Stereotipuri

STEREOTÍP, -Ă, (I) stereotipuri, s.n., (II) stereotipi, -e, adj. I. S.n. 1. Placă plană sau semicilindrică, turnată din metal, mulată în cauciuc sau în alt material plastic, reprezentând reproducerea unui text sau a unui clișeu și întrebuințată ca formă de tipar la tipărirea edițiilor unei lucrări de mare tiraj. 2. (În sintagma) Stereotip dinamic = sistem de reflexe condiționate care se formează datorită repetării în aceeași succesiune a condițiilor din mediul înconjurător. II. Adj. 1. Tipărit după un stereotip (11). 2. Fig. Care se repetă în aceleași condiții, care este mereu la fel, neschimbat, obișnuit, banal; stereotipic; banalizat prin repetare. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotype. (Sursa: DEX ’98)

M-am gîndit la chestiunea clişeelor în literatură în ultimele zile şi la modul în care acestea pot sau nu să fie integrate creativ într-o operă de ficţiune. M-a ajutat mult să-mi limpezesc gîndurile şi o discuţie (aici varianta audio) purtată la NPR de Neal Conan cu Christopher Rice (fiul lui Anne, aia cu Lestat & co.), pe tema caracterelor-clişeu ce se repetă în genul poliţist / thriller. S-a luat ca bază de discuţie acest articol scris de Rice (foarte instructivă lectură, trust me!).

Avem personaje-clişeu, adică stereotipuri, în SF&F? Ohooo, cît cuprinde! Şi-am să vă pun şi eu aceeaşi întrebare pe care Neal Conan a pus-o invitatului său: care sînt acestea şi la care dintre ele ar trebui să renunţăm definitiv şi irevocabil?

PS: Şi dacă tot vă provoc să-mi răspundeţi la întrebare, poate aruncaţi un ochi şi în coloana din dreapta şi răspundeţi (doar azi o mai puteţi face!) la întrebarea privind reprezentativitatea SRSFF? Thanks.

Current soundtrack: Dire Straits – Love Over Gold
Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Stereotipuri&8221;

  1. Pe AtelierKult cel mai intalnit cliseu este cel al povestirii care incepe cu personajul care tocmai se trezeste (in general intr-o camera de spital, dar exista variatii).

    In rest, majoritatea cliseelor sunt stilistice, adica autorii scriu fraze sablon in loc sa descrie situatia cu adevarat: daca personajul e speriat, pac cu niste ‘sudori reci,’ sau macar inima ‘ii batea sa-i sara din piept’ si tot asa.

    Dar la care trebuie sa renuntam cu desavarsire (parerea mea fiind ca la toate) ar trebui sa ne spui tu, ca esti Editorul!!!

  2. Stereotipurile sunt materia prima pentru prozatori. Daca unii se indoiesc de ele si le socotesc nefolositoare, inseamna ca respectivii duc o lipsa cronica de mijloace si de imaginatzie (ca de altfel, autorii de povestiri cu vampiri, cumplit de stereotipe). Teoretic, problema a fost transata de mult, vezi intr-unul dintre Helion-urile anterevolutzionare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s