Despre originile interneciului

„Era noiembrie şi pe drumul Ploieştiului străjuit de copacii molfăiţi de botul însîngerat al toamnei sosise copilul lui Onela Deleanu, terminase facultatea, dar tot prost rămăsese după cum aveam noi să ne dăm seama curînd, tată-său credea că dacă avea capul mare şi început de chelie cu ceva trebuia să fie plin dovleacul ăla putred şi mai ales credea că gîlmele alea care îi ieşeau din cînd în cînd pe cărarea din creştet erau ideile, nostime şi pline de substanţă, acu’ de faptul că erau pline de substanţe nu ne îndoiam nici noi, chiar ne dădeam cu presupusul cu destul de mult interes asupra rezultatului unei biopsii din repezeală asupra Gîlmosului, Vasile se numea puştiul, avea trei floace de păr roşcat în vîrful scăfîrliei, nasul cîrn şi urechile clăpăuge, mergea crăcănat spre marea mîndrie a tatălui, bă de-aţi şti voi, mocofanilor, ce boaşe de catîr are fiu-meu şi cum face el să chiţăie femeile de le oraş, degeaba se lăuda Deleanu, auziserăm noi de la nebuna satului, cea care ne dezvirginase pe toţi, cam ce libidou de pensionar trăind din dobînzi avea Vasile, eh, în fine, important e că nu era ceva de capul lui, dar venise cu idei creţe de la oraş, dacă stăm să ne gîndim era primul fiu al satului care trecuse prin furcile caudine ale învăţamîntului universitar de stat, era normal ca tată-său să fie mîndru, deja la vreo două săptămîni după ce se întorsese era atracţia cîrciumilor, frumoase mai erau poveştile alea despre parţiale şi examene aranjate, despre cămine şi studente bete moarte, picau bine în perioada aia, lăutarul satului făcuse o criză de osteoporoză şi îşi luase concediu medical, aşa că stăteam să ascultăm la gura chelului, iar el turuia încontinuu despre seminarii şi laboratoare, despre colocvii şi verificări, pînă într-o zi cînd l-a pus dracul să aducă vorba de Internet, vreo două ore au îngheţat paharele pe mese, ţuica n-a mai avut gust, chelneriţa n-a mai unduit din şolduri, ţigările s-au fumat singure, muştele au zăcut în extaz pe buza paharelor, cîinii maidanezi şi-au blocat cozile pe stînga şi toate celelealte au înţepenit în nemişcare, am ascultat cu toţii împietriţi povestea scrisorilor care se duc singure la mocofani, a pozelor cu femei despuiate pe care le găseşti gratis peste tot, a filmelor şi manualelor de tăierea pomilor, a muzicii lăutăreşti şi a reţetelor de gătit porcul pe care le găseai numai apăsînd cîteva butoane, măi să fie, ne-am zis noi, ce bun ar fi unul din ăsta şi la noi în sat, numai că vorba aia, mai repede găseşti un sifilis cinstit într-o mînăstire decît un computer în satul nostru aşa că ne-am cam luat gîndul vreo două săptămîni, nu neg că pe dinăuntru pe fiecare îl cam măcinau poftele, deh, fiecare cu păsărica lui, vorba vine păsărică, unii dintre noi aveau gogeamite curcanii la mansardă, ei, şi dintre toţi deştepţii satului, tot Mutul lui Tilina s-a găsit să vorbească, aşa stîlcit cum putea el, ce-ar fi măi neică să ne facem şi noi un interneci al nostru aci în sat, eu personal n-am zis nimic, restul au plantat ideea frumos în căciuliţe, au mai băut vreo trei zile rachiu de prune şi după aia au zis bun, merge, hai s-o facem, da’ cine s-o facă, n‑am mai rezistat, am zis lăsaţi, măi marţafoilor, că fac eu cu Tărie internet, să mor dacă nu fac, şi pe cuvînt că ne-am apucat, era în miezul iernii deja, dăduse prima bălană, destul de tîrzie şi asta, coşurile caselor fumegau molcom de parcă în fiecare din ele ar fi stat cîte un uriaş adormit cu ţigara în colţul gurii, pe uliţă nu mai aveai loc de copii tîmpiţi, lipsiţi de instinct de conservare, încalecaţi unii peste alţii într-un vălmăşag de sănii ruginite şi ţurloaie zdrelite, eu şi Tărie ne reluaserăm obiceiul colindului, adică de cum se făcea ziulică o luam de la capul satului şi gustam toate ţuicile cunoscuţilor, pe stînga mergeam, după aia ne întorceam pe dreapta şi tot aşa, istoricii au zis după aia că asta ar fi fost prima magistrală secvenţială de date sau prima indexare structurată, cam aşa ceva, nişte tembeli şi ăştia, istoricii, chestia e că ai naibii se cam învăţaseră cu toţii, ziceau e unşpe şi un sfert, dacă o ţineţi tot aşa, pe la unu ajungeţi la Pantelimon Vornicu, duceţi-i voi şi cazmaua asta, e la mine de prin ’97, mă tot roagă să i-o trimit, luam bucuroşi cazmaua şi i-o duceam omului, era trei străzi mai încolo, e impropriu spus trei străzi, urmam regula labirintuluil, nu mai contau străzile şi numerele, puneai mîna stîngă pe gard şi te bălangăneai pînă nu mai vedeai case, după aia traversai unde se înfunda uliţa, puneai stînga pe gardul de vizavi şi te întoceai pe dincolo şi tot aşa, cam făceai bătături la degete şi uneori te mai muşcau cînii de falange, dar arta cere sacrificii, nu ai ce-i face, se învăţase lumea cu noi, într-o zi o cazma, în altă zi o damigeană, într-o duminică dimineţă psaltirea părintelui pe care o uitase acasă, iar coana preoteasă, responsabilă cum o ştim toţi, se îngrijise să i-o trimită, ca nu cumva dînsul să dea fuguţa după ea şi să-i tulbure rugaciunile şi canonul preacucernic pe muzica tarafului Chipendalles, pe care îl avea femeia pe o casetă de-o băga în televizor numai cu perdelele trase, ascultaserăm noi pe la fereşti, dar mare lucru nu aflaserăm, se pare că taraful cînta la multe canonuri, căci dinăuntru mari ţipete de femei canonite se mai auzeau de ni se rupeau inimile de jale, acum dacă stăm să ne gîndim ne cam luase lumea de proşti, dar noi nu ne ofticam, cam aşa funcţiona şi internetul mare de la oraş, trimitea lumea cîte ceva cu el, aşa că de ce să ne supărăm, pe urmă ne-am întîlnit cu Vasile, care ne-a prins cam treji, că eram abia la începutul zilei, şi ne-a zis bă boilor, nu fiţi proşti, se fac bani graşi din chestia asta, aşa că ne-am apucat să luăm taxe de conectare în reţea, vrei să trec în fiecare zi pe la tine, moşule, bagă lîngă ţuică şi doi poli pe oră, cam cît fac pînă la Tirigiu? hai să zicem două ore dacă nu e cîinele vecinului treaz, dacă e, în trei minute eşti rezolvat, deci toarnă mata în păhăruţe, plăteşte şi îţi ducem noi tocitoarea drept în bătătura Tirigiului, era cam greu să le explici tuturor cum stau treburile, aşa că i-am cerut sfatul lui Vasile şi el a zis no problem şi ne-a scris cu var pe pufoaice „email comunal – sat Cerbeni, judeţul Prahova“ şi dedesubt „detalii la primărie“, asta cu primăria era de chichi, se duceau oamenii acolo să întrebe, dar pe primar îl apucase văruitul, cîrpitul pereţilor de chirpici şi schimbatul termopanelor în miezul iernii, aşa că le striga din uşă ia daţi-i dracu’ drumu’ de aici, marţafoilor, nu vedeţi că primăria e în construcţie, şi le arăta placa de tablă pe care scria data inaugurării, ceva cu nişte numere din care numai 404 se mai putea înţelege, 4 aprilie cred că era, în fine, nu mai contează acum, se obişnuise lumea cu noi, ne trezeam cu tot felul de rugăminţi, adu, Tărie maică, şi mie nişte ouă, cată şi tu pe unde treci, vezi să nu fie mai scumpe de un leu jumate, şi bietul Tărie, printre ţuici, se apuca să întrebe la fiecare casă, la unele uita şi trebuia să ne întoarcem, auzi, Ţaţă Marie, am uitat să te întreb, cum dai ouăle? unii se înghesuiau şi la chestii mai netrebnice, ca Stan Zăbală care ne-a luat într-o zi şi după ce ne-a plătit taxa de conectare şi ne-a dat cîte un pahărel de ţuică învechită în butoiaş de dud, ne-a şoptit cu durere că i-ar fi şi lui dor de o puicuţă, da’ să nu cumva să se fi tăvălit cu vreunul din Brătăşanca, să fie blondă şi să nu aibă bărbat nervos, i-am zis meştere, asta e o chestie mult prea avansată, dar o să încercăm, şi iar dă-i prin nămeţi din casă în casă, care eşti, măi, fată şi blondă şi puicuţă, da’ nu cumva ai avut relaţii cu brătăşencenii, da’ soţul e cam roşu la faţă, ce ai, vecine, eşti nervos?”

Fragment din „Interneci” de Doru Stoica. Citiţi mai departe aici sau aici, cu numai 2,24 lei (în primul caz) sau 7,49 lei (în cel de-al doilea caz).

2 gânduri despre &8222;Despre originile interneciului&8221;

  1. Ceva vesti legate de Roza Alba la targ?
    Cred ca e timpul, chiar daca nu ati epuizat inca tirajele de la primele 2 volume, se fac aproape 2 ani de cand tot amanati aparitia volumului 3 din serie.
    Un mic efort? Este posibil?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s