The Postman (1)

08-01.jpg
Nenea Gătina e poştaşul meu. De vreo treizeci de ani, şase zile pe săptămînă, în jurul amiezii, îi aud zdrăngănitul bicicletei în faţa casei. Bicicleta nu mai e aceeaşi, desigur, nenea Gătina a încărunţit, fata i s-a măritat şi termină facultatea, are şi un nepot, aşa că el a început să se gîndească la pensie… Cînd n-are pensii de dus, se întîmplă să stea la o cafea. Şi mă pune să-i povestesc ce era în pachetul pe care mi l-a adus săptămîna trecută, să-i arăt ce cărţi am mai scos (e unul dintre cei care primesc încă din prima zi tot ce iese de la tipar moşit de mine), să îi amintesc ce urmează să-mi sosească.
În toţi aceşti ani, nenea Gătina mi-a adus, zi după zi, săptămînă după săptămînă, unele dintre cele mai frumoase surprize. Cînd aveam 10-12 ani, ştiam cu precizie zilele în care aveau să-mi vină Pif-urile. În zilele alea, ştiind că îl pîndesc, se juca, trecea pe lîngă casa noastră şi-mi făcea cu mîna, livra poşta la vecini şi la noi venea tocmai la urmă, ca să descoperim împreună gadget-ul, pe care mă ajuta să-l asamblez. Ne-am înţeles, încă de-atunci, că avea să-mi bată în geam ori să sune de cîte ori avea să sosească vreun plic mai consistent. Şi ritualul s-a perpetuat. Mă gîndesc cu tristeţe la ziua cînd o să se pensioneze şi n-o să ne mai vedem. Ieri şi alaltăieri am lipsit din oraş şi nu i-am văzut zîmbetul larg pe care îl afişează cînd îmi aduce o „pradă” mai consistentă. Dar abia aştept să se facă amiază, ca să-i pot mulţumi.
Destul cu introducerea însă. Ce-am primit, se poate vedea în imaginea de mai sus. Cel mai recent număr al revistei Locus, revista profesioniştilor din F&SF, editată de neobositul Charles N. Brown de patru decenii încoace, e consistent, ca de fiecare dată. Ce-l face însă mai special pentru mine e faptul că e primul număr pe care-l primesc în calitate de abonat. Am menţionat undeva pe-acest blog că în numărul din decembrie al revistei am publicat cîteva fotografii făcute la Nantes, la Utopiales, ca ilustraţii la reportajul lui Jeff VanderMeer despre cea mai amplă convenţie europeană. Ei bine, nu cred că m-am lăudat că am fost plătit pentru fotografiile în cauză. Şi ce utilizare mai potrivită puteam să găsesc pentru suma în cauză, dacă nu un abonament la Locus?
Numărul pe ianuarie conţine o mulţime de recenzii (autori: Farren Miller, Nick Gevers, Russell Letson, Gary Wolfe, Carolyn Cushman), o secţiune specială dedicată lui Arthur C. Clarke la împlinirea a 90 de ani, interviuri cu Brian Aldiss şi M. Rickert, obişnuitul articol al lui Cory Doctorow, care se ocupă de astă dată de drepturile artiştilor, un fotoreportaj de la World Fantasy Convention 2007 şi o mulţime de ştiri, listing-uri, topuri. O unealtă perfectă, această revistă. Desigur, pentru cei din branşă. Dar nu numai.
Abia aştept numărul următor! Şi sînt curios ce-mi va aduce nenea Gătina astăzi…
PS: Ca să nu spuneţi că ursul cel mare e chiar aşa de rău şi vă face în ciudă cu achiziţiile lui, am să vă spun că am vorbit cu Moş Berilă. Şi vă pregăteşte ceva…
Anunțuri

4 gânduri despre &8222;The Postman (1)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s