Miroase a zăpadă

Vine iarna. A fost soare astăzi la moşie, dar un soare cu dinţi, şi-un vînt tăios care mirosea a zăpadă. Vineri noaptea, o vijelie a aruncat cîteva ţigle şi coame de pe acoperiş, aşa că azi m-am pus în fruntea unui comando de meşteri şi-am reparat acoperişul. Asta se putea vedea de sus din pod, pînă dincolo de vale:

08-12-028

Am mai crăpat şi nişte lemne, să fie destule pregătite pentru Crăciun, cînd vom petrece prima noapte acolo. Şi, cum nu mă mai satur de pocnetele lemnelor în sobă, am făcut şi-un foc, să îi ţină companie ceaiului pe care l-am băut cu ochii la „televizorul de la ţară”.

17

Una peste alta, mi-a tihnit… dar am reuşit, cred, să răcesc. Pe cînd am ajuns acasă, aveam un pic de febră deja şi-mi curgea nasul ca un robinet stricat. Numai că, precum ştiţi, nu mor caii cînd vor cîinii şi nici urşii cînd vor vecinii. N-o să mor nici eu dintr-atîta.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Miroase a zăpadă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s