Despre chestii care ne lipsesc, cu dor. Şi despre Ovi

Citeam la Bebe şi Nicu un comentariu al lui Cătălin, care şi-ar dori

recenzii ale unor cărţi SF vechi, pe care unii dintre noi nu le-am prins traduse in romana sau poate nu am auzit si ar trebui sa fim “educati” putin”.

Mda, cam aşa ceva, pentru cei asemeni lui Cătălin sînt Metatextele. Ar fi interesant dacă mi-ar urma şi alţii exemplul… sau dacă l-ar urma pe cel al Moşului SF, care tocmai a publicat un nou crîmpei de „Poşta redacţiei” de odinioară. Delicios. Şi, dacă tot am pomenit de noul meu blog (care nici măcar nu mai e chiar atît de nou, căci azi a împlinit o lună, timp în care a avut parte de mai bine de 1400 de vizite), să vă spun că am publicat în ultimele zile recenzii la cărţile lui Justin Cronin şi Joe Haldeman, precum şi un interviu din 2000 cu Michael Swanwick. Recenzia la Haldeman am înscris-o în concursul de recenzii organizat de Librăriile Humanitas pe Facebook. M-ar ajuta dacă aţi da un „like” aici.

Uite, mie unul mi-e dor de CititoriiSF. Mi-e dor de hărnicia cu care, odinioară, citeau pe rupte şi scriau despre ceea ce citeau. Mi-e dor de polemicile lor aprinse şi amicale, necontaminate de trolli anonimi a căror identitate e unanim cunoscută. Mi-e dor de naivităţile lui Kyo şi de ironia lui Aspoiu şi de judecăţile tranşante ale lui Jen şi Jewel. Băi, puneţi mîna şi mai şi scrieţi, nu doar citiţi şi trăiţi, da?

În altă ordine de idei, zilele trecute mi-am astîmpărat un dor. Să vă spun…

Acum vreo treizeci şi ceva de ani l-am cunoscut pe Ovi. A venit la noi în clasă cînd eram într-a patra. Şi-am fost prieteni. Apoi, în liceu am fost iar colegi. Şi prieteni. Era blond, avea ochi albaştri şi la un moment dat îi ziceam Arianu’. Am văzut împreună atîtea filme de nici nu le mai ştiu numărul. I-am citit toate SF-urile din bibliotecă. Mi-a developat mai toate pozele din liceu. Am făcut tîmpenii împreună, am făcut chestii faine împreună. După ce ne-am mutat înapoi în Satu Mare, Ovi a devenit coleg de slujbă cu Luci a mea. Şi-am reînnodat prietenia. Ovi al meu a făcut tehnoredactarea Ficţiunilor. El m-a învăţat cu ce se mănîncă internetu’. Unii dintre voi e posibil să-l fi întîlnit, căci Ovi a fost cu mine la o sesiune Helion. Cu Ovi ne-am apucat iar de văzut filme la cinema. Şi-am făcut pogo la chefuri (deşi ne dădeam oameni serioşi).

În 2000, la început de mai, pe Ovi l-a sunat unu’, Vasile din Singapore. Vasile lucra la o firmă de butonatori. Şi-l voia pe Ovi acolo. Fiindcă – cre’ că am uitat să menţionez – Ovi butonează bine, da’ bine de tot.

Ultimul film pe care l-am văzut împreună a fost Seven. La teveu, lungiţi în dormitor, după ce mîncasem ca purceii. Luci a adormit prima, cu capul pe un umăr de-al meu. Apoi a adormit şi Ovi, cu capul pe ălalalt umăr. Ţin minte că mă ardea să trag o ţigară, şi nu voiam să mă mişc, că dormeau amîndoi ca nişte îngeraşi.

O săptămînă şi ceva mai tîrziu, Ovi şi-a luat zborul spre ţara aia de foarte departe. Cică pentru şase luni. Care s-au făcut şase ani. Apoi, iaca, unşpe. Şi-a făcut ce ştie el mai bine, a butonat, că asta-i meseria lui, de butonator. A mai fost şi p-acasă. Ultimul buletin românesc şi l-a făcut pe adresa mea, că ai lui se mutaseră la Bucureşti. Apoi a trecut muuultă vreme. Şi eu nu m-am mai dus să văd filme la cinema, că n-am avut cu cine. Pînă la urmă, au desfiinţat şi cinematograful din Satu Mare, că nu mai era cine să meargă la filme… La un moment dat, cînd l-am googlit, Ovi era ceva pui de vicepreşedinte la o bancă din Hong Kong sau cam aşa ceva. Noroc c-a venit Facebooku’ şi-am început să ne mai vedem/citim mai des şi să descopăr un Ovi care nu-i numa’  butonator şi cinefil. Un Ovi pe care ţara lui adoptivă l-a făcut să-şi găsească talente ascunse. Fiindcă Ovi e pasionat de gastronomie şi gătit. Şi de vinuri. Ovi face scufundări şi schi nautic şi joacă golf. Ovi călătoreşte prin toată Asia cînd e gripă aviară şi-s biletele mai ieftine cu trei sferturi. Ovi face nişte poze faine de tot. Eu nu, dovadă şi poza de mai jos.

…Căci, în sfîrşit, acum cîteva zile, după o grămadă de ani, Ovi a ajuns iar p-aici. Şi-am stat două seri de poveşti, cu beutura lîngă noi. Pe îndelete, hlizindu-ne ca pe vremuri. N-am apucat să mergem la nici un film. De data asta i-am dat eu SF de citit. E pe cale să-şi deschidă propria firmă de consultanţă în domeniul IT. Iar azi a zburat înapoi către ţara lui aia de departe şi către chinezoaica lui cea cu mutrişoară de fetiţă, cu care urmează să se-nsoare peste o săptămînă.

Da’ măcar mi-am astîmpărat dorul. Sau pot să mă prefac că. Pentru o vreme.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Despre chestii care ne lipsesc, cu dor. Şi despre Ovi&8221;

  1. Tin sa te felicit pentru treaba pe care o faci cu Metatextele, de cateva saptamani citesc cu drag tot ce apare. Cel mai mult mi-a placut „The terror” – Dan Simmons, o carte pe care vreau sa o citesc de ceva vreme.
    Am 31 de ani, si sunt multe carti pe care nu le-am citit si nu stiu daca o sa le citesc vreodata, asa ca descopar multe lucruri interesante prin ochii si imaginatia altora.
    Va multumesc.
    P.S. Astept si eu sa se mai intample ceva cu CititorSF. Prea multa liniste, un concediu asa de lung?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s