În chestiunea nuanţei maronii a SRSFF (episodu' trei)

Se pare că nu sînt singurul căruia îi pute SRSFF. Mircea Pricăjan s-a retras aseară din organizaţie. Scrie Mircea azi-dimineaţă într-un comentariu la însemnarea de mai jos:

ca simplă informaţie, vă anunţ că m-am retras din SRSFF. decizie amânată deja prea mult. atât, fără inflamări suplimentare. ne vedem mai departe de treabă. am impresia că suntem mai uniţi atunci când nu ne strângem sub un stindard – pe care, fie vorba între noi, doar la luptă ştim să-l purtăm. păcat.

La nici treizeci de minute de la momentul în care Mircea şi-a anunţat intenţia de a părăsi SRSFF printr-un mail politicos adresat tuturor membrilor societăţii, numele său a dispărut din lista membrilor afişată pe site. Fără măcar un „mulţumim pentru activitate”, fără nici cea mai mică încercare de a-l convinge să rămînă, fără un telefon de „la revedere” sau măcar „ura şi la gară”. Altfel au stat lucrurile cînd maşinăria de propagandă bujoldiană încerca să îl convingă pe Mircea să se înscrie în SRSFF. Telefoane lungi şi vorbe mieroase, promisiuni de fapte măreţe… Şi cazul racolării lui Mircea n-a fost unul singular. Au fost destule încercări de seducţie similare, unele reuşite (din lehamitea de a tot primi telefoane, probabil), altele nu. Despre felul în care SRSFF a atins astronomica sumă de 30 de membri s-ar putea scrie savuroase opuri.

Tacit a dispărut şi linkul de pe site către blogul lui Michael Haulică. Era pe cînd nu s-a văzut, azi nu-l vedem şi nici nu e. Michael e bun de scos în faţă şi de premiat, dar nu-i îndeajuns de bun pentru a beneficia de un loc în blogroll-ul societăţii. Şi Tuşa Vero e bună de semnat condica în calitate de membru, dar nu-i demnă ca blogul ei să figureze printre cele afişate pe site. Scrie Vero:

În calitate de membră în sus-numita asociaţie, am cerut o mână de ajutor, sub forma unui link către povestea interactivă pe care m-am apucat să o scriu pe un blog – bineînţeles, dacă realizatorii site-ului asociaţiei sunt de părere că merită să pună link-ul respectiv. Am rugat 2 persoane; una nici măcar nu mi-a răspuns, iar răspunsul primit de la cealaltă, pe data de 24 ianuarie, sună astfel: “Am aruncat o privire pe site si mi s-a parut o idee excelenta. Lasa-mi un pic de timp, am sa caut o solutie ca sa asezam un link spre initiativa ta.” Ei bine, se pare că e o soluţie al naibii de greu de găsit, fiindcă “picul de timp” va fi în curând egal cu 3 luni…

Cu toate acestea, Mircea Pricăjan a putut fi scos din listă în doi timpi şi trei mişcări. Ce deducem de aici? Că nu-i chiar aşa de greu de accesat site-ul SRSFF pentru modificări şi deci amînarea punerii unui link solicitat de Vero Mircea nu necesită cine ştie ce cunoştinţe într-ale programării, ci s-a datorat pur şi simplu indolenţei.

Deocamdată, SRSFF tace în legătură cu însemnările mele. Numărul de vizite pe acest blog a crescut semnificativ, deci ştiu că mesajele mele au ajuns unde trebuie, că aceia care aş vrea să le citească mă citesc. Şi fierb în suc propriu. Mai răbufneşte furia cîte unui membru (fondator sau ba) şi după aia îi pare rău (sau ba). Dar n-avem o poziţie oficială. Sau măcar oficioasă. O aştept în continuare cu interes. Aşa cum aştept cu interes următoarele demisii din SRSFF.

„Legitimând valori şi coagulând elite. Restabilind comunicarea şi dialogul, creând solidaritatea.” Aşa scrie în manifestul Societăţii. Unde e comunicarea? Unde e solidaritatea? Care valori? Care elite?

În dreapta acestei însemnări aveţi un sondaj. Un sondaj oarecare, pe un blog oarecare. Sînt curios să văd ce părere aveţi. Voi, cititorii de SF, membri sau nu ai SRSFF-ului. Aveţi o săptămînă la dispoziţie pentru a răspunde. Sînt curios dacă SRSFF-ul îşi va mobiliza şi în acest caz membrii pentru a vota de patru ori, de pe calculatoare diferite.

Off-topic: Dacă vă arde de niţică distracţie, citiţi povestea Laurei. E fun!

PS: Apropo de sondaje… Pe site-ul SRSFF tronează de luni bune un sondaj privind oportunitatea oferirii gratuite a antologiei Alte ţărmuri. La un moment dat, răspunsul „Un gest de prost gust, sper sa nu se mai repete” era pe locul secund, cu vreo 30 de voturi. Acum au mai rămas exact cinci voturi pentru această opţiune. O fi existînd o modalitate de răzgîndire? Poate mă învaţă şi pe mine cineva. Poate mă învaţă „ăia de la SRSFF”  (folosesc dinadins această sintagmă care l-a deranjat cu asupra de măsură pe Dănuţ, poate-poate o reacţiona şi de data asta) care, după cum ne amintea Michael ieri, se pricep la răzgîndiri

Current soundtrack: A-Ha – Crying in the Rain
Anunțuri

13 gânduri despre &8222;În chestiunea nuanţei maronii a SRSFF (episodu' trei)&8221;

  1. n-aş vrea să se înţeleagă, feri Doamne, că decizia mea a fost influenţată în vreun fel de articolele lui Horia din ultima vreme. ar fi însă nedrept să nu recunosc că ele într-adevăr spun lucrurilor pe nume. mi-ar fi plăcut, spun sincer, ca SRSFF să întruchipeze împlinirea unui deziderat vechi. şi la nivelul intenţiilor chiar l-a întruchipat. numai că… ştiţi şi voi ce a urmat. pornind de la gâlceava stârnită pe propriu-mi blog mai an, când anunţam ieşirea în public a Societăţii, lucrurile, în materie de comunicare, au mers din rău în mai rău. de la bun început am spus că sunt adeptul ideii că SRSFF trebuie să NU stârnească noi conflicte în sânul comunităţii autohtone de gen. şi, din păcate, tocmai asta s-a întâmplat. cu fiecare nouă ieşire la rampă a celor care nu s-au ferit nicio clipă să vorbească la plural. or eu, permiteţi-mi asta, nu m-am regăsit nicicând în acel plural, în acea manieră, în acea direcţie. drept pentru care, după un an şi ceva, am decis să renunţa la statutul de membru. fără supărări, fără obidă, ci firesc, aşa cum ai ieşi dintr-un club în care simţi că nu-ţi afli locul. (ceea ce nu mă va împiedica pe viitor să sprijin în orice fel posibil acţiunile lăudabile ale Societăţii.)

    luaţi, vă rog, aceste cuvinte cu cel mai bun gând. departe de mine dorinţa de-a stârni o nouă gâlceavă. orice om cu scaun la cap ştie că asta n-ar însemna decât o pierdere suplimentară de timp şi energie.

    iar noi avem lucruri importante de care să ne ocupăm. înăuntrul sau în afara unei organizaţii ori a alteia.

  2. dom’le, clar, tre’ să zici ce-ai de zis, io mă-ntrebam doar dacă nu s-ar putea în mai puţine episoade. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s