3097 kilometri prin grădina carpatică (3): Traseu băsescian

Etapa a treia: Sulina – Vatra Moldoviţei via Litoral, 20-27 iulie

Ştiţi care sînt destinaţiile preferate de vacanţă ale lui dom’ preşedinte, nu? Mda, litoralul şi Bucovina. Ei bine, p-alea le-am vizat şi noi după ce-am plecat din Deltă.

Ne-am lungit destul de mult pînă să ajungem la Venus (unde aveam rezervate patru nopţi la un hotel în aparenţă decent de două stele), cu o plimbare prin Tulcea şi un popas la Năvodari, pentru a ne recupera bagajele de la amicul Schizoid (thanks again, mate!) şi a arunca o privire la plaja unde mi-am petrecut vreo cinci-şase veri în copilărie. Ei bine, m-a şocat ce-am găsit în tabăra de la Năvodari! Cred că doar a zecea parte dintre zecile de pavilioane care altă dată colcăiau de puştime erau ocupate acum. În rest, paragină, bălării şi peisajul indigest al rafinăriei lui Patriciu… Sinistru de-a dreptul.

Pe la vreo şase după-masa i-am lăsat pe Cristi, Mihaela şi Pufi în gară în Constanţa, apoi ne-am poposit la Neptun ca să ne nutrim omeneşte (ciolan cu varză călită, yummy!). La Venus am sosit cam pe cînd începea să se întunece. La hotel, surpriză! Un afiş pe uşă ne invita să ne prezentăm la un alt hotel, cel la care aveam noi rezervarea fiind închis pentru renovare (sau ceva similar). Am început să înjurăm şi să ne gîndim cum să facem rost de numărul de telefon de la Protecţia Consumatorului, precum şi către ce altă staţiune să ne îndreptăm dacă n-om găsi cazare pe placul nostru. Ne-am dus totuşi la hotelul indicat şi, altă surpriză, acesta era un hotel de trei stele. Îl văzusem studiind ofertele de pe net şi-l eliminasem fiindcă avea tarife duble faţă de cel la care făcusem în cele din urmă rezervarea. Am fost primiţi cu amabilitate şi scuze şi ni s-a dat o cameră dotată cu de toate (aer condiţionat, minibar, teveu… inclusiv cu privelişte!) , fără nici un fel de taxare suplimentară. Nu că nu aşa ar fi normal, dar în România te aştepţi de obicei la ce-i mai rău…

Şi-a fost bine. Ne-am bronzat, ne-am bălăcit toată ziua, am mîncat bine (la terasa Massaro din Venus, n-o evitaţi!) şi, deşi nu credeam că vom avea parte de prea multe întîlniri în această etapă a călătoriei, am avut parte chiar şi de prieteni. În cea de-a doua zi am dat o fugă la Eforie (care s-a civilizat surprinzător de mult în cei zece ani de cînd n-am mai dat pe-acolo) şi am petrecut dimineaţa pe plajă cu Alina şi Dan (învăţătoarea Ştefanei şi soţul ei, care-i coleg cu Lucişoara). În timp ce supravegheam, în marea caldă, progresele la înot ale junioarei, m-aud strigat. Eteee! Meda, fostă colegă de liceu şi prietenă dragă, cu-al ei soţ şi cu junioara. Şi uite-aşa, ne-am hotărît să rămînem la Eforie pînă pe seară. Junioarele s-au bucurat mult, noi ne-am relaxat povestind cîte-n lună şi-n stele… şi s-a mai dus o zi. În ultima zi, Assassinul, cu Assassina lui şi cu Schizoidul, ne-au făcut o surpriză şi-au venit mai repede decît ne aşteptam (convenisem să cinăm împreună, cu ocazia ultimei întîlniri). Şi dă-i poveşti despre cărţi (eu şi Schizoidul), dă-i joacă şi rîsete şi dat în bărci (copiii, adică Assassinul şi junioara)… Tare ne-a tihnit.

Dis-de-dimineaţă, am încărcat calabalîcul şi-am pornit, c-aveam cale lungă. Şapte sute de kilometri bătuţi pe muchie, pînă la Vatra Moldoviţei, cu un singur popas, la Slobozia, cît de-o cafea şi-o poză cu Nicu şi-a lui doamnă general. Drumurile Moldovei… bune, dom’le! Acolo-s banii dumneavoastră, ştia Băse ce ştia cînd era ministru la transporturi… Pensiunea de la Vatra Moldoviţei, Casa Lulu, a fost un deliciu. Gazda, primitoare şi prietenoasă. Peisajul de vis.

A doua zi, tristeţe mare: ploua de rupea. Am pornit totuşi la drum, pe cărări pe care le mai bătusem cam acum un sfert de veac, în compania alor mei. Mai întîi Suceviţa (impunătoare, frumoasă şi sobră), apoi Putna (parcă mai primitoare, că doar se oprise ploaia), chilia lui Daniil (care ne-a fost prezentată de părintele Varsanufie de la Sihăstria Putnei, cu care-am avut ocazia să povestim pe-ndelete pe drumul spre Rădăuţi), mănăstirea Bogdana din Rădăuţi (aici mirosea a istorie), un popas scurt la Arbore (unde maşinuţa noastră a împlinit prima sută de mii de kilometri), apoi Suceava. Nici p-aici nu mai fusesem de vreo douăzeci de ani pentru mai mult de-o jumătate de ceas. Oraş frumos în soarele amiezii, prînz tihnitor pe dealul cetăţii, apoi Ceteatea de Scaun, sensibil restaurată faţă de ceea ce-mi aminteam eu. Către seară, cînd am ajuns la pensiune, junioara a ţinut morţiş să încerce piscina, deşi era cam frig. Noi, părinţi iresponsabili, am lăsat-o. Din fericire, n-a răcit şi, cu greu, s-a lăsat convinsă să vină la culcare.

Ultima zi a periplului s-a întîmplat sub semnul răpăitului de ploaie pe caroserie. Moldoviţa (care e, cred, cea mai frumoasă mănăstire pe care-am vizitat-o vreodată), Voroneţ (decolorat şi înconjurat de un talcioc cu marfă de rahat), salina de la Cacica (amenajată minimal dar eficient şi dătătoare de sentimente claustrofobice chiar şi unei cîrtiţe de peşteră de calibrul subsemnatului). Şi-apoi… către casă. Mare greşeală, am ales drumul pe criterii de pitoresc. Adică în loc să o luăm pe la Cîmpulung – Vatra Dornei – Bistriţa – Baia Mare (un traseu pe care l-am bătut de destule ori în drum spre şi dinspre reuniunile sefistice ieşene), am fost mai deştepţi decît prevede legea şi ne-am aventurat peste Prislop. Drum cu gropi de cum am ajuns în Maramureş, vizibilitate zero din cauza ploii, zgîlţîială garantată pînă în Borşa. De-acolo eram practic acasă.

Şi uite-aşa am marcat cei 3097 de kilometri. A fost bine, chiar dacă obositor. Am ajuns la concluzia că nu ne pare rău deloc că am lăsat Grecia pentru la anul şi că avem atîţia prieteni dragi care ne-au fost alături în popasurile de-a lungul şi de-a latul ţării care e tare frumoasă, chiar dacă e locuită.

11 gânduri despre &8222;3097 kilometri prin grădina carpatică (3): Traseu băsescian&8221;

  1. @voicunike: planuiesc un storceag in weekend, promit reteta si poze, daca imi iese cum trebuie.
    @calinutzzz: binisor, ca intotdeauna. consum mediu undeva la 5,6 – 5,8 litri/suta, la drum intins. in sase ani a avut doar o data nevoie de un schimb de planetare, iar in curind va trebui sa i le mai schimb o data. acum doi ani i-am busit suspensia pe stinga spate si inca nu i-am schimbat-o. (dar toate astea sint consecintele drumului prost care duce la moshie). singura problema e cu aerul conditionat, care s-a dus si va necesita reparatii capitale. in rest, motoru-i ca in prima zi, toarce frumos. cred ca e cea mai misto masinutza romaneasca. oricum, intentia mea e sa o pastrez pina ce va muri natural (ruginind beyond repair, adica), macar drept masina de mers la moshie.

  2. Pana sa moara mai faci inca 200000 km. Sa speram ca vor fi fara nici un eveniment nedorit.
    In alta ordine de idei, am o problema, am facut o comanda in 1 iulie folosind formularul de la comenzi si inca nu am primit-o. Oare s-a pierdut? Daca nu pot sa o aman pe septembrie ca plec in concediu 2 saptamani si nu o sa mai am cand sa o ridic? Multumesc frumos !

  3. Normal ca Man. moldovita (situata in Vatra Moldovitei) e cea mai frumoasa. Nu degeaba acolo se gaseste marul de aur, trofeul acordat de UNESCO manastirilor din Bucovina.
    Si mai e si in home-land-ul meu :X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s