Deva: cum fu

În vreme ce în jurul meu se sparg ziduri (don’t ask!), profit de un moment de răgaz ca să vă arăt cîteva dintre pozele făcute la Deva, la Salonul de Carte de săptămîna trecută. Au fost trei zile faine, chiar dacă vînzările n-au fost tocmai la înălţime… e drept că nici noi n-am avut noutăţi. În schimb, m-am întors de la Deva cu o diplomă de excelenţă, pe care am s-o adaug cu mîndrie în dosarul în care strîng astfel de distincţii:

Nu lipseşte decît un N...

Cîţiva dintre cititorii fideli ai publicaţiilor noastre au trecut să ne salute şi nu s-au lăsat pînă nu ne-au cumpărat cîteva titluri care – mare mirare pentru mine! – le lipseau din colecţie. I-aş aminti astfel pe dom’ doctor Fotescu şi pe Cătălin Hidegcuti, cu care mi-a făcut mare plăcere să stau puţin de poveşti şi faţă în faţă, după nenumărate conversaţii via internet.

Masa Millennium, cu ursul din dotare

Salonul a fost o dovadă a capacităţii excelente de organizare a celor de la Biblioteca Judeţeană Ovid Densuşianu, în frunte cu domnul director Sebastian Bara. Toţi cei de-acolo au fost foarte simpatici şi îndatoritori. Locul de desfăşurare a Salonului a fost Deva Mall, aşa că nu se poate spune că n-am avut traficul asigurat.

Cetatea Devei, vedere de jos

Cazarea a fost excelentă, la o pensiune numită Sub Cetate pe care nu pot decît să o recomand. Şi, după cum se poate vedea mai sus, pensiunea era chiar sub cetate: poza e făcută de pe terasa camerei în care-am stat.

Cetatea Devei văzută de-aproape, în amurg

Mulţumită Elenei, verişoara mea, am avut ocazia să văd oraşul de sus. După ce prima zi a Salonului s-a încheiat, Elena m-a luat de mînuţă şi m-a dus suuus, suuus, taman la Cetate. De unde oraşul se vedea cam aşa:

Oraşul văzut de sus... era un film care se numea aşa, nu?

Da, ştiu, nu mă pricep să fac poze cu săpuniera mea Canon… Pozele nocturne nu mi-au ieşit nicicum şi-mi pare tare rău, fiindcă priveliştea era chiar tăietoare de răsuflare.

Teatrul mov

La coborîrea de pe Cetate ne-am aşezat pe una din terasele nenumărate care abundă în Deva, pe o stradă pietonală foarte arătoasă, chiar vizavi de bibliotecă şi la doi paşi de Teatrul local. Pe care nu m-am abţinut şi l-am pozat (cu telefonul, de-aia e calitatea pozei aia care e).

Urs premiat de dl. director Sebastian Bara

În seara celei de-a doua zile am fost oaspeţii organizatorilor la un dineu, ocazie cu care s-au decernat şi premiile Salonului. Mai sus mă puteţi vedea primind diploma din mîinile domnului director Sebastian Bara… Iar mai jos, gata premiat, alături de Elena, căreia trebuie să-i mulţumesc din nou pentru ospitalitate şi fiindcă a fost lîngă mine şi-am rîs şi-am povestit ca în copilărie, cînd cutreieram împreună, cu toată gaşca de veri, dealurile din jurul Călăţelelor.

Urs cu verişoară (blondă, pentru derutarea adversarului)

În sfîrşit, vă mai spun că azi e ziua Elenei şi că-i doresc tot binele din lume. Şi promit – şi ei, dar şi organizatorilor Salonului – că, la proxima ocazie, vin iar la Deva, fiindcă tare mi-a plăcut. Devenii şi hunedorenii în general sînt oameni faini, calzi şi iubitori de cărţi bune.

Precizare: pozele cu urs mi-au fost trimise cu amabilitate de doamna Carmen Drăgoi. Mulţumiri şi pe această cale!

PS: Nu uitaţi, pînă pe 15 octombrie puteţi profita şi voi de oferta pe care le-am propus-o devenilor săptămîna trecută. Detalii găsiţi aici.

2 gânduri despre &8222;Deva: cum fu&8221;

  1. Foarte frumos, felicitări şi la mai mare! Cît priveşte acel N lipsă… preferai să primeşti N-ul, mai degrabă decît diploma?🙂
    Iar verişoarei Elena, la mulţi ani sănătoşi şi fericiţi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s