And the winner is…

Graphic1

Optzeci şi cinci de voturi, dintre care cincizeci pentru coperta cu ilustraţia în sepia. Acesta e rezultatul sondajului-fulger din însemnarea precedentă. Avem aşadar o copertă cîştigătoare. Sperăm să trimitem cartea la tipar luni, dacă totul merge conform planului.

Profit de această însemnare pentru a le răspunde celor trei V (Vlad, Vero şi Vidal) care au ridicat nişte probleme mai mult decît incitante în comentariile însemnării de mai jos. Am să o iau metodic în încercarea de a răspunde.

Am renunţat la coperta cu galaxia deoarece, aşa cum a intuit A. Buzdugan, era mult prea generică. Coperta postată anterior a fost doar o încercare, un exerciţiu, nimic mai mult. De fapt, aveam nevoie de o imagine de fundal pentru a exersa în ceea ce priveşte detaliile de design. Sînt tare mulţumit de rezultatul final, avem acum o copertă cu design ce are potenţial de utilizare la o serie. Am cerut părerea cititorilor în privinţa acestei coperte fiindcă am vrut să profit de extraordinarul instrument care e interactivitatea blogului. În ziua de azi, n-aş mai putea concepe viaţa de editor fără feedback-ul reprezentat de comunicarea via internet (mail, bloguri, forumuri) cu cititorii.

Să-i răspund şi lui Vlad: decizia finală îmi aparţine, desigur. Imaginea de pe copertă am ales-o eu, nu cititorii. Şi, ca să vă dezvălui adevărul pînă la capăt, ilustraţia în nuanţe de sepia a fost şi alegerea mea. Ce-aş face dacă părerea mea n-ar coincide cu a cititorilor? Probabil că aş lua în seamă părerea anumitor cititori. Sugestiile lui V vor fi întotdeauna hotărîtoare pentru mine. La fel şi o opinie exprimată de Vlad Puescu sau de Mike Haulică (numai el ştie cîte variante de copertă a vizionat pentru această carte!), dar şi de către CititoriiSF sau de Jen, de pildă. În privinţa traducătorilor n-am să întreb niciodată pe nimeni, însă. Îmi place să cred că am destul discernămînt, din punct de vedere profesional, pentru a găsi „the perfect match” între traducător şi cartea care i se potriveşte, astfel încît cel care traduce să nu o facă în doru’ lelii, doar din raţiuni financiare. În ce priveşte selecţia titlurilor… Dincolo de componenta comercială a activităţii editoriale, Millennium Press există pentru a publica volumele pe care eu şi prietenii mei le-am vrea tipărite, cele care ne dau ghes să le împărtăşim. N-o să mă vedeţi niciodată publicînd o carte strict de dragul cîştigului. E un lux pe care mi-l pot permite, cu voia voastră. Şi cred că îmi iese, într-o măsură destul de bună.

Antologia MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION va fi doar prima dintr-o serie. Împreună cu Michael am hotărît să suplinim prin această serie de antologii, care vor apărea la interval de şase luni, lipsa unor publicaţii dedicate prozei scurte de gen. Acesta este motivul pentru care selecţia nu s-a făcut după un criteriu tematic, ci strict valoric. Este, dacă vreţi, o variantă evoluată a revistei Ficţiuni de odinioară. Pentru primele două volume am ales texte ce aparţin, în majoritatea lor covîrşitoare, autorilor publicaţi (sau care urmează să fie publicaţi) de Millennium Press. Intenţionăm să oferim, în egală măsură, spaţiu de exprimare autorilor români. Sumarul celui de-al doilea volum e „bătut în cuie” în proporţie de 75%, dar nu-l vom dezvălui decît mai încolo. Că doar un pic de suspans nu strică.

În sfîrşit, de ce atîta zbucium pentru o copertă a unei antologii cu tiraj limitat? Fiindcă, după cum le-am explicat autorilor străini antologaţi în momentul solicitării permisiunilor de publicare, MILLENNIUM SCIENCE FICTION va fi asemeni unei mape de prezentare pentru Millennium Press, o carte de vizită şi o vitrină plină de bunătăţile pe care le oferim. Sperăm să vă incite să vreţi să citiţi mai mult. Poate că nu va fi un best-seller, dar va fi, în mod cert, o poartă deschisă spre producţia noastră editorială.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;And the winner is…&8221;

  1. Acuma, CA SA CAUT NOD IN PAPURA, ce le-ai fi spus cititorilor blogului daca parerea ta nu ar fi coincis cu rezultatul sondajului? „Va multumesc pentru vot, dar n-o sa tin cont de rezultat fiindca eu si ANUMITI cititori suntem de alta parere”? 😀

  2. Pingback: A traduce traducere… « VERONICISME

  3. Ursule, pune mâna măi draga şi întocmeşte o lista cu titlurile cu acre ai de gând să te înfăţişezi la târg, sa pot şi eu sa fac un calcul privind lozul de care am nevoie. :))
    Şi să-ţi fie ruşinică! Ai trecut prin Bucureşti dar nu ai dat nici un semn de viaţă. Crede-mă că nu ţi-aş fi furat drujba chiar dacă ţi-aş fi văzut ochii. Dar la târg nu mai ai cum să scapi!
    promiţi şi continuările Războiului bătrânilor? Vezi că nu ai voie să zici NU !

  4. @vero: daca ar fi cistigat cealalta coperta, o puneam pe aia. nu de alta, dar si aia imi place aproape la fel de mult. diferenta e „atitica”. Asa ca eram perfect de acord sa o aleg pe aia. Iar cititorii „aia” pe care ii bag in seama au avut pareeri impartite de asta data…

  5. Da, interesanta discutia… totusi, am senzatia ca nu trebuie exagerat cu blogurile, unealta utila si – poate in primul rand – distractiva, pentru ca exista si riscul caderii intr-o oarecare forma de exhibitionism.

    In plus, cititorul are o alta viziune asupra lucrurilor decat editorul, si asta e pana la urma toata bucuria (lui, ca editorul le are altele). Am scris un post despre asta (si despre o carte MINUNATA) pe blogul Nemira pe care il voi lansa in curand. Sper sa placa.

    Mi se pare ca daca deschizi usa prea larg si incepi sa dezvalui prea multe detalii de bucatarie e ca si cum iti primesti invitatii in frac si chiloti. Poate vor aprecia, desigur, deschiderea ta, dar poate e mai bine sa te prezinti incheiat la toti nasturii tot timpul. Oricum, pozitia ta e valabila, desi eu sunt adeptul unei atitudini un pic mai rezervate.

  6. @vlad: „cite bordeie, atitea obiceie”, parca asa zicea anton pann. incheierea la toti nasturii e potrivita unei edituri mari, cum e nemira. pentru categoria small press, de care apartine MP, e categoric mai profitabila relaxarea si deschiderea maxima. in plus, asta e blogul meu, al editorului, iar nu cel al editurii. acolo sint insemnari mai impersonale. aici sint mai „acasa”, asa ca-mi permit sa stau in pantaloni scurti 🙂

  7. O fi Nemira printre primele 5, sa spunem, edituri din tara, dar mai avem si noi pana sa fim incheiati la toti nasturii si sa fim o editura „mare” (si asta e valabil si pentru celelalte edituri din primul esalon).

  8. @vlad: ei, eu ma refeream la nasturii aia desperecheati pe care-i are orice haina romaneasca… tot mai bine cu ei, decit fara… sau in tricou si blugi, cum sintem noi 🙂

  9. Exhibitionism… bine zis. Depinde cum o faci – daca vinzi pielea ursului din padure (no offence) nu iese bine; daca vorbele au ceva solid in spate, atunci cred ca e ok si nu se intoarce impotriva ‘vorbitorului’.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s