Dare de seamă asupra săptămînii care-a trecut

Am avut o săptămînă stranie de tot, cu drumuri peste drumuri peste drumuri, cu acces intermitent sau absent la net, dar cu satisfacţii de altă natură, de care poate-am să vă vorbesc cu altă ocazie. Sau nu. Cert este că în săptămîna asta a nins sănătos peste tot pe unde-am hălăduit, s-a întors Boc cel mic pe cai mari şi cu un guvern care pare umpic mai capabil decît anteriorul, s-au strîns o mulţime de comenzi pe care am să mă străduiesc să le rezolv pînă la Crăciun şi am făcut, cu Ştefana, un urs de zăpadă. Toate acestea într-o ordine aleatorie şi deloc corespunzătoare importanţei pe care o acord respectivelor evenimente: ursul de zăpadă îmi este categoric mai important decît componenţa guvernului.

Ce altceva s-a mai întîmplat de o săptămînă încoace?

Am citit o însemnare a lui Lou Anders referitoare la prezentarea grafică a cărţilor. Pornind de la o însemnare de pe blogul lui Michelle Sagara (scriitoare canadiană, de meserie librăreasă), bossul de la Pyr ia în discuţie laminarea copertelor: mată sau lucioasă. Ştiu, e un subiect care poate prezenta interes doar pentru cei din branşă, dar mie mi s-au părut fascinante discuţiile care-au urmat. Sînt curios dacă aceia dintre voi care vă veţi obosi să citiţi cele două texte-sursă aţi fi dispuşi să vă spuneţi părerea.

Am citit John Varley. Un autor care îmi place mult de tot şi căruia i-am (re)descoperit influenţele heinleiniene, mai evidente ca oricînd în trilogia RED THUNDER / RED LIGHTNING / ROLLING THUNDER. Nu-l ocoliţi. În ce mă priveşte, m-am ales de pe urma lecturii cu o poftă nebună de a-l reciti pe Heinlein.

Am vîndut cărţi. Şi-am făcut pachete. Şi-am condus vreo cîteva sute bune de kilometri. Şi am ajuns la concluzia că pînă la sfîrşitul anului, bearmobilul va trece de suma de 91000 km parcurşi. Adică aproximativ 1700 de kilometri în fiecare lună trecută de la cumpărare. Poate părea puţin, dar pentru o maşină care în mod normal iese din garaj de patru-cinci ori pe săptămînă pentru drumuri scurte prin oraş, e destul de mult. Diferenţa e dată de săptămînile precum aceea care-a trecut şi de escapadele externe… care anul acesta au lipsit cu desăvîrşire: n-am ieşit nici măcar pînă în Ungaria! Şi nu din motive de criză etc., ci din lipsă de timp. Numai eu am oare senzaţia că ne-ar prinde bine o extindere măcar temporară a săptămînii, de la şapte la măcar nouă zile, ca să avem timp să facem tot ce ne propunem?

Gata, am bătut cîmpii destul. Mă întorc la îndeletnicirea mea de bază de la tîrg încoace, şi-anume făcutul de pachete, astfel încît să pot ajunge la zi, pînă-n Crăciun, cu comenzile venite pe adresa MP. S-aveţi o duminică faină!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s