Despre complexul de provincialitate (1)

Subiectul acestei însemnări are două surse de inspiraţie: o discuţie off-topic pe marginea valorilor locale (cu particularizare în domeniul presă & media) şi o meditaţie amară pe marginea legitimităţii şi competenţei.

În calitate de băştinaş al unui colţ de hartă, am adesea ocazia să mă lovesc de prejudecăţile superior-condescendente ale celor de la centru, dar şi de complexele de inferioritate refulate ale co-băştinaşilor mei, jigniţi de etichetele de provincialism ce li se aplică. Am convingerea că provincialismul e o stare de spirit, iar nu un dat. Eşti provincial doar în măsura în care faptele tale te recomandă ca atare. Complexul de provincialitate (dacă-mi e îngăduit să folosesc un astfel de termen-valiză) se manifestă plenar (şi simptomatic) în media locală, motiv pentru care am să-mi îndrept atenţia către acest domeniu.

În oraşul din colţul hărţii, care număra ceva peste o sută de mii de locuitori, presa generalistă înseamnă patru sau cinci ziare, două sau trei posturi de radio şi un post de televiziune transmis prin cablu.

Despre cel din urmă nici nu merită să vorbesc, emsiunile proprii ale acestuia (interviuri publicitare sau electorale nici macar platite, mediocre cronici sportive ale unor performanţe sportive aşijderea, talk-show-uri moderate de clone dandiaconesciene pentru care termenul de yesmeni e un eufemism etc.) se întrec în mediocritate cu producţiile străine ieftine cumpărate pe bani mărunţi pe care le redifuzează ad nauseam. Este o caracterizare care se potriveşte în mare măsură majorităţii covîrşitoare a posturilor de televiziune locale (cu două excepţii notabile cunoscute de mine, Analog-ul timişorean şi TVR Cluj). E firesc să fie aşa, întrucît televizualul de calitate se face cu un buget pe măsură şi cu profesionisti (care, nefiind platiti suficient, isi iau repede talpasita spre capitala, deindata ce se ridica la un nivel profesional peste limita decentei).

În ce priveşte posturile de radio, lucrurile stau ceva mai bine în raport cu media naţională, fără ca acesta să fie în vreun fel meritul localnicilor. Pur şi simplu, în ziua de azi e foarte uşor să susţii un post de radio, datorita dotării tehnice minime necesare şi a abundenţei de content cvasi-gratuit. 99% dintre posturile de radio din România există doar ca nişte extensii ale playlist-urilor de Winamp pe care le difuzează. Excepţiile (radioul naţional, Europa FM, Radio Guerrilla, Pro FM şi, în mai mică măsură, Radio Contact) îşi datorează superioritatea faptului că reuşesc să producă conţinut de calitate datorită unui buget mai mare.

Ajung acum la presa scrisă. N-am să mă refer la cele două cotidiene în limba maghiară deoarece nu le citesc în mod regulat. Am să mă refer la cele două publicaţii care îşi împart grosul publicului cititor şi al veniturilor din publicitate. Cea dintîi, moştenitoarea rebranduită a fostului cotidian unic din vremea partidului unic, a produs la un moment dat, prin schismă, un soi de copil teribil de semn opus, cu care, datorită unor injecţii de capital potrivite, a ajuns să lupte de la egal la egal în ceea ce priveşte vizibilitatea. Nu voi discuta acum în ce condiţii s-a produs schisma, nu-mi amintesc decît foarte vag circumstanţele particulare în care a avut loc aceasta; în plus, astfel de divizări (mai mult sau mai puţin violente) au ajuns să fie monedă curentă în lumea forfotitoare a presei primului deceniu al anilor nouăzeci. Cert este că, în prezent, cele două publicaţii au ajuns să reprezinte interese economice şi politice (cam tot un drac, la nivel local) diferite. Dincolo de aceste deosebiri, proporţiile în ce priveşte conţinutul sînt similare. Aproximativ 25% din conţinut e reprezentat de producţia proprie, lipsită de personalitate, fără un stil gazetăresc aparte, fără aprofundare (căci, nu-i aşa, lumea vrea ştiri scurte şi nu analize profunde). Aceiaşi preoţi ortodocşi şi greco-catolici îşi reciclează dăscălelile lipsite de har în ambele ziare, aceleaşi evenimente culturale sînt expediate scurt de ambele părţi, aceleaşi ştiri de ora cinci sînt redate parcă la indigo, aceiaşi indivizi îşi dau în petec în interviuri pline de vorbe mari. Editorialele diferă doar prin parti-pris (pro- sau anti-Băsescu, pro- sau anti-autorităţi locale diverse) şi prin corpul de literă cu care sînt scrise. O constantă dominantă e, în cazul acestora, polarizarea. Aici nu există decît alb şi negru, niciodată griuri. Cam 25% ocupă şi ştirile de agenţie de presă, uneori nici măcar rescrise (că doar de-aia se plătesc abonamente la Rompres sau Mediafax), ceea ce duce la rezultatul hilar al perpetuării greşelilor de ortografie sau punctuaţie din fluxuri, uneori în ambele publicaţii. Restul, pînă la împlinirea întregului (16-28 de pagini, după caz) e ocupat de mica si marea publicitate, de programul TV (luat cu copy/paste de pe site-urile de profil) şi de fotografiile unor don’şoare cu nuri generoşi, reproduse la calitatea la care le reproducea şi Oblio, în urmă cu optsprezece ani (mă rog, cu extraordinarul progres al reproducerii în culori…)

Totalul, în ce priveşte calitatea: jalnic. Despre cauzele care, în opinia mea, perpetuează această stare de fapt am să vorbesc într-o a doua parte a acestui textoid. Probabil mîine. Pînă atunci, vă invit să mă combateţi.

De ce această întrerupere? Ei bine, am treabă azi: de finalizat reportajul despre Eastercon pentru Locus Magazine (pozele au plecat deja către Charles N. Brown, aştept cu nerăbdare opinia lui), de scris o recenzie (asta va merge repede, am deja subiectul şi ideile principale, aşa că îmi voi respecta deadline-ul) şi, mai presus de orice, de sărbătorit două dintre fiinţele dragi pentru care trăiesc: soţia mea Lucişor (aka Beautiful Bad Bear) şi sora mea Codruţa (aka Dr. Bear; în imagine, lîngă o Zuleihă fumătoare) îşi celebrează azi ziua de naştere. Să-mi trăiască şi să-mi înflorească şi să mă suporte în continuare, aşa ugly şi bad cum sînt!

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Despre complexul de provincialitate (1)&8221;

  1. m-am gasit si io sa-mi fac intrarea pe blogu asta fix in mom in care nu am timp prea mult de scris da o sa compensez, sper, late night
    o zic intai despre minunatii conlocuitori
    nu-i mai fac tarani 🙂 …mi-am luat-o pe cocoasa anterior. in schimb o sa remarc la ei faptul ca fac politica. prea multi. din cauza asta va iesi actualul din nou la imparatie. cum dracu au reusit aia in Mures sa o dea la intelegere? satmaru nu va putea niciodata. pt ca se gasesc prea multi netoti care sa tina partea unui partid sau altu fara macar sa stie politica partidului pe care cu patos il sustin, ce sa mai vorbim de platforme program si alte treburi.
    e o aiureala. adica la varf sunt niste inculti care habar nu au de manipularea maselor…si totusi au succes cu sustinatorii astia care se manipuleaza singuri. cu alte cuvinte cred ca satu mare sufera de onanism politic.

  2. Multa sanatate si fericire si un sincer La Multi Ani! sarbatoritelor.Si sa ne traiesti si tu ugly bad bear!

  3. La mulţi ani şi fericire! Nu comentez altceva căci nu se cade!

    @Trexel
    Parcă eşti cam pe lângă subiect aici şi nu înţelege nimeni la ce te referi. Noroc că am intrat eu 🙂 Lasă că te-ai călit, poţi intra în tranşee 🙂

  4. @satmareanca
    multumesc frumos de sustinere
    simteam io ca se leaga ceva intre noi 😀 doar ca inca nu recunoastem nici unu. orice aventura incepe cu tachinari… (era sa zic intre doi oameni inteligenti da o sa zici ca iar pretind lucruri despre mine 😛 )

  5. la multi ani, codruto 🙂

    ah, ursache, lasa ca te prind eu… acum sint obosita, dar vin miine sa te combat sau sa te bat. nush, vad eu.

    misto postul.

  6. @ Horia
    Nu se cădea pentru că aveai de sărbătorit şi era de presupus că stai cu familia în loc să intrăm în discuţii contradictorii. Ăsta nu e un complex de provincialitate, te asigur. E un fel de bun simţ provincial ardelenesc 🙂

    Sigur că nu pot fi de acord cu tine în ce priveşte presa locală, iar dacă aş fi pe unele segmente nu o să mă apuc să-mi bălăcăresc breasla. Am şi eu blog dacă vreau să o fac. Ai gebneralizat destul de mult şi nu ai luat în considerare că presa nu se poate face după ce ţi-ar place ţie personal să citeşti. Dacă ar fi să mă iau după gusturile mele, nu îmi place niciun ziar din ţară integral. De aceia citesc mai multe 🙂

    @ Trexel
    Cu plăcere! Oamenii inteligenţi ca şi mine sunt întotdeauna plini de bune intenţii 🙂
    Ne-am măsurat forţa, cred şi io. În rest, hai bagă mare şi pe blogul tău, dacă tot ai început să stai mai mult prin zonă… Descarcă ce vrei tu, dar de aşa natură încât să ne putem da şi noi cu părerea 🙂

  7. @crina: stii care e problema ta? ai mult prea mult bun simt (ardelenesc, daca vrei) pentru breasla in care lucrezi si, particularizind de data asta, pentru „organele” la care scrii. promit o urmare cu concluzii in viitorul apropiat, in care am sa-ti demonstrez ca nu-i vorba de ceea ce vreau eu sa citesc („organele” respective exista deja si se cheama ZF, Cotidianul, Dilema, Obs.Cult., RePublik, NYT, Le Monde, Locus, Publishers’ Weekly etc.), ci de nivelul minim la care o publicatie isi poate permite sa coboare stacheta intr-o tara nu tocmai luminata (in ciuda electrificarii aproape incheiate).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s