De ce nu voi deveni membru SRSFF

În urmă cu cîţiva ani am alcătuit împreună cu Michael Haulică un grup de iniţiativă pentru formarea unei asociaţii a profesioniştilor din domeniul science fiction & fantasy, după modelul reprezentat de SFWA. Declaraţia de intenţii – sau, dacă vreţi, manifestul acelui grup de iniţiativă – îl găsiţi aici, sub sigla ALAIR – a fost amplu comentată la vremea respectivă. Criteriile de aderare la asociaţia pe care o propuneam erau clare şi făceau foarte simplă alegerea dintre aspiranţii la statutul de membru a celor care se calificau: respectivii trebuiau să facă dovada că publicaseră un anumit număr de texte/ilustraţii în suporturi profesioniste (definite clar în regulile de aderare: antologii, periodice, volume individuale). Din momentul în care îndeplineau acea condiţie, ar fi devenit membri cu drepturi depline (inclusiv de vot) în proiectata structură.

În cele din urmă, iniţiativa noastră a murit în stadiul de proiect, întrucît am constatat că, dacă la nivel declarativ mai toată lumea ne aplauda planurile, în momentul în care ar fi urmat să trecem la acţiuni concrete (mai exact, în momentul în care am solicitat sprijinul financiar al celor care se arătaseră dispuşi să adere, pentru alcătuirea unui patrimoniu minim al viitoarei asociaţii), entuziaştii şi-au băgat capetele în nisp precum struţii. La momentul respectiv, nu dispuneam de resursele necesare pentru a ne înhăma la acea întreprindere benevol, pentru a atrage ulterior sprijinul celor care, cu siguranţă, aveau să fie dornici de-a intra în asociaţie, după ce aceasta ar fi dobîndit personalitate juridică.

Iată de ce am salutat vestea fondării Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy, sperînd că aceasta avea să concretizeze ceea ce noi nu am reuşit în 2004. Ulterior însă, în urma amplelor polemici purtate în zilele şi săptămînile din urmă pe diverse bloguri, am ajuns la concluzia, declarată public într-o însemnare de acum două zile, că nu intenţionez să devin membru al SRSFF. Afirmaţia mi-a atras cîteva întrebări din partea unor prieteni, prin urmare am decis să-mi motivez opţiunea.

Incitat de provocarea la transparenţă pe care amicul Aspoiu o lansase SRSFF într-un comentariu la cea mai comentată însemnare de pe blogul lui Mircea Pricăjan, am făcut ieri după-amiază cercetări pe site-ul societăţii şi am aflat că statutul recent înfiinţatei asociaţii poate fi solicitat de către oricine spre consultare. Sorin Camner a avut amabilitatea de a mi-l expedia cu promptitudine, necondiţionat, ceea ce răspunde, cred, unei posibile acuzaţii de lipsă de transparenţă. Am citit statutul cu creionul în mînă şi am descoperit că multe dintre scopurile asociaţiei se suprapun cu cele pe care le aveam noi în minte în 2004: editarea unei publicaţii, instituirea unor premii naţionale, reprezentarea în străinătate, sprijinirea producţiei autohtone. Scopuri nobile, fără îndoială, la care subscriu cu plăcere şi pentru îndeplinirea cărora am să fiu oricînd dispus să dau SRSFF o mînă de ajutor prietenească.

Ceea ce m-a deranjat însă a fost aparenta deschidere mult prea largă a societăţii. Potrivit statutului, în aceasta sînt liberi să intre toţi cei care consimt să adere la scopurile asociaţiei şi să plătească cotizaţia simbolică, urmînd a fi validaţi de Consiliul Director alcătuit din membri fondatori. Aşadar, vom întîlni în SRSFF, de-a valma, atît producători de conţinut cît şi consumatori (conform clasificării categoriale pe care am detaliat-o aici). Ca rezultantă, nu vom avea de-a face nici de astă dată cu o organizaţie profesională, care să-şi propună să apere interesele membrilor ei (fie că e vorba de scriitori, ilustratori şi traducători în relaţiile cu editurile şi reciproc, fie că e vorba de editori în relaţiile cu instituţiile statului sau de altă natură). SRSFF îşi propune să fie o organizaţie a pasionaţilor de F&SF, o organizaţie a fanilor. Nu am nimic împotriva fanilor acestor genuri, dimpotrivă (că doar datorită lor îmi cîştig pîinea). Dar nu văd rostul participării într-o organizaţie ale cărei scopuri pot să le îndeplinesc (şi le-am îndeplinit şi pînă acum) fără a fi înregimentat şi fără a fi nevoit să dau socoteală cuiva despre acţiunile mele.

În al doilea rînd, m-a deranjat după parcurgerea statutului impresia care mi-a rămas, aceea că în calitate de membru aş avea doar obligaţii şi nici un fel de beneficii garantate prin statut. Potrivit acestuia, drepturi au doar membrii fondatori şi membrii de onoare (desemnaţi de către Consiliul Director, care e alcătuit din membri fondatori, precum am mai precizat, şi are mandat pe termen nelimitat, cu excepţia cazului în care ar fi revocat de către Adunarea Generală, în cadrul căreia cei care hotărăsc sînt „majoritatea calificată […] de 2/3 din numărul membrilor fondatori”). Obligaţiile însă îi privesc pe toţi aderenţii. Practic, pentru ca o propunere venită din partea unui membru simplu să fie luată în seamă şi supusă dezbaterii, e nevoie de acordul membrilor fondatori. Altfel spus, simplii aderenţi sînt doar masă de manevră. Singurii care au cu adevărat putere de decizie în cadrul asociaţiei sînt membrii fondatori. Cum nu mă număr printre aceştia, participarea mea în cadrul asociaţiei ar fi strict simbolică, aş deveni un simplu număr într-o statistică. Cînd sînt în pericol de-a fi catalogat astfel, îmi vine în minte un răcnet dintr-o piesă a trupei Iron Maiden: „I am not a number! I am a free man!

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Mulţi dintre membrii fondatori ai SRSFF îmi sînt prieteni buni şi oameni pe care îi stimez enorm atît în plan profesional cît şi personal. E posibil ca scăpările semnalate, privind drepturile aderenţilor simpli, să fie doar atît, simple scăpări care pot fi rectificate. Dar structura mea mentală nu îmi permite să particip la o construcţie în care să am certitudinea că voi fi tot timpul nevoit să ascult hotărîrile luate de alţii, fără crîcnire, în timp ce propunerile mele S-AR PUTEA să fie băgate în seamă. Sau nu.

În sfîrşit, cel de-al treilea motiv al neparticipării mele la SRSFF este unul subiectiv. Am fost deranjat de cîteva afirmaţii făcute încă de la publicarea manifestului care anunţa iminenta constituire a asociaţiei, de către diverşi membri, în diverse ocazii. Unele au fost explicitate şi m-am lămurit, în cazul altora mai am de aşteptat. Pînă cînd însă respectivele chestiuni nu vor fi clarificate şi, totodată, pînă cînd asociaţia nu îşi va stabili o strategie de comunicare viabilă, prin care derapaje precum cele de aici să fie evitate, voi ezita să iau în considerare chiar şi cea mai vagă posibilitate de revizuire a deciziei mele de a nu deveni membru al SRSFF.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s