ştiţi, la premiile ESFS, nominalizează cine vrea şi cine nu vrea, cum vrea şi cum i se scoală, cu condiţia ca lista expediată să ajungă prima. Asta e concluzia la care-am ajuns din ceea ce mi s-a explicat în anii anteriori.

Şi-acu’ hai să vă spun cu ce uimiri am rămas din lista de anul ăsta… De ce Marian Truţă ca promotor (ce anume a promovat? eu ştiu c-a editat nişte reviste şi o serie şi a co-scris una dintre cele mai bune cărţi ale anului trecut, da’ mă rog, probabil o fi şi promovat el ceva) şi nu Truţă ca autor? Că şi el a scris la Vegetalul ăla, nu? Şi-a scris chiar bine de tot. Sau fiind Marian calificabil la promotori, au zis să ia şi sufleţelu’ lui Dănuţ oarece, că tot premiu ESFS e şi ăla pentru promovare? Dar… Dacă unii cu ceafă groasă au putut nominaliza la „best writer” un întreg atelier literar, de ce n-am nominalizat şi noi un cuplu de autori, că din cîte ştiu am mai avut succes la Eurocoane cu un alt cuplu? Alta: de ce tocmai Silviu Genescu la traducere? I-aţi întrebat şi pe redactorii de la editurile pentru care traduce Silviu? Chiar aşa: ce anume a tradus Silviu notabil in anul ce-a trecut? De ce nu Antuza? De ce nu Bogdan Perdivara? De ce nu Pavelescu? De ce nu Ona Frantz? Just curious, care-s criteriile care îi descalifică pe cei enumeraţi? Şi ultima-mi nelămurire: anul trecut am înţeles că a luat Cadaru premiul de încurajare, fiindcă Gheracostea a făcut nominalizarile şi Gheracostea şi-l voia indatorat ca să-l publice la Tracus (deşi Eugen avea deja o înţelegere cu alţii, da’ nu-i bai, astea-s chestii ce ţin de bunul simţ al unuia şi-al altuia şi nu încap în discuţia de faţă). Ergo, bravo Eugen, bravo Gheracostea. Dar: premiile alea de încurajare, alea care se iau sigur (la restul fiind nevoie de negocieri serioase), se dau pentru orice? Nu-s un soi de Campbell pentru „new writers”? Adică autori de proză? Sau intră şi cronicile de carte aici? E logic, de fapt: dacă nu-i în versuri, e-n proză, deci hai cu nominalizarea! Să nu fiu înţeles greşit, mi-e dragă Georgiana, apreciez enorm ceea ce scrie, cu pasiune, despre cărţile altora. Dar chiar n-aveţi un autor nou pe care să-l încurajaţi, unul care să fi publicat ceva poveşti în anul ce-a trecut? Un Despina, un Ardelean, un Mitoceanu, ceva?

PS: Cred că tipul sau tipa cu nominalizările nu prea le are cu limba engleză şi nici n-are dicţionar pe-acasă. Că altfel ar fi ştiut că „performance” nu înseamnă în engleză ceea ce înseamnă în româneşte. Fantastica SRSFF-ului e o performanţă într-adevăr (şi o spun cu toată sinceritatea, îmi place mult ce face Tamaş acolo, de-un an încoace), dar nu e un spectacol. Poate că nominalizarea (perfect îndreptăţită) la categoria „cea mai bună publicaţie” era de ajuns? Just saying.

De ce eu?

2015-04-18 20.21.03Am avut aseară privilegiul să urmăresc filmul lui Tudor Giurgiu şi să asist la întîlnirea regizorului şi a trei dintre actorii principali cu publicul. Excelentă performanţa lui Emilian Oprea, superbă gradarea evoluţiei personajului. Andreea Vasile a fost foarte naturală în rol, tare-mi place fata asta. Iar Mihai Constantin e strălucit într-un rol de lichea. Ştiam povestea procurorului Panait, mi-amintesc chiar şi de înregistrarea de pe Youtube cu percheziţia, dar imaginea din bucăţi pe care mi-am creat-o din presă e cu totul altceva decît reconstituirea cursivă, de o acurateţe înspăimîntătoare, pe care o realizează Tudor Giurgiu. Mi-a amintit de o perioadă nu tocmai roz din viaţa mea (şi a noastră, a tuturor, pînă la urmă). Mi-a amintit de ce am făcut anumite alegeri, atunci şi de atunci încoace. E un film frumos făcut, cu o poveste dură (şi dureroasă) despre o realitate nasoală care încă mai persistă în bună măsură, o poveste cu tîlc, musai de spus şi menită să deschidă ochi. Vizionarea filmului ar trebui să devină obligatorie pentru fiecare cetăţean român. Dar tare mi-e teamă că ar fi degeaba, judecînd după felul în care gîndesc băştinaşii. O prea mare parte dintre ei n-ar înţelege. Sau ar înţelege fix pe dos. C-aşa-i românu’.

Ştiinţă & Tehnică are din nou o rubrică de SF

c1_045_lr_20410900A apărut noul număr al revistei Stiinta&Tehnica (nr.45, aprilie 2015). Începînd cu acest număr, mi-am reluat rubrica de SF (care însumează 3 pagini în această ediţie, din cele 96 ale publicaţiei). De astă dată, am stat de vorbă cu cel mai important autor SF canadian, Robert J. Sawyer. Bonus, cîteva sugestii de lectură (cărţi de la Editura Nemira şi Editura Paladin, cărţi F&SF).

Găsiţi Ştiinţă&Tehnică la chioşcurile de difuzare a presei din toată ţara, începînd de ieri.

Galileo 6 a plecat la tipar!

G6RDupă o pauză puţin cam prea lungă (numărul anterior a fost lansat în noiembrie 2012), revista Galileo Science Fiction & Fantasy revine cu cel de-al şaselea număr, care va fi lansat în cadrul evenimentului Millennium de la Tîrgul de carte F&SF Final Frontier, sîmbătă 28 martie, la ora 14 (la Nexus Gamers’ Club, Bd. Elisabeta Nr.37, Bucureşti – vizavi de Hotel Cişmigiu).

Cu un nou editor (în persoana lui Michael Haulică) şi cu o copertă superbă ce-i aparţine artistei maghiare Kira Santa (căreia iubitorii de F&SF care-au trecut pe la Final Frontier în 2013 au avut ocazia să-i vadă mai multe lucrări, reproduse pe copertele extraordinare ale cărţilor publicate de editura budapestană Ad Astra), noul număr al revistei Galileo oferă o doză sănătoasă de ficţiune de gen de excelentă calitate, condimentată cu un calup consistent de recenzii ale unor cărţi F&SF apărute recent, în nu mai puţin de 240 de pagini. Sumarul complet poate fi găsit aici.

Galileo Science Fiction & Fantasy, nr.6 • 240 pagini, trade paperback, ISSN 2067-7553, Millennium, martie 2015 • 24 lei (la Final Frontier, cu reducerea de rigoare).

Pentru cititorii din provincie care nu vor putea ajunge la evenimentul de lansare există posibilitatea de a comanda încă de acum revista pe site-ul Millennium, unde puteţi, de altfel, să mai găsiţi exemplare din numerele mai vechi ale revistei (nr.1 şi nr.4, deocamdată).

Millennium la Final Frontier 2015: Roxana Brînceanu – Sharia

Millennium participă la ediţia din acest an a Tîrgului de carte F&SF Final Frontier împreună cu partenerii săi tradiţionali, Herg Benet. „Editura din colţu’ hărţii” va împlini în acest an zece ani de activitate şi şi-a propus un program editorial pe măsura acestei aniversări, cu o listă de autori de prim rang. Cel dintîi titlu pe care îl vom înfăţişa cititorilor este unul dintre volumele care au marcat anul de graţie 2005, acelaşi an în care a luat fiinţă Millennium: ediţia a II-a a romanului de debut al Roxanei Brînceanu, Sharia, care i-a adus autoarei Premiul Vladimir Colin în 2008.

Graphic2

Pentru cei care nu vor ajunge pe 28 martie la ora 14.00 la Nexus Club (Bucureşti, B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu), cînd va avea loc lansarea romanului, dar ar dori totuşi să aibă cartea cu autograful autoarei, îi invităm să ne transmită pînă pe 31 martie o precomandă, de pe pagina cărţii. Comenzile vor fi onorate începînd cu data de 30 martie.

RShaCetăţenia se acordă în funcţie de coeficientul de inteligenţă, iar familiile pot fi alcătuite din oameni, cimpanzei şi delfini. Gorilele te-ar putea acuza de rasism, dar ai putea scăpa asumîndu-ţi o altă identitate, prin schimbarea cipului tău de identicare cu unul care aparţine altcuiva. Întoarcerea la natură e un act de dizidenţă, iar trupele de rock sînt compuse din cîini şi oameni. Bun venit în SHARIA, fantastica lume a Roxanei Brînceanu!

Roxana Brînceanu – Sharia – ediţia a II-a • 272 pagini, paperback, dimensiuni: 120×190 mm, ISBN 9786068693033, Millennium Books, martie 2015.

„Citeşti un capitol, altul, vrei să te culci sau să-ţi vezi de alte treburi şi, ca orice om normal, ar trebui să închizi cartea, urmînd să continui lectura a doua zi. Dar cine mai e normal în ziua de azi? Evident că tragi cu ochiul la prima pagină a următorului capitol, să te linişteşti, să afli cu cîteva ore mai devreme ce s-a întîmplat cu personajul… Şi-uite aşa păcătuieşti şi ajungi de citeşti încă un capitol. Meserie!”

Michael Haulică (în Observator cultural nr.302-303, ianuarie 2006)

290912Roxana Brînceanu s-a născut la 18 iunie 1969, la Craiova. A absolvit Facultatea de Electromecanică în 1992 şi pe cea de Ştiinţe Economice în 1997 (ambele la Craiova). În prezent, lucrează ca economist în Bucureşti.

A debutat în revista Lumi Virtuale nr.42-43/2003, cu povestirea „Colecţionarul de îngeri”. Povestirile ei au apărut în mai multe antologii, între care AtelierKult. Povestiri fantastice (editor: Michael Haulică, Millennnium, 2005), Dansînd pe Marte şi alte povestiri fantastice (editor: Michael Haulică, Millennium, 2009), Cele 1001 de scorneli ale Moşului SF (editor: Ştefan Ghidoveanu, Millennium, 2012), Zombii. Cartea morţilor-vii (editor: Mircea Pricăjan, Millennium, 2013).

Romanul Rîul liniştit de Nicola Griffith (Millennium, 2005) a reprezentat debutul său în cariera de traducător şi i-a adus în 2006 Premiul Kult pentru traducere. Ulterior a tradus romane de Orson Scott Card, Philip K. Dick, Stephen Donaldson, Iain M. Banks, Richard Morgan, Ursula K. LeGuin etc.

Farewell, Sir Terry!

tp1

Măicuţului, de ziua lui

IMG_9492

E ziua ta, măi Maicule. Şi e o zi de-aia rotundă, la care marchezi nişte decenii, nu mai poţi să te dai semicentenar şi ceva. Aşa că şi urările ar trebui să fie mai rotunde, mai din coadă sunătoare, mai ample şi mai pompoase. Da’ n-am inspiraţie pentru aşa ceva, prin urmare o să-ţi spun pe şleau să creşti mare, să fii cuminte şi să o asculţi pe Tanţa, să fii sănătos şi fericit, să ai inspiraţie cît pentru un ciclu întreg de romane şi skagenröra pe post de garnitură la timpul liber necesar ca să le scrii, să-ţi susure în auz numai muzici pe placul tău şi să-ţi cadă în mîini spre editare doar cărţi premiate şi bine traduse. Ţucături de la tot neamul urşilor!

Aviz amatorilor

2009 - M2

Am recuperat din reţeaua de librării cîteva exemplare dintr-o serie de titluri pe care le anunţasem anterior pe site ca fiind epuizate. Între ele, antologia care mi-e cea mai dragă, Şase ani de Ficţiuni. Nu-s multe exemplare, aşa că, dacă vreţi să citiţi cîteva dintre cele mai faine poveşti pe care le-am publicat, comandaţi acum. De aici.

Alte titluri pe care v-aş îndemna să nu le rataţi atîta vreme cît mai sînt încă în stoc, fiindcă nu cred că o să le mai retipărim: H.G. Wells. Utopia modernă, Argonautica şi Povestiri de duminică ale lui Mircea Opriţă; Art Wasn’t Quite Crime de Florin Pîtea; antologia Dansînd pe Marte a lui Mike Haulică.

Bookporn regal courtesy of Nemira

Nu prea mai cumpăr / comand cărţi pe copaci morţi în ultima vreme, de cînd citesc cu precădere în format electronic. Ca dovadă, anul trecut n-am fost nevoit să adaug decît un raft nou în bibliotecă (îl vedeţi mai jos), iar acesta a primit sarcina de-a găzdui rezultatele celui mai recent val de sistematizare, menit să aducă un dram de ordine în haosul căruia îi căzuseră pradă cărţile în limba română acumulate în cei aproape trei ani care s-au scurs de la mutarea în biroul / bîrlogul în care-mi desfăşor activitatea.

2014-12-12 14.08.43

Abia am apucat să răsuflu uşurat c-am reuşit să găsesc o cale de-a aşeza în rafturi, într-o oarecare ordine, mai toate cărţile ajunse la mine în ultima vreme, cînd mă trezesc acum cîteva minute că mă sună tanti de la Cargus, să ies în stradă să iau un pachet. Ce să fie, ce să fie?

king

Ei bine, s-a dovedit a fi un teanc sănătos de Stephen King, în cea mai recentă întrupare a sa, despre care am scris în Galileo acum vreo două luni. Misery, Carrie, Jocul lui Gerald, Cimitirul animalelor, Dolores Claiborne, Blaze şi Pistolarul. Daţi click pe titluri şi le puteţi lua de pe site-ul editurii, cu o reducere de 40%. Tare frumuşele cărţile astea, elegante chiar. Dacă Nemira va decide să scoată toată seria de autor cu layout-ul ăsta, n-o să le ratez. Eh, om trăi şi-om vedea. Problema însă rămîne: avem şapte cărţi noi, ce facem cu ele? Le cazăm. Ceea ce înseamnă că trebuie să le găsesc loc pe-un raft şi, pe cale de consecinţă, mă aşteaptă un weekend cu bricolaj. Mulţumesc Anei Nicolau că mi-a dat de lucru! :)

Bookporn

Oarece reorganizări în bibliotecă, odată cu sosirea noului locatar, cărămidoiul cu The Collected Stories of Frank Herbert. Mai exact, am strîns un prim raft cu proză scurtă: Herbert, Martin, „esenţialele” lui Harlan Ellison, integrala Zelazny şi cît am reuşit să strîng (pînă acum) din cea a lui Poul Anderson, Lester del Rey, Kornbluth, Van Vogt şi Cordwainer Smith de la NESFA, Jack Dann, Orson Scott Card, Greg Bear, C.J. Cherryh, Best-ul lui Wolfe…

esente

Un alt raft (de care mă voi ocupa probabil în weekend) va cuprinde The Collected Best a lui Pohl, volumele strînse din integrala Silverberg, cele 5 volume cu proza lui Dick şi volumul cu proza lui Clarke de la Gollancz, Bradbury (ediţia Everyman), două volume de Ballard, cele două de Heinlein de la SFBC, The John Varley Reader şi cele trei volume cu poveştile lui Richard Matheson. Apoi o să vină rîndul căruţei cu antologii…

Dune. 50. Herbert.

Se împlinesc zilele astea 50 de ani de la prima publicare (în serial, în revista Analog) a capodoperei lui Frank Herbert, Dune. Citeam chiar azi despre asta şi mi-am reamintit că Herbert a fost refuzat de 25 de edituri înainte de a găsi pe cineva dornic să-i publice cartea. Mari fraieri :)

2015-01-26 17.28.49Superbă coincidenţă! Ajungînd adineauri acasă, găsesc, proaspăt sosită, o carte: The Collected Stories of Frank Herbert, apărută în toamnă la Tor. Un cărămidoi frumos lucrat, în care-am să plonjez cît de curînd. Urs happy.

Din grădina cu imbecili

Pun o postare pe Facebook – pe wall-ul propriu! aşadar nu în vreo comunitate! – cu un link la o ofertă specială de la Millennium (asta, in case you wondered). Am vreo mie şi ceva de indivizi care mă urmăresc pe FB (frienzi, cum ar veni), aşa că trag nădejde, e firesc, să mai vînd o carte-două-nouă, că doar de-aia am pus linkul ăla acolo, nu? Întîmplător, din asta trăiesc, din editatul şi vîndutul de cărţi. Cărora le fac reclamă şi pe Facebook (şi de-aia accept cererile de friendship de la diverşi necunoscuţi cu care n-am stat de vorbă niciodată ochi în ochi). Şi vine un imbecil – care nici măcar nu se numără printre frienzii subsemnatului, avem un singur „mutual friend” – şi trînteşte un comentariu de genul: „nu citiţi în română, traducerea a distrus cartea!” Adică trilogia tradusă de Ghido, da? Mă laşi, măi frate? Ca să fie tacîmul complet, individul în cauză mai are şi un pseudonim (Draco Ignis), nu numele propriu la profilul de pe FB. I-am şters comentariul şi l-am blocat. Fiindcă nu mă interesează sub nici o formă părerea proastă a unui imbecil despre ceva ce eu recomand drept bun, da? Cu atît mai mult cu cît imbecilul în cauză nici măcar n-are sîngele în trotinetă necesar pentru a-şi asuma părerea sub nume propriu. Hai sictir, jită!

A murit Michel Jeury

S-a mai dus unul dintre autorii care-mi erau tare dragi: Michel Jeury. L-am descoperit cu L’Orbe et la Roue, în ediţia de la Ailleurs et Demain, mi-amintesc că m-am enervat citind traducerea la Poney Dragon (chiar nu mai ştiu a cui era şi nici cu ce-mi stîrnise furia), i-am citit bună parte dintre povestiri (superbă evoluţie, de-a lungul anilor) şi l-am redescoperit cu delicii în cîteva dintre romanele non-SF. Ştia să creeze lumi şi ştia să povestească. Odihnească-se în pace!

Am scris un necrolog pentru Galileo Online. Îl găsiţi aici.

Locus, decembrie 2014

2015-01-05 13.32.25-4A ajuns la mine, în sfîrşit, numărul din decembrie 2014 al revistei Locus, în care a fost publicat necrologul lui Ştefan. Mi-aş fi dorit să nu trebuiască să-l scriu. Dar ştiu că s-ar fi bucurat să ştie că în Locus scrie despre el. Of.

ghi