Nautilul cel nou şi alte recenzii

A apărut numărul 20 al e-zinului Nautilus. N-am publicat nimic în acest număr; deh, cine călătoreşte n-are vreme de onorat deadline-uri! În schimb, vi-l recomand cu toată căldura pentru recenziile lui Liviu Radu (care scrie, între altele, despre PREDATOR: TEROARE ÎN JUNGLĂ de Jeff VanderMeer), Adi Buzdugan (care a citit antologia MILLENNIUM FANTASY & SCIENCE FICTION) şi Dark Wolf Adăscăliţei (care scrie despre Ekaterina Sedia), pentru interviul cu artistul grafic Alex Popescu (vă mai amintiţi ilustraţia de pe coperta volumului PERDIDO STREET STATION?) şi pentru episodul din această lună al cronicii personale a lui Ştefan Ghidoveanu (dedicat acum lucrărilor de referinţă din domeniul F&SF). În rest, n-am apucat să citesc poveştile, dar numele autorilor (Ioana Vişan, Ştefana Czeller, Felix Moga şi, mai ales, Don Simon) promit delicii.

In other news: Feri a citit şi el POVESTIRILE FANTASTICE ale lui Liviu Radu şi i-au plăcut. Daţi-mi voie să-l citez extensiv, că prea fain le zice:

Când Liviu zâmbeşte o face cu întreaga sa făptură, îi râd ochii şi-i luminează faţa, însă chiar şi atunci când vorbeşte serios păstrează un licăr jucăuş în priviri.
Totuşi nu aceasta este trăsătura cea mai importantă a lui Liviu ci talentul său de povestitor, talent dovedit ori de câte ori îşi deschide gura, povesteşte cu aşa o naturaleţe şi cu un simţ atât de sofisticat al celor mai potrivite exprimări încât ceea ce spune se transformă automat în imagini, îl prinde pe om şi-l poartă oriunde vrea, îl face să râdă, să se întristeze ori să cadă pe gânduri după bunul său plac şi chiar şi după ce termină naraţiunea îl lasă pe ascultător sau pe cititor uşor rupt de realitate, incapabil parcă să se desprindă în totalitate din lumea prezentată. Adevărata surpriză o are cititorul atunci când reciteşte după o pauză mai lungă un text a lui Liviu. Eu cel puţin aşa am păţit… Mă apucasem să citesc Povestiri Fantastice şi m-am oprit stupefiat la un moment dat spunându-mi în gând : eu am văzut un film cu acest subiect şi cu aceste personaje. Apoi imediat mi-am dat seama că de fapt citisem cândva acea povestire dar atât de vii mi s-au părut personajele şi întâmplările încât în memoria mea trăiau oamenii şi situaţiile mai degrabă ca imagini. Vinovat este numai Liviu, stăpânul cuvintelor.

De la Feri am primit acum două zile ISTEN GEPEI (în traducerea-mi aproximativă, MAŞINĂRIILE DIVINE) de Brandon Hackett, o carte publicată sub pseudonim de un autor ungur, despre care Feri a scris aici. Am purces la lectură şi trebuie să-i mulţumesc lui Feri pentru două lucruri: fiindcă mi-a deschis ochii asupra unui autor care, cel puţin judecînd după cît am citit, scrie bine, şi fiindcă mi-a dat prilejul să-mi scot de la naftalină deprinderea lecturii în ungureşte, pe care o practicam asiduu în liceu (cînd am citit pentru întîia oară ciclul FUNDAŢIEI asimoviene, în limba străbunicei mele, iar apoi altele, la fel de importante, ca de pildă SPACE MERCHANTS de Pohl şi Kornbluth). Sîngele (adică şaisprezecimea de sînge unguresc pe care o posed) nu se face apă, iar pofta vine mîncînd. Kőszőnőm szépen a kőnyvért!

Când Liviu zâmbeşte o face cu întreaga sa făptură, îi râd ochii şi-i luminează faţa, însă chiar şi atunci când vorbeşte serios păstrează un licăr jucăuş în priviri.Totuşi nu aceasta este trăsătura cea mai importantă a lui Liviu ci talentul său de povestitor, talent dovedit ori de câte ori îşi deschide gura, povesteşte cu aşa o naturaleţe şi cu un simţ atât de sofisticat al celor mai potrivite exprimări încât ceea ce spune se transformă automat în imagini, îl prinde pe om şi-l poartă oriunde vrea, îl face să râdă, să se întristeze ori să cadă pe gânduri după bunul său plac şi chiar şi după ce termină naraţiunea îl lasă pe ascultător sau pe cititor uşor rupt de realitate, incapabil parcă să se desprindă în totalitate din lumea prezentată. Adevărata surpriză o are cititorul atunci când reciteşte după o pauză mai lungă un text a lui Liviu. Eu cel puţin aşa am păţit… Mă apucasem să citesc Povestiri Fantastice şi m-am oprit stupefiat la un moment dat spunându-mi în gând : eu am văzut un film cu acest subiect şi cu aceste personaje. Apoi imediat mi-am dat seama că de fapt citisem cândva acea povestire dar atât de vii mi s-au părut personajele şi întâmplările încât în memoria mea trăiau oamenii şi situaţiile mai degrabă ca imagini. Vinovat este numai Liviu, stăpânul cuvintelor.
Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Nautilul cel nou şi alte recenzii&8221;

  1. Nagyon szivesen Macko!
    Mă bucur că a ajuns la tine. Sunt convins că îţi va place tot mai mult pe măsură ce avansezi.
    Merci şi pentru preluarea unei părţi din articol, Liviu este un scriitor care merită pus în atenţia cititorilor ori de câte ori se iveşte prilejul.

  2. Important: Când îmi restitui Maşinile Domnului (sau Maşinăriile Divine) vreau neaparat Între Bariere a lui Doru Stoica. Contracost bine’nţeles. Dacă se poate. Dacă nu atunci separat dar tot vreau. Ori trebuie să fac comandă pe pagina editurii?

  3. Nu ştiu dacă ai aflat, Lucian-Vasile Szabo a scris pentru numărul 3-4/2009 al revistei ‘Helion’ o recenzie la antologia New Weird. Textul se găseşte online.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s