Cărţile toamnei (3): CRUCIADA MAŞINILOR e aproape!

Dune 5Ştefan şi Cristina Ghidoveanu mi-au trimis azi-noapte manuscrisul traducerii următorului volum din seria DUNE: CRUCIADA MAŞINILOR. Cartea e tradusă, e redactată, iar azi dimineaţă a plecat mai departe, la DTP. Asta înseamnă că în cîteva zile volumul va intra în tipografie şi, aşa cum am promis, vom avea cartea gata pînă la sfîrşitul acestei luni.

Cîteva  precizări: CRUCIADA MAŞINILOR e cel mai voluminos segment al seriei din tot ce-a apărut pînă în prezent. Încă mai facem calcule, dar este posibil ca preţul din librărie să fie ceva mai mare decît acela al JIHAD-ului. Ca o compensaţie, oferta cu reduceri la pachetul de DUNE anterioare despre care am vorbit acum ceva timp rămîne în vigoare. Bun aşa?

LATER EDIT: Dacă vreţi să fiţi printre cei dintîi care vor primi cartea, beneficiind totodată de o reducere de 10%, există posibilitatea unor pre-comenzi. Pentru mai multe detalii, contactaţi-ne pe adresa de mai jos:

email2

Anunțuri

24 de gânduri despre &8222;Cărţile toamnei (3): CRUCIADA MAŞINILOR e aproape!&8221;

  1. Pingback: Science Fiction And Fantasy - Page 31 - Computer Games Forum

  2. Stimate editor,

    Laudabil efortul editurii Millenium Press de a a aduce cititorilor romani continuarea excelentei serii Dune, foarte dezamagitoare insa calitatea traducerii acestui volum. L-am cumparat de curand si acum, ca tot am dat banii, fac eforturi mari sa-l citesc, ridicandu-mi (foarte des) ochii din carte in incercarea de a-mi obloji simtul estetic si literar ranit de multiplele stangacii intalnite. Incerc sa fac o detaliere a catorva dintre ele:

    – per total am impresia ca citesc o combinatie de „Letopisetul Moldovei” cu „1001 de nopti”, traducerea este plina de adjective si epitete total nepotrivite, folosite excesiv: „monstruosul robot”, „monstruoase masini”, „robotul monstruos”, „robot inspaimantator”, „infricosatoarea armata” etc…, mult mai potrivite pentru o carte de povesti pentru copii.
    Ca sa nu mai vorbesc despre expresii de genul „Xavier se simti coplesit de groaza” sau „chiar si razboinicii caliti strigara cuprinsi de panica”….mai lipsea ceva de genul „mare napasta si osanda cazu asupra lor si cuprinsi de groaza fugira lasand sa le cada armele”…dupa cum am zis, Letopisetul Moldovei.

    – textul este plin de inadvertente, de lucruri care se bat cap in cap de la o pagina la alta: de exemplu, intr-o scena ni se spune ca, „creierele fara trup pluteau in spatiu, imprastiind in jurul lor o lumina slaba” (???, adica?) iar la pagina urmatoare ni se spune ca unul dintre creiere, aflat in nava sa, actioneaza un anumit dispozitiv…, ba mai mult, nava era si masiva…ia de mai intelege ceva…
    Scenele de lupta sunt descrise intr-un stil naiv, plictisitor si tern, sunt mai captivat atunci cand pustiul meu de 5 ani imi povesteste bataia dintre doi colegi de gradinita…. Logica si bunul simt sunt puse la incercare de anumite descrieri: ni se impuie capul cu cele 5 nave de razboi ale Jihadului, masive, uriase, gigantice si totusi, la un moment dat, ni se spune ca acestea se napustesc asupra flotei robotilor „ca niste soricei furiosi alergand sa se bata cu niste tauri salusani”. Duh, cel putin ciudata asocierea „uriaselor nave” cu niste soricei….
    Navele robotilor , care le depasesc pe cele ale Jihadului in proportie de 10 la 1, par de dimensiuni normale, la inceputul cartii, ca sa ni se sugereze apoi ca sunt chiar mai gigantice decat „giganticele” nave ale oamenilor…din nou logica si bunul simt au de suferit…
    Inadvertentele si epitelele pompoase si nepotrivite continua: navele robotice se lovesc de „mine de apropiere uriase”, „doua nave de razboi explodara, exploziile lasara gauri in carcase, aparatele inamice zdrobite izbucnira in flacari” (flacari in spatiu, in vid??!!) si cu toate astea, doua pagini mai tarziu navele care „explodara” erau supuse unor reparatii masive…Voi mai intelegeti ceva?

    – traducatorii fie dovedesc o totala lipsa de cunostinte tehnice si stiintifice, fie ignora total necesitatea de a adapta astfel de descrieri astfel incat sa nu sune ca niste tampenii in limba romana: navele „arunca o ploaie meteorica de elemente distructive” ??!, „spuma chimica puternic incarcata energetic” ????!!!!, combustibilul (ce fel de combustibil, benzina, motorina?) unei nave spatiale „ardea cu flacari galbui” (zdrobitoare imagine!), arma (o sabie) „continea o celula energetica menita sa genereze prin lama de metal impulsuri distrugatoare precise”…pe mine chestia asta cu precise m-a dat pe spate, mai ales „precizia” si bogatia descrierii…

    – multe din fraze par traduse cu ajutorul Google Translate, alaturarea unor termeni este total nefericita, sentimentul de penibil este foarte pregnant uneori, lipseste cu desavarsire orice talent literar si stilistic, absolut necesar pentru a adapta un text scris intr-o limba straina astfel incat lectura sa decurga lin si sa placa. Expresii de genul „batranul mercenar talentat” care-si „ascutea propria iscusinta” intr-o demonstratie de lupta pentru fiul sau, sunt extrem de stangace si abunda in text.
    Sentimentele ce ar trebui transmise si dramatismul unor situatii cad in penibil tot din cauza traducerii: de exemplu, „batranul mercenar talentat” este ranit mortal de catre robotul de antrenament (ca urmare a instalarii unui modul avansat de lupta, de catre fiul mercenarului, fiu ce este si el prezent). Inainte de a-si da obstescul sfarsit, batranul ii lasa, cu limba de moarte, o „mostenire spirituala” fiului: sa devina cel mai mare razboinic. Fiul, sfasiat de durere si de sentimente de vinovatie (asa ar trebui, nu?) „se apleaca atent” (doh?) asupra batranului si ii raspunde cu o platitudine ingrozitoare: „Cum vrei tu, tata.” Asta e traducerea, asta citim! Iar scena continua apoteotic: „dupa o clipa senina de durere tacuta” fiul se ridica in picioare. Mirobolant! Senzational! Niciodata nu am trait o clipa senina de durere tacuta! Oare cum o fi?

    Inchei aici cu exemplele, sunt la pagina 150 din cele 750 ale cartii si acestea sunt doar cateva din poticnelile textului, ma intreb peste ce voi mai da pana la sfarsitul cartii. Ma intreb daca domnul Stefan Ghidoveanu este cel pe care il stiu de pe vremea adolescentei, de la emisiunile radiofonice dedicate fenomenului science-fiction…daca este asa, ma mira foarte tare aceasta traducere, venita din partea unui pasionat de literatura SF.

    Stimati traducatori si editori, va rog mult sa intelegeti ca traducerea unui text nu inseamna alaturarea termenilor din dictionare, ci inseamna si un minim efort de a transforma acel text intr-o forma literara, cu stil si inteles. Daca nu reusiti acest lucru, mai bine nu mai traduceti si nu mai publicati texte mutilate.
    Sunt de acord ca Brian Herbert nu se ridica la inaltimea genialului sau tata, Frank Herbert, dar nu pot sa cred ca a scris aceste continuari ale seriei Dune intr-un stil atat de naiv si usor penibil pe alocuri.

    Cu stima si apreciere pentru intentii,

    Un cititor dezamagit

  3. Multumesc, sper ca domnul Stefan Ghidoveanu sa nu se supere prea tare de cele scrise. Il apreciez pentru intreaga sa activitate si pentru foarte insemnata contributie adusa popularizarii SF-ului in Romania, il ascultam cu mare placere la emisiunea Exploratorii lumii de maine.

    Am citit Vantorul de recompense si Ubik, mi s-au parut foarte OK, de aceea nu-mi explic „alunecarea” din acest volum.

  4. Daca este asa, daca materialul e prost, nu te apuci de el, nu-i asa? De ce ai vrea sa muncesti foarte mult la un roman slab, lipsit de calitate si care nu-ti place?

    Sau/si daca tot o faci, incerci sa-l faci mai bun decat este….daca mie mi se spune o prostie, cu un sambure de adevar totusi, nu spun aceeasi prostie mai departe, o filtrez si ii dau propria mea interpretare, pentru a nu mai fi o prostie 🙂

  5. Si eu cred ca e vorba de greseli ale textului original in sine. Daca scriitura e pe alocuri penibila,nu e treaba traducatorului sa o imbunatateasca. Incearca,de curiozitate macar,sa compari unele din exemplele date de tine cu versiunea originala a cartii.

    Ah si faze dinastea – explozii sau foc in vid,si mai ales „preferatul meu”,zgomotele exploziilor,laserelor,armelor de tot felul care se propaga (prin magie oare?) in vid – am intalnit si eu de destule ori.

  6. @Dragos: m-am uitat de curiozitate prin ebook – toate problemele enumerate de tine sunt ‘geniul’ autorului – aici exista toate, domnul Stefan Ghidoveanu n-are nicio vina, el doar le-a preluat.

    „the monstruos robot”
    „monstruos machine army”
    „mechanical monstruosities”
    „monstruos worm”

    „The talented old mercenary continued his training [..]”

    „Outside the bubble, the disembodied brains of four cymeks glowed at thoughtrode sensors scanned visuals and transmitted the processed data between them.”

    „The thick ice was greenish-blue from chemical contaminants that had settled out of Hessra’s sour atmosphere.”

    Vroiai sa rescrie intreaga carte? Un traducator trebuie sa fie fidel originalului. In cazul asta, a fost. Nu e vina lui ca materialul original are deficiente grave.

  7. In regula, am citit primul capitol (e free, pe net): Traducerea este intr-adevar facuta aproape cuvant la cuvant, si trebuie sa fiu foarte sincer, in afara de cateva cuvinte si termeni pe care i-as fi tradus putin altfel, nu am ce reprosa. Pasajul citit contine chiar si scena de lupta cu minele uriase….scrisa in original asa ca in traducere….intr-atat de proasta e cartea.

    Imi cer scuze domnului Stefan Ghidoveanu si doamnei Cristina Ghidoveanu pentru aprecierile cam dure din primul meu comentariu, nu este vina lor, cartea in sine este o prostie. Probabil nu am vrut sa cred ca un roman ce parea a fi foarte apreciat (si anuntat cu mare pompa, asa cum am vazut pe unele site-uri externe) poate fi atat de slab si prost scris. Mea culpa!

    I-as ruga pe cei doi traducatori sa inlocuiasca, daca pot, tinta sarcasmelor mele: nu mai sunt ei, acum, dupa ce am citit pasajele in original, ci autorii.

    Imi pare rau doar de efortul facut pentru traducerea si publicarea acestui extrem de slab roman SF. S-ar fi putut duce catre lucrari cu mult mai mare valoare…

    Inchei cu un review in engleza ale acestui volum, relevant cred eu:

    „Unfortunately, Dune: The Machine Crusade is a major disappointment. How, after writing a very good opening chapter in this saga, the authors could come up with such a letdown, such a lackluster effort, I’ll never know.

    Other than seeing a number of plotlines that will ultimately converge in Dune, this book basically falls short on ever level.

    The characterizations are, for the most part, mediocre. Vorian Atreides, Xaver Harkonnen, Serena Butler, Iblis Ginjo, characters that were so interesting in the previous novel, become cardboard characters with absolutely no depth. The new concepts such as Omnius, Erasmus, the Titans, the Cogitors, etc, lose all their appeal. The potential was definitely there, but poor execution by the writers precludes anything good from emerging from those ideas.

    Like the characterizations, the dialogues go nowhere. And since you don’t believe in the characters, the whole „religious” aspect of the Butlerian Jihad doesn’t fly too high. And since that „holy war” is the driving force of this series, you can imagine what negative repercussions this has on the tale. There is an expression: „All killer, no filler.” Well, Dune: The Machine Crusade is just filler. Nothing special at all. . .

    The events chronicled in this novel span a period of more than a decade, which makes for a very sluggish pace in various portions of the story.

    The only aspect of this tale which continues to be interesting is the revelations that shows how the Zensunnis and the Zenshiites will become the fearsome Fremen of Arrakis.

    All in all, quite a disappointment. Probably as bad as Dune: House Corrino.”

  8. Si ca P.S. intr-o nota amuzanta, recunosc ca m-am repezit in traducatori orbeste, si citez: „ca un taur salusan” 🙂
    Scuzele mele, inca o data.

  9. Stimate domnule Dragos,

    Sunteti un tip simpatic si-mi pare bine ca ati spus dvs. ceea ce eu – din motive lesne de inţeles – nu puteam sa afirm in public. Ca sa va consolez, va spun ca trebuie sa va considerati fericit ca ati citit traducerea si nu originalul! Pe de alta parte, noua ne-a placut acest dublu ciclu, cu toate metehnele lui, altfel nu l-am fi tradus. Nu uitati un lucru: nimeni dintre noi nu poate fi genial in fiecare zi, cu atat mai putin scriitorii americani, care sunt platiti la cuvant. Recunosc insa ca de-a lungul celor sase volume ne-au scapat si noua destule greseli, datorate in mare parte oboselii si volumului mare de munca. Sigur ca asta nu e o scuza, rezultatul putea fi probabil mai bun. Dar nu-i nimic, invatam cu fiecare noua carte tradusa. Cel putin noi asta ne dorim.
    Inca o data va multumesc si va doresc lectura placuta in continuare. Si ramaneti fan „Dune”, merita…

  10. Stimate domnule Ghidoveanu,

    Va multumesc pentru raspuns, pentru sinceritate si pentru ca nu v-ati suparat prea tare pe mine. Nu mai sunt sigur ca rezultatul ar fi putut fi mai bun, avand in vedere materia prima 🙂

    Voi citi ciclul pana la capat si raman fan literatura SF de calitate 🙂

  11. Noi vom mai traduce doar doua, la anul: „Hunters Of Dune” si „Sandworms Of Dune”. Dupa care, gata. Nu de alta, dar se apropie pensia…

  12. Domnilor,

    Ma iertati ca revin cu inca un comentariu, dar nu ma pot abtine!

    Am ajuns acum pe la jumatatea volumului Cruciada masinilor si pe la sfertul Asediului (da, le citesc in paralel, actiunea este atat de lipsita de consistenta incat par sa fie acelasi lucru). Cruciada o citesc intr-un loc special, extrem de potrivit pentru lecturarea acestei carti (dar nu spun unde, ca nu ma lasa sotia!), iar Asediul il citesc in metrou, unde i-am descoperit valente neasteptate: brusc, tilurile din Click si Can-Can par sa aiba in sfarsit coerenta si un pic de eruditie! Am ajuns sa citesc aceste doua carti din placerea bolnavicioasa de a mai descoperi, aproape la fiecare pagina, diamante neslefuite de prostie abisala. Sa va mai dau cateva exemple:

    – Intr-o propozitie ni se spune ca gheata se topea de pe peretii navei, picaturile de apa cazand pe capitanul robotic nemiscat. In propozitia urmatoare, acesta simtea caderea picaturilor „ce se condensau” din umezeala din aer…
    Alo, ba, domnu’ Brian, pai hotaraste-te odata, sau pentru matale topirea si condensul sunt acelasi lucru? Nici nu m-ar mira prea tare, avand in vedere cunostintele de fizica elementara etalate de cei doi autori…

    – Intr-o alta scena, doi „maestrii spadasini” se apropie de un hangar in care se aflau 3 roboti de lupta (inarmati cu sabii, cutite, aruncatoare de flacari si obuze….parca am fi in Pokemon…) si observa ca peretii metalici ai magaziei erau „deformati de umflaturi convexe, ca si cand cineva ar fi lansat obuze de tun din interior”. Se cere sa descoperiti 3 tampenii in fraza de mai sus, cea dintre ghilimele.
    Vi se pare greu, 3 in asa de putine cuvinte?
    Ei bine, nu e: cine, sau ce, ar fi atat de cretin incat sa traga cu obuze de tun intr-un spatiu inchis? ce „obuze” ar produce „umflaturi convexe” in pereti metalici – poate niste ghiulele mici, mici, lansate cu prastia -, obuzele sunt prin definitie explozive, ce fel de pereti metalici ai unei magazii (tabla), sufera umflaturi la explozia unui obuz tras de la 15 metri?
    In sfarsit, scena de lupta care urmeaza e halucinanta: un robot DE LUPTA trage cu un aruncator de flacari asupra unuia dintre mercenari, iar acesta se napusti asupra robotului, „furios pentru ca acesta lansase foc asupra lui”!
    Pai bine ma robot nesimtit, obraznicule si prost crescutule, nu puteai si tu sa-l inviti pe om la un ceai, la o partida de sah, ceva? Sa lansezi tu foc asupra lui, sa-l infurii in asa hal? Rusine!
    Si, revenind la obuzele ce lasau umflaturi convexe, ni se mai spune ca „obuzele explodara, lasand un crater fumegand la un metru in urma lui Istian”, acesta insa e neatins! De, pasarica-i cu noroc!

    – Se pare ca domnii Brian si Kevin au facut ceva armata la artilerie, ca altfel nu se explica iubirea acestora pentru obuze: o nava spatiala de lupta este inarmata cu „obuze de artilerie cu desfasurare rapida” (or fi fost puse pe mosor). Este pentru prima oara in 30 de ani si sute de SF-uri citite, multe din ele space-opera, cand vad ca cineva s-a gandit la obuze de artilerie ca arma pentru lupte spatiale…Nici macar autorii rusi de pe vremea lui Hrusciov, care scoteau SF-uri comuniste pe banda rulanta nu s-au gandit la un concept asa de avansat. Domnilor autori, pana si Tolstoi, acum aproape 90 de ani, va bate la fundul gol cu „Hiperboloidul inginerului Garin”.
    Si sa nu mai zic ca salva de obuze de artilerie cu defasurare rapida (iarasi?) ” explodara, trimitand valuri de energie si unde de soc prin spatiul gol” !!!! Apropo de fizica elementara, am impresia ca autorii au fost loviti de multiple unde de soc prin creierul gol.

    – Mi-e clar, scenele de lupta (si armamentul folosit) sunt plagiate cu nerusinare dupa imaginatia razboinica a unor pusti de 7 ani, probabil vecini ai celor doi.
    Citind scena de mai sus mi-am adus aminte de un coleg din clasa a IV-a care, la ora de romana, a scris o scurta compunere SF, in care navele lansau „raze laser incarcate cu bombe atomice”, concept suspect de apropiat de unele din cele etalate in aceste doua volume.
    Si, peste numai cateva capitole, am avut o revelatie: Da! acum stiu ce s-a intamplat cu respectivul coleg: a ajuns consilier stiintific si militar al celor doi autori! Vreti dovada? Iat-o: ” focoase nucleare amplificate cu impulsuri”!! NASA, CIA, Pentagonu’, luati-i repede pe astia doi, ca au acces la cercetarile voastre secrete! Ne tot repeta obsesiv, pe parcursul urmatoarelor pagini, „bombe atomice cu impuls”…
    Sau, daca stau sa ma gandesc bine, probabil ca au auzit ei ceva despre EMP, la o bere, inainte sa adoarma cu capul pe masa, mi se pare mai plauzibil.

    OK, cam asta e, sunt cele mai proaste carti pe care le-am citit vreodata si e pacat de efortul depus pentru traducerea si publicarea lor si chiar si de efortul depus pentru a le scrie. Vreau sa-mi exprim respectul pentru cei cu stomacul destul de tare pentru a le citi pana la capat, eu ma opresc aici cu lectura. Nu vreau sa ma exprim in legatura cu cei carora le-au si placut aceste doua volume 🙂

    P.S. Domnule Stefan Ghidoveanu si domnule editor, imi permit sa va recomand pentru lectura o carte cu adevarat deosebita: „The Masters of Solitude”, autori Marvin Kaye si Parke Godwin. Un roman excelent, pe care nu te saturi sa-l recitesti. Ar fi extraordinar daca ar putea fi si tradus si publicat pentru cititorii romani.
    Daca nu reusiti sa faceti rost de el, ma puteti contacta, as putea sa vi-l imprumut 🙂

    Lectura placuta va doresc,

    Dragos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s