În chestiunea curentă a Cacademiei

Pe blogul nemiroizilor, Vlad Puescu scrie frumos, dar cu amărăciune, despre un Crăciun fără cărţi sub brad, în urma unei rezoluţii anterioare deloc inspirată. La sfîrşit îşi întreabă cititorii, ca orice bibliofil care găseşte bucurie pînă şi în cărţile văzute la alţii: „Voi ce carte aţi primit cadou?”

11

M-am lăudat deja, din cîte-mi aduc aminte, cu ISTORIA CRITICĂ a lui Manolescu adusă de Moş Crăciun. Imensul op încă tronează la mine pe birou şi, cu aceeaşi plăcere, îmi urmez dimineaţă de dimineaţă tabietul, citind cîte-un capitol-două, la cafea.  Şi, de la întrebarea lui Vlad, ajung astfel la o chestiune de actualitate. M-a întristat, dar nu m-a mirat, respingerea lui Manolescu de către Academie, despre care am tot citit zilele trecute. La o reflecţie ulterioară, era firesc să se întîmple aşa (avînd în vedere cine dintre literaţii noştri se numără la ora actuală printre academicieni), iar Costi Rogozanu pune punctul pe I într-o însemnare de pe blogu-i de la Cotidianul. Cel mai mult mi-a plăcut ce-a avut de spus academicianul Solomon Marcus (citat de aici):

Netitularizarea lui Nicolae Manolescu la Academia Română este un eşec pentru înalta instituţie academică, al cărei prestigiu creşte sau scade în funcţie de valoarea sau nonvaloarea celui ales. O personalitate ca aceea a lui Nicolae Manolescu, care a avut un impact excepţional asupra literaturii şi culturii române din a doua jumătate a secolului trecut, nu poate lipsi de pe lista academicienilor României. […] Regret că nici unul dintre cei care nu l-au votat pe Nicolae Manolescu nu s-a explicat în mod public, aşa cum a procedat Nicolae Iorga atunci când s-a opus alegerii lui Eugen Lovinescu la Academie.

Cu toate astea, n-am văzut nici un academician din multitudinea care deplînge neacceptarea lui Manolescu să-şi depună demisia în semn de protest din tot mai puţin respectabila instituiţie cacademică. Mde, e greu să renunţi la privilegii de dragul unei idei…

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;În chestiunea curentă a Cacademiei&8221;

  1. Pai scuză-mă Ursule, dar şi eu să fi fost academician aş fi refuzat. Adică vine un Manolescu din popor, şi-a permis nu doar să mă critice, dar citindu-l mi-am dat seama că la capitolul cultură sunt ca şi inexistent în comparaţie cu el, aşa că m-aş agăţa disperat de ultima şansă de a fi într-un loc unde el să nu aibe acces. Măcar atât domnule dacă timpurile care vin tot îi vor confirma valoarea şi peste 50 de ani va fi predat în şcoli pe când noi, ăştialalţi, vom figura eventual în manualul de istorie în lista comunistilor de frunte.

  2. Ohoho!unde naibii ati vazut vreun „smecher” din astia sau altii de teapa lor sa renunte la privilegii daramite sa mai recunoasca si Valoarea ?

  3. Horia: Hey, Big Bad Bear. I’ve sent several emails and heard nothing back. Please email me at your convenience. Your friend, JeffV

  4. Am citit si eu cateva capitole din Istoria amintita si am gasit cateva greseli care m-au dezamagit.Ce naiba, daca eu, care nu sunt profesionist, am gasit in trei capitole care m-au interesat, tot atatea greseli, oare ce va gasi un profesionist care citeste toata cartea?
    Mai precis, in capitolul despre Cronica de familie a lui Petru Dumitriu, Manolescu spune depre un personaj ca este inspirat din Barbu Stirbei (in loc de Barbu Catargiu).
    In fragmentul despre Cel mai iubit dintre pamanteni, spune la un moment dat ca Preda descrie pivnitele pline de sobolani ale Bucurestiului.(Or eu cred ca e vorba despre Cluj)
    In prezentarea cartilor Ioanei Parvulescu, incepe cu In intimitatea secolului 19, dupa care spune ca urmatoarea carte a autoarei (Intoarcere in Bucurestiul interbelic), repeta oarecum reteta primeia.Dar ordinea in care au fost scrise cele doua carti este inversa 🙂

    Stiu ca nu are legatura cu primirea sau nu in Academie, dar la un asemenea nivel greselile mi se par de neiertat.

  5. @jeje: gindeste-te la amploarea documentarii necesare pentru un asemenea proiect. gindeste-te ca e vorba de suma lecturilor de-o viata. la o asemenea intreprindere, mie asemenea erori mi se par scuzabile. vorbim totusi de munca unui singur om, nu de un colectiv.
    in plus, se pare ca editura a cam grabit publicarea volumului, (din motive pe care, ca editor, mi-e usor sa le inteleg) si ca manolescu insusi n-ar fi tocmai fericit de faptul ca n-a apucat sa revada textul integral. a promis insa o a doua editie, care ar trebui sa rectifice scaparile de felul celor pe care le-ai semnalat.
    asadar, ramin la parerea mea: „istoria”, cu toate scaparile ei, e o opera magnifica.

  6. De acord cu tine.Pana la urma, faptul ca descoperim asemenea greseli, ne face si pe noi sa ne simtim mai dastepti 🙂

  7. acuma… fiecare-i percepe cum poate 🙂 v-am botezat nemiroizi prin analogie cu umanoizi 🙂 mi-a sunat mai sefe 🙂
    (nu vine de la hemoroizi, doamne fereste! asocierea asta mi-a venit in minte abia acuma, cind mi-ai atras atentia; departe de mine gindul de-a va vedea ca pe un/o „pain in the ass”).

  8. E drept ca si mie mi-a scapat umanoizi + conotatia SF aferenta. Nici la hemoroizi nu ma gandeam :)) Aveam o pata pe creier cu cretinoizi, tembeloizi etc. :)) si nu rima prea bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s