Nautilus 15: texte de colecţie şi strigăte de luptă

A apărut Nautilus 15, cu un sumar care mă face să regret, iarăşi, că revista electronică editată de Michael Haulică nu apare pe copaci morţi, ci pe pixeli. Fiindcă în acest număr se găsesc destule motive pentru a avea în vedere colecţionarea Nautilus-ului.

Avem, semnalat discret printr-o etichetă în colţul din dreapta al fiecărui text, promisul dosar consacrat Braziliei, cu o poveste semnată de Jacques Barcia şi alta a lui Fabio Fernandes, un interviu cu Ian McDonald (realizat de Jacques Barcia şi ilustrat cu o poză în care subsemnatul l-a surprins pe autor la cîteva secunde după ce i se înmînase premiul BSFA) şi o recenzie a romanului  acestuia, BRASYL (în lectura analitică a lui Jacques). Jacques şi Fabio, doi nebuni post-weird care, la antipozi, îşi văd temeinic de propăşirea F&SF-ului brazilian în lume şi a celui mondial în Brazilia.

Tot la capitolul „de colecţionat” mai avem şi un prim episod al unui serial memorialistic al lui Ştefan Ghidoveanu. În această primă parte, traducătorul nostru naţional explică raţiunile care stau la baza demersului său şi rememorează prima sa întîlnire cu literatura SF. Iată un extras lămuritor privind intenţiile autorului:

Vă voi povesti despre mine personal o serie de lucruri legate de devenirea profesională în science fiction, de la statutul de simplu fan la acela de coordonator de colecţii la diverse edituri, apoi de traducător autorizat pentru literatură şi istorie, pînă la actuala postură de realizator al emisiunii „Exploratorii lumii de mîine” de la Radio România Cultural. Vă voi vorbi inclusiv despre această emisiune de SF, cea mai veche din peisajul audio al bătrînei Europe, dar şi despre meseria de jurnalist de radio, despre taberele la care am participat, despre filme, muzică, seriale, cărţi şi tot ceea ce constituie esenţa vieţii mele în domeniu în acest moment.

Ghido scrie savuros şi mă determină să mă întreb dacă n-a greşit (faţă de sine şi faţă de noi) atunci cînd a lăsat deoparte dragostea sa dintîi, proza, şi s-a dedicat radioului, editării şi traducerilor. Domenii în care a excelat şi excelează în continuare, dar… Oare nu-i păcat de ce-ar fi putut să ne povestească?

image26

De colecţie este şi povestea regretatului Laurenţiu Turcu aka valANTIm, „Ceai de Ceylon”. În primăvara aceasta,  pe 10 martie, Laurenţiu ar fi împlinit 60 de ani. Sînt aproape şapte ani de cînd s-a stins şi încă îi mai pot auzi glasul calm şi echilibrat. Aşa cum, calme şi echilibrate, îi sînt şi frazele în prozele intens lustruite, cu un vag parfum francofon în sintagme. Mi-e dor de scrisorile lui pe hîrtie galbenă, de accentul său cald, franţuzesc, şi mi-e dor de cafelele savurate îndelung în rarele noastre întîlniri…

Acestea-s textele de colecţie, în opinia mea. Sînt şi alte texte meritorii în sumar, dar n-am apucat încă să citesc toate povestirile, iar recenziile lui Liviu Radu şi rubricile lui Dodo şi Aron Biro le-am „frunzărit” doar. Urmează o lectură aprofundată ulterioară.

Am parcurs însă cu atenţie interviurile cu Marian Truţă şi Dănuţ Ungureanu şi am rămas cu aceleaşi impresii ca la anterioarele ieşiri în public ale fondatorilor SRSFF: o mulţime de bune intenţii şi nimic concret. „Vom face şi vom drege”. Cum? Cînd? Societatea din a cărei conducere fac parte Marian şi Dănuţ Ungureanu îşi propune „împotrivirea la invazia superficialităţii şi a nonvalorilor promovate în exces”. Mai concret, se pare că SRSFF-ului i s-a pus pata (şi) pe Millennium Press, care, iată, se dezvăluie a fi entitatea malefică pervertitoare, care duce la pierzanie publicul inocent publicînd cărţi comerciale lipsite de sensawunda… Bine traduse, o recunoaşte şi Marian Truţă, dar categoric nocive pentru gusturile publicului. Şi-aici mă întreb: şi-au pus Marian Truţă şi colegii săi întrebarea dacă nu cumva, publicînd cărţi comerciale, şi Millennium Press urmăreşte un scop nobil? Să facă bani, de exemplu? Bani pe care să-i investească apoi în alte cărţi, inclusiv semnate de autori români? Căci, spre deosebire de SRSFF, care a descoperit în mod limpede o comoară ascunsă pe care o păzeşte cu străşnicie de ochii lacomi ai publicului nemembru (o spune Dănuţ Ungureanu în finalul interviului: „există şi fonduri pentru această perioadă de început, există şi oportunităţi de colectare a altor fonduri în perioada următoare. De unde? Este o chestiune internă a SRSFF”), Millennium Press e o societate comercială, care funcţionează după regulile democratice ale economiei de piaţă. Adică are ca scop principal să facă bani, pe care să-i investească ulterior în alte proiecte. Şi, spre deosebire de SRSFF, care deocamdată nu a demonstrat că poate face ceva pentru F&SF-ul de la noi, Millennium Press a publicat cîteva cărţi şi antologii cu autori români (şi a făcut acest lucru încă de la bun început, la cîteva luni de la întemeiere), a scos niţel în lume F&SF-ul românesc (cu antologia MILLENNIUM EST) şi a făcut toate astea din banii cîştigaţi (şi) de pe urma hulitelor cărţi ale lui Herbert & Anderson sau Ben Bova. Prin urmare: a se slăbi cu astfel de strigăte de luptă. Facem fiecare cît şi cum ne duce mintea şi buzunarul.

Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Nautilus 15: texte de colecţie şi strigăte de luptă&8221;

  1. „Am parcurs însă cu atenţie interviurile cu Marian Truţă şi Cristian Teodorescu” unde bai, ca eu nu am vazut cu Teodorescu?!

  2. acuma sincer, n-o fi bova alde faulkner, da’ nici de aruncat în fundul raftului nu mi se pare. zic şi eu de el pentru că mi-e drag, l-am pipăit la fiecare cuvânt şi n-am simţit nicio clipă la el vreun dram de fariseism, amatorism ori alte ismuri peiorative. chiar nu văd în ce fel ar putea face el rău cititorului român. dintr-o comparaţie cu un coelho, de pildă, iese clar în câştig. 😀

  3. Horia, dragul meu, unde ai auzit tu strigate de lupta? Era doar parerea mea, acolo. Altminteri, fireste ca esti liber sa faci ceea ce crezi ca este mai bine. Nu ne-am propus sa-ti dam sfaturi sau sa te determinam sa faci lucruri care nu-ti stau in fire. Noi doar ne dam cu parerea si nu avem de gand sa renuntam la aceasta. In alta ordine de idei, SRSFF exista doar de trei luni. Tu, in trei luni, ai fi reusit sa faci toate acele lucruri pe care noi ni le-am propus si a caror nerealizare tu ne-o reprosezi acum? Ne dojenesti ca si cum am fi promis ca in trei luni sa reparam sefeul romanesc, paradit de prea multa nepasare si/sau incrancenare infantila. Nu crezi ca incepi sa ne faci procese de intentie? De ce insisti sa dam termene sau sa vorbim despre alte lucruri care tin de bucataria interna a SRSFF? Avem vreo obligatie contractuala in sensul acesta? Din cate stiu eu, nu avem. Toate la vremea lor. Unii se misca mai iute, altii au alt ritm. Iar acest ritm nu-l poti impune nici tu si nici altcineva. Pentru ca nu esti un etalon sau un model universal acceptat. Esti, eventual, doar un termen de comparatie.
    Apreciez faptul ca Millennium Press si-a propus scopuri nobile. Vom fi printre primii care vom aplauda realizarea lor. Si avem rabdarea si intelepciunea sa nu iti cerem nici deadlineuri si nici dezvaluirea lor.
    Din pacate, aceste schimburi de mesaje nu pot lamuri toate aspectele neclare. Sunt convins ca la urmatoarea discutie face-to-face vom gasi acele nuante prin care ne vom face mai bine intelesi (noi doi, tu si SRSFF samd).
    Toate cele bune.

  4. @Marian: in trei luni cu siguranta as fi reusit, chiar si de unul singur, sa fac CEVA din ceea ce mi-am propus. Sau s-ar fi zarit un progres cit de mic in trecerea de la vorbe la fapte.
    Cit despre telurile nobile ale Millennium Press, ele au fost in parte atinse (cu MILLENNIUM EST si cu celelalte antologii publicate, cu autorii pe care i-am adus sau sintem pe cale sa-i aducem in premiera in Romania) sau macar se vede un progres in indeplinirea lor. Dar asta nu inseamna ca astept aplauze din partea SRSFF, nu mi-au murit laudatorii, pentru mine cresterea vinzarilor inregistrata din noiembrie incoace si succesul de care se bucura promotiile din ultimele doua luni echivaleaza toate aplauzele din lume. Altceva astept de la SRSFF: fapte, nu vorbe (oricit de cliseistic ar suna asta).
    Si, daca vi se pare ca sint circotas si va intrebati care-mi sint motivatiile, raspunsul e simplu: fiindca imi pasa intr-adevar de ceea ce v-ati propus sa faceti si fiindca imi sinteti dragi. Altfel, v-as ignora cu seninatate.

  5. SF / Fantasy trebuie sa fie in primul rand comercial. Ca nu or fi capodopere sunt de acord, dar Casele din seria Preludiul Dune si Jihadul Butlerian s-au vandut, pe bune, in mii, multe mii de exemplare. Si asta a deshis sau a redeschis gustul multora spre SF/Fantasy. Conteaza sa vinzi. Asta este suprema validare a valorii in zilele noastre.

  6. Oricum bătutul apei în piuă despre valoarea sau nonvaloarea unei cărţi cu numărul n-şpe dintr-o serie enorm de iubită şi care a avut la începuturile ei o valoare de necontestat mi se pare lipsă de idei şi amestecare a tandelor cu mandele. Cînd iubeşti o serie – de cărţi, de filme, de albume ale unei trupe, de ce-o fi – îţi doreşti seria întreagă şi ţi-e drag de ea indiferent de (şi recunoscînd) inegalitatea valorii ei, pentru că ea reprezintă pentru tine cu mult mai mult decît o simplă înşiruire de cărţi, iar prin valoarea ei de întreg are asupra ta o putere simpatetică uriaşă, dincolo de valoarea de cîntar a fiecăreia dintre cărţile care o compun. Dacă mie mi-e drag de seria Alien, o să mă uit cu drag la toate Alienurile care se vor face vreodată, indiferent cît de bune sau proaste vor fi. Neînsemnînd asta că nu-s în stare să apreciez calitatea sau şontîcăielile ei. Prefer să ascult Sheer Heart Attack în detrimentul lui Hot Space, da’ le am pe amîndouă, dimpreună cu toată discografia Queen, dacă mă-nţelegeţi…

  7. Nu mai pune sare pe rana cu Alien. Primul AvP a fost prost, insa AvP:Requiem a fost de-a dreptul incredibil de idiot.
    Alien 3 – Za Best!

  8. Horia, ai perfecta dreptate. Eu am mai spus asta — nicaieri in lume, la nici o editura nu se publica numai virfuri. Exista un standard de calitate pentru acceptarea manuscriselor, dar dincolo de asta, noua cititorilor ni se pot parea multe aparitii ca fiind mediocre. Aceleasi aparitii care altora o sa le placa foarte mult. Toate chestiile astea sint relative, iar o editura trebuie sa vinda in primul rind. Mai putin in cazul in care ai vreo mostenire de undeva si n-ai alta idee de cum s-o topesti.
    Dar stii cum e? Astea sint discutii in cerc din care n-o sa mai iesi niciodata. Iar in cazul tau, pina la urma este editura ta, ori mai bine spus afacerea ta, si nu ai nevoie sa te motivezi nici macar atunci cind auzi o opinie care nu-ti place de la niste persoane care-ti plac.

  9. D’apoi Horia, de aia ne ciondanim noi pe aici, ca si tu mi-esti drag… na c-am spus-o in public :))
    Salutare tuturor, rautaciosilor 🙂

  10. @aspoiu: na, ca astea din seria „alien vs predator” nu le incadram la alienurile propriu-zise. as zice ca astea-s mai degraba… fan fiction. 😀
    dar pe cuvint ca ma uit la ele din nostalgie, nu po’ sa le ratez.

  11. Mai oameni buni de ce va ofuscati in halul asta? Pentru ce? Vad ca nimeni nu a inteles LUCRUL CEL MAI IMPORTANT-SIMPLA PLACERE DE-A CITI asta ne caracterizeaza pe noi cititorii! o carte care imi place este pentru mine buna indiferent de recenzii,comentarii sau clasificari,dixit! Si mai mult decit viata imi place SF&F,asta e!

  12. @marian 🙂 cita vreme nu se lasa cu make-up sex, traiasca ciondaneala 😀
    @vidal: fan-fiction, hihihi, misto ideea. ce imi place mie la toate francizele astea pulp, fie ca-i vorba de alien sau predator, e capacitatea de-a scoate din cind in cind, dupa o serie lunga de rahaturi din specia procentajului lui sturgeon, cite-o bijuterie. exemplu: am citit vreo cinci romane din seria „alien”, unele de-o stupizenie sora cu dinastiile oanei mujea; dupa care am citit o carte din franciza scrisa de john shirley. steel egg se cheama si e un prequel la primul film, ala al lui ridley scott. al naibii sa fiu daca n-a fost la fel de enjoyable ca filmul!

  13. culmea off-topicismului–nu pot să nu remarc noua categorie din dreapta paginii: „voi citi în curând”!! 😀 propun încă una, pentru menţinerea în echilibru a balanţei universului: „nu voi citi niciodată”. 😛

  14. @mircea: you don’t wanna see that one, crede-ma. adica tu, poate, da’ multi s-ar putea supara. in consecinta… mi-ajung prietenii cu care ma ciondanesc, vrei sa mai string vreo citiva furiosi prin preajma? prefer sa-i las pe amicii de la srsff sa faca liste negre cu carti daunatoare. 🙂

  15. Hi Horia! Me and Jacques, we´re still here, alive and kicking – and now also publishing in English as well! Thanks for all the support!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s