Dix ans déja…

Am în faţă o fotografie. Aseară am stat cîteva ceasuri şi am depănat amintiri şi am răscolit în mormanul de poze din tinereţe. Şi-am găsit poza despre care scriu acum. A fost făcută în 1997 în decembrie, la o întîlnire organizată de clubul timişorean Helion. Da, acelaşi club care editează revista în care Cornel Secu îmi înjură număr de număr prietenii şi, uneori, mai voalat, chiar şi pe mine. Altminteri, o revistă tot mai bună cu fiecare număr, de cînd Florin Leodor Dănilă a devenit redactor-şef.
Dar să revin la fotografie… Pe vremea aia, în 1997, Cornel Secu n-avea treabă cu mine şi mă invita an de an la manifestările prilejuite de Zilele Helion. Pentru asta, o să-i fiu întotdeauna recunoscător, fiindcă i-am întîlnit în acele ocazii pe mulţi dintre cei care mi-au devenit ulterior colaboratori apropiaţi, prieteni buni şi chiar parteneri de afaceri. O să-i recunoaşteţi pe mulţi dintre ei. Bogdan Bucheru, subţirel şi proaspăt cîştigător al premiului Helion pentru Atingerea. Alina şi Radu Pavel Gheo, încă netrecuţi prin experienţa americană. Andi Valachi, graţios ca o balerină, în prim-plan; Canada era încă un vis pentru el sau poate nici măcar atît. Călin Giurgiu, alt actual canadian. În ultimul rînd, lîngă Bogdan Bucheru, Ovi Hossu, cel care m-a ajutat să public primele numere ale Ficţiunilor, fost coleg de clasă (dintr-a-ntîia pînă într-a doişpea), mare cinefil (ani de zile, în fiecare vineri, am fost împreună să vedem filme la cinematograful Victoria din urbea natală); şi Ovi e departe, în Asia de Sud-Est, făcînd naveta între Singapore şi Hong Kong, unde e directorul departamentului IT al unei instituţii bancare; de cînd a plecat, în mai ’99, am mai fost o singură dată la cinematograf; fără Ovi n-are nici un farmec. Antuza Genescu, pe-atunci omul care practic ţinea în spate întreaga organizare a manifestării, acum traducător de Gene Wolfe. Marian Mirescu. Paula Florea. George Ceauşu. Liviu Pîrvan. Cornel Secu însuşi. Dorin Davideanu. Lucian Merişca. Gyuri Győrfy. Anca Amuzescu. Cătălin şi Gabi Gheracostea. Lucian Merişca. Coco Cozmiuc. I-am revăzut aseară în această poză de grup, mai tineri. Şi-am zîmbit şi le-am trimis un gînd bun, oriunde se vor fi aflînd. Îmi sînt dragi, cu toţii.
Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Dix ans déja…&8221;

  1. E bun Internetul, dar sint bune si Conventiile, unde ai ocazia sa te intilnesti fata-n fata cu atitia oameni speciali. Vorbesti altfel, simti altfel, dezvolti alt gen de relatii. Pacat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s