Ce-i mult, strică!

…Aşa şi cu sărbătorile! De-atîta sărbătorit şi lenevit, mă încearcă o oboseală cumplită. Şi mi-e dor de muncă.

Ştefana şi molidul cel trupeş

Ştefana şi molidul cel trupeş

Pînă la urmă, cu toată sila cu care-am întîmpinat Crăciunul, s-a dovedit a fi foarte agreabil. Am fost zece la moşie, cu tot cu soacră, cumnaţi, soră, mamă şi nepot. Cu toate acestea, încăperea e îndeajuns de mare pentru a nu ne simţi înghesuiţi. Am împodobit bradul (de fapt, un molid mic şi trupeş) şi i-am întîmpinat pe colindători (toată puştimea din Sîi a ţinut să ne treacă pragul, care cu steaua, care cu colindul – observaţi în filmuleţul de mai jos o „stea” foarte hi-tech!).

Ne-am bucurat de daruri, ne-am ghiftuit şi am gustat „roadele muncii” de la moşie, adică palinca (prună curată, dublu distilată, la 48-49 grade) şi vinul (alb, uşor dulce şi limpede-cristal). Pe la miezul nopţii am rămas în formula restrînsă (doar eu şi fetele-mi), am urmărit un episod din Star Trek: Next Generation pe AXN SciFi şi-apoi am adormit cu ochii în focul din vatră şi cu pocnetele lemnelor în auz.

Imagine capturată de pe „televizorul rural”

Imagine capturată de pe „televizorul rural”

De dimineaţă, după ce ne-am băut cafeaua şi-am lenevit regeşte, am făcut un popas la biserica din sat, să ascultăm nişte colinzi. A fost frumos, tare frumos. Era senin afară şi, în aerul tare şi limpede, se vedea pînă departe, către Baia Mare.

Pînă la urmă, tot am văzut zăpadă de Crăciun... chiar dacă de departe!

Pînă la urmă, tot am văzut zăpadă de Crăciun... chiar dacă de departe!

A doua zi de Crăciun a fost iar, ca în fiecare an, prilej de sărbătoare mare. Urşii (adică subsemnatul şi consoarta) au sărbătorit 16 ani de căsătorie. Am avut parte şi de musafiri surpriză, o prietenă dragă pe care n-am văzut-o de mai bine de zece ani, fosta-mi colegă de bancă din gimnaziu şi de clasă în liceu, împreună cu copiii ei, doi puşti tare drăguţi, de 10 şi 12 ani, care (născuţi pe plaiuri teutone şi fiind ei vorbitori doar de maghiară şi germană) au reuşit să se înţeleagă cu Ştefana îndeajuns încît să ducă la bun sfîrşit o partidă de „Nu te supăra, frate!”. Eu şi Gabi am depănat amintiri dragi, am pus-o la curent cu veştile despre foştii noştri colegi de clasă, am rîs şi-am şi lăcrimat un pic… Ne-am mirat de cît de schimbaţi şi, totuşi, cît de la fel sîntem, chiar şi după douăzeci şi nouă de ani de cînd ne-am întîlnit prima oară şi mai bine de zece ani de cînd ne-am văzut ultima oară (atunci, doar în fugă). Tare mi-a tihnit!

Ieri a fost iar sărbătoare în familie. Bunica Maria a împlinit 65 de ani, iar Ştefana şi-a sărbătorit ziua numelui (fără a fi cîtuşi de puţin sfîntă). Alţi cumnaţi şi nepoţi în vizită, alte daruri (un microscop pentru Ştefana, care, de-o bucată de vreme încoace, de cînd a aflat care-i e misterul originilor, îşi doreşte să devină biolog), iar prăjituri… E tare bine să sărbătoreşti, dar tare mi-e teamă că în curînd cîntarul din baie va începe să protesteze.

Azi am făcut iar o excursie la moşie, cu nişte rafturi pentru completarea bibliotecii de-acolo. O ultimă vizită pe anul ăsta, ocazie cu care am reuşit să stabilim şi care ne vor fi priorităţile în renovările de anul viitor.

24

Urs fericit cu ceaslov

Post scriptum: Moşul a fost darnic cu mine şi m-a nimerit la fix, după cum se poate vedea în imaginea de mai sus. De cînd am primit ceaslovul lui Manolescu, tot citesc cîte-un pic. E asemeni unui roman pasionant, cu multe personaje. Se citeşte la fel de uşor precum îmi aminteam de-acum 17-18 ani, cînd am parcurs cu acribie primul volum. Dacă Istoria lui Călinescu mi s-a părut dintotdeauna rigidă şi plicticoasă, Manolescu are ceva proaspăt, sprinţar şi parcă declarat polemic, chiar şi prin absenţe, abordînd fiecare autor prin prisma receptării critice – şi aceasta, comentată subtil şi, adesea, cu umor, iar nu cu umori – înainte de a emite propria sentinţă. Nu, n-o să citesc ceaslovul seara în pat, devorînd pagină după pagină. Dar porţiile mici vor merge de minune la cafeaua de dimineaţă, cîteva luni bune de-acum încolo. Fiecare cu bucuriile lui, vorba lui Mike…

La voi cum a trecut? Şi ce v-a adus moşul?

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Ce-i mult, strică!&8221;

  1. Imi pare rau ca nu ai avut zapada. Din fericire la mine a fost zapada ca-n povesti (inca mai este). Nu am avut asa o atmosfera de Craciun de foarte mult timp 🙂
    Sper ca ai avut un Craciun minunat si sper ca noul an sa iti aduc tot ce iti doresti 🙂

  2. Crăciunul fără zapadă e ca şi cum n-ar fi. No, dar a fost frumos. Iar tu văd că vrei să ne faci în ciudă cu orice preţ cu moşia ta 😀 Io nu mă pot încă reobişnui cu reîntoarcerea la ţară. Poate de ar fi zăpadă… M-oi fi snobit :)))

    La mulţi ani Ştefaniei! – cu întârziere şi scuzele de rigoare.

    Sărbători minunate în continuare! 🙂

  3. vaaai, ce mi-a plăcut asta: „cu umor, nu cu umori.” 😀

    un an nou fericit fraţi urşi. şi căsătorelniţă fericită în continuare, şi să vă crească Ştefana mare şi sfântă (dar nu ca omonimul ei voievodal 😛 ), şi să trăiască bunica ursoaică şi etc etc. (A se înlocui etc.-urile cu ce-şi doreşte fiecare.)
    Sărutări.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s