Mari mafioţi…

Mă amuză teribil cum tot soiul de indivizi, cîtuşi de puţin în temă cu ceea ce se întîmplă în sistemul editorial, îşi dau cu părerea despre diverse subiecte legate de acesta. Construiesc băieţii nişte scenarii fantasmagorice, după care le dau pe gură sau din tastatură cu un aplomb demn de o cauză mai bună.

Teoria conspiraţiei e în floare, o mafie cumplită domneşte în edituri, asuprindu-i şi jecmănindu-i pe sărmanii scriitori. Fel şi fel de nechemaţi susţin sus şi tare că, dacă vrei să publici, o poţi face doar pe bani, bănuţii tăi munciţi din greu, la care editorii bălesc de zor. Talentul? Aaaa, există cu ghiotura, problema e că editurile nu vor să-l recunoască. Preferă să publice doar pe prietenii, pe cumetrii, pe pile. Mai mult, au tupeul ca autorii aspiranţi la publicare să cunoască limba română la nivel de liceu! Auzi acolo, gramatică! Ortografie! Păi ce-o să păzească redactorii? Nu-i de-ajuns că autorul catadicseşte să îşi aştearnă genialităţile pe hîrtie, mai tre’ sa se uite şi unde pune virgula sau, oroare, cum face acordul? Ca să nu mai vorbim că ar mai vrea şi ca autorul să îşi mişte curul ca să promoveze cartea! Revoltător, nu-i aşa? Şi tot ei se dau victime, ei, editorii. Că nu se citeşte destul, că nu mai există publicul de odinioară… Aiurea! De fapt, e vorba de malversaţiunile unor edituri şi reţele de distribuţie, care ascund cifrele reale ale vînzărilor, ca să nu-i plătească pe autori. Logic, nu?

Mari mafioţi editorii ăştia…

45 de gânduri despre &8222;Mari mafioţi…&8221;

  1. tare te-au mai supărat, ursule… acuma știi și tu că dacă te întrabă omul nu-i frumos să nu răspunzi. frumos nu e nici să-ți dai cu părerea despre lucruri pecare ți le imaginezi, și asta-i drept. viața e grea, măi. și lumea rea.

  2. Revista Argos e o revistă falsă, care acoperă de fapt un plan prin care talentul local e subtilizat și trimis în vest. V-ar fi mers, dar a ieșit filmul și s-a prins toată lumea.

  3. chestia cea mai tare e aia cum am reușit noi să-i împiedicăm pe unii să scrie și să publice, cum am reușit noi să facem ca numai la Millennium Books să poată publica lumea pe banii editorului, iar peste tot am obligat editurile să ceară bani de la scriitori ca să-i publice.

  4. S-a dus aproape o luna intreaga din 2013 si doar atat ai produs ?

    Parca vad statisticile wordpress de la anul cand o sa iti compare numarul de vizitatori pe blog cu numarul de spectatori la concertul Corinei Chiriac.

  5. Cand constati ca dintre cele cateva titluri scoase de o editura , aproape toate sunt ale amicilor/patronilor/angajatilor , mai apare si ideea asta

  6. Acuma dacă sîntem prieteni cu Liviu Radu și Sebastia Corn ar trebui să le refuzăm cărțile ca să nu zică lumea nu-ș ce aberații? Iar dacă publicăm cărțile patronilor/angajaților… ce mafie mai e și asta? Una asemănătoare ăleia de la Polirom unde publică Lucian Dan Teodorovici sau de la Humanitas unde publică Gabriel Liiceanu? Sau de la Herg Benet unde publică Cristina Nemerovsch sau Tracus Arte unde mai publică și Cosmin Perța? Oare de ce credeți că unii proprietari de editură (sau angajați/colaboratori la o editură) își publică volumele la acea editură? Că nu se poate spune nici de Teodorovici, nici de Liiceanu că nu i-ar primi alte edituri (ăsta fiind unul dintre răpunsurile pe cît de ușor de dat, pe atît de false)?
    Cît despre relațiile mafiote prin care se publică debutanții… de pildă știu eu pe unul pe care l-am debutat în Lumi Virtuale și apoi într-o antologie și, de cunoscut, l-am cunoscut la lansarea antologiei. Și exemple de genul ăsta mai sînt.
    Mai vorbim despre mafii? Dar, dacă se poate, concret? Că de vorbe de-astea aruncate în aer din care ar trebui ca fiecare să înțeleagă ce știe sau ce i se pare e plin netul. Dar, de fapt, ele nu spun nimic altceva decît că mulți se mulțumesc să preia zvonuri din aer și să le răspîndească mai departe, în loc să se intereseze să vadă exact cum stau lucrurile.

  7. A fost o parere, am spus „mai apare si ideea asta” nu am dat cu barda. Si am fost la fel de concret ca si articolul de la care au pornit discutiile.

  8. Si inca o observatie: da, Liiceanu publica la editura lui, Teodorovici la a lui, dar e o carte printre alte 20 – 30 – 50 , nu 3 din 5!

  9. Eu am publicat 4 cărți în 7 ani. Bucheru 2 în 7 ani. La categoria prieteni, Liviu Radu 4 cărți în 5 ani, Corn 2… Nu ești prieten și cu Kevin J. Anderson? Că a publicat și ăla vreo 6… Și Scalzi vreo 4… În loc să-i publicăm pe… oare ce autori români stau cu teancul de cărți scrise și cu vreo 20 de refuzuri de la edituri în sertare și nimeni nu-i pubilcă pentru că patronii/acționarii, pentru că prietenii…? Hm… Narcisa Stoica? A, nu, că pe ea am publicat-o noi. Ștefana Czeller? Nu, și pe ea tot noi am publicat-o. Ciprian Mitoceanu? Hm… L-a publicat Tritonic, iar următoarele două cărți le-am publicat noi. Ioana Vișan? Apare la primăvară, tot la noi. Care erau ăia de umblau cu manuscrisele sub braț din editură în editură? Hm…

  10. @michael, @Bear In 7 ani, din totalul de cat revin 12 carti prietenilor?
    In cazul publicarii autorilor Stoica, Czeller, Mitoceanu si Visan, cat la suta din vanzari au fost acordate ca drepturi de autori?
    Daca raspundeti poate intelegem si de ce Liiceanu nu publica la voi…

  11. @Valy: au fost vreo 70-75 de carti in cei 7 ani. si autorii ne sint prieteni, mai toti. cit despre royalties, practicam procentele medii de pe piata de carte de la noi, adica 10% in cazul autorilor romani si intre 7 si 12 % in cazul autorilor straini.
    cit despre liiceanu… cred ca nu publica la noi fiindca nu sintem prieteni suficient de apropiati.

  12. 1. Și totuși care sînt autorii care stau cu cărțile în brațe și n-au fost publicați pentru că noi ne publicăm prietenii? Ca să înțeleg și eu marele rău pe care l-am făcut noi sefului românesc.
    2. Spuneți numele editurilor care au un procent mai bun de publicare a autorilor români decît avem noi.
    Că despre publicarea autorilor români era vorba.

  13. O parte din comentatori uita ca editorul este suveran pe tarlaua lui.

    Banii lui, riscul lui … publica pe cine vrea, cum vrea si cand vrea.

    Iar autorii ramasi pe afara pot publica in regie proprie, sa vada care sunt costurile si la cat se ridica investitia. Si apoi, ohoo, vine si profitul, gloria literara si premiul fansf aferent categoriei…

  14. Polichinelle: Si editorii uita, o parte dintre ei, un aspect important : cititorul, cumparatorul de carte e suveran pe portofelul lui.
    Michael: Legat de publicarea autorilor romani, de ce nu raspundeti deschis cand sunteti intrebati cate exemplare ati vandut? A intrebat Emil, daca nu ma insel , pe Galileo si i s-a dat cu tifla lipsei de relevanta. Personal, nu cred ca o editura poate supravietui doar cu autori romani de SF &F vanduti cu pipeta ( doar daca patronii nu sunt niste miliardari generosi).

  15. io nu prea pricep pe unde-i problema. deci cititorul e suveran pe portofelul lui – doh! are chef să cumpere o carte, o cumpără. n-are chef, n-o cumpără. ce legătură are asta cu pe-cine-a-mai-publicat-sau-nu editorul cu pricina?

  16. Of: Cred ca am priceput: daca vreau, cumpar cartea, daca nu, nu. In rest nu trebuie sa-mi bag nasul , eventual sa intreb ceva , sa-mi spun o parere etc. Vorba ursului, nu meritam decat cel mult un scuipat pe chelie…
    Nu e nicio problema, doar ca unii nu accepta decat comentarii omagiale sau corecte politic , ca sa spun asa… si nu le pica bine cand se mai gaseste cineva sa-i mai traga de maneca , sa le aminteasca de promisiuni neonorate etc.
    OK, nu voi mai interveni in lumea inalta din care doar cei alesi fac parte…. Bafta in continuare !

  17. @sebi: nimeni n-a zis sa nu-ti bagi nasul. nimeni n-a zis ca un cititor nu trebuie sa il traga de mineca pe un editor atunci cind face promisiuni neonorate. da, al treilea volum din „Compania Neagra” intirzie. da, avem sincope la distributie si la onorarea comenzilor. accept critici pe aceste subiecte, imi pun cenusa in cap daca e vina mea si incerc sa explic de ce asa si nu altfel.
    pe de alta parte, chestiunile ce tin de bucataria interna a unei edituri (tiraje, onorarii, situatii financiare etc.) nu se discuta in public. n-am vazut comentarii de genul „ce tiraj aveti la Game of Thrones?” sau „cu cit il platiti pe truta?” sau „de ce ti-ai publicat doua volume anul asta, domnule Nicolau?” pe blogurile Nemirei. nu vad de ce as discuta eu chestiuni de genul asta cu altii decit cei implicati.

  18. @sebi: Nedumerirea mea se referea la faptul că dumneata ai legat forțat două chestiuni a căror legătură firească eu una n-o văd. Ai spus că dintre cărțile publicate de editura asta, „aproape toate sunt ale amicilor/patronilor/angajatilor”. Lăsînd la o parte tendențiozitatea observației, cineva ți-a dat răspunsul că, pînă la urmă, fiecare editor publică ce-i tună lui să publice. Iar răspunsul dumitale? „cumpărătorul de carte e suveran pe portofelul lui.” err… de unde plecași, unde-ajunseși și ce legătură are cu declararea tirajelor, pe care o susții atît de înverșunat?
    N-am să înțeleg niciodată de ce degenerează lucrurile în halul ăsta pe marginea unor cărți de beletristică. Pe care oricum puțini le citesc și încă și mai puțini le cumpără. Că poate vrei să intrăm și în discuția despre cumpărătorul român de sf, care, majoritar, preferă să i se dea și să i se scaneze în loc să cumpere…

  19. „doar ca unii nu accepta decat comentarii omagiale sau corecte politic , ca sa spun asa…” – păi, spui prost, de ce nu verifici și nu gîndești înainte de-a intervenii da replica? Pe blogul ăsta, de-a lungul timpului, fiecare a comentat ce-a vrut și ce n-a vrut, s-au spus tot felul de inepții, măgării, porcării, s-au făcut și observații pe bună dreptate, nu-mi aduc aminte să fi fost eliminat cineva pentru asta. Asta cu „nu voi mai interveni in lumea inalta din care doar cei alesi fac parte” e o retorică ieftină, complet lipsită de onestitate. Sau un puștism caraghios. Cum preferi.

  20. pfuai dă mine, după ce-am schimbat un verb cu altul au rămas amîndouă și doi de i la a interveni, mă duc să mă dau cu capul de-un perete!

  21. Cine sa te cenzureze stimata Ona Frantz ?

    Prietenul tau, Horia, proprietarul blogului ? Sau prietenul Mike Haulica … ?

  22. Lăsați-o mai moale, stimabile. Mă referisem la greșelile rămase în comentariu, tocmai mă lamentasem în legătură cu ele și speram să apară apropitarul să le corecteze, dar n-am avut noroc. Am avut „noroc” însă, iată, de veșnicele prostioare ipocrite. Hai la mai mare.

  23. Ce repede ati raspuns, sa inteleg ca nu era nici un perete in apropiere ?

    Dar sa trecem peste…

    De cativa ani, editori, bloggeri si comentatori afirma ca unul dintre cele mai bune romane din ultimii ani este Sfasierea.

    De unde poate fi cumparat sau unde poate fi citit online ?

  24. Nu știu cine ce afirmă, dar eu vă sfătuiesc să nu pierdeți vremea cu ea, e veche și depășită. Altminteri, să mă scuzați că lucram și mi-am permis să răspund după ce-am primit pe mail înștiințarea de comentariu. Data viitoare o să vă las să așteptați. Vreo săptămînă, așa, e bine?

  25. Horia Nicola Ursu, Oliviu Craznic … printre alții al căror nume in scapă acum.

    De cei doi sunt sigur ca au afirmat că este una din cele mai bune carți publicate la noi in ultimii ani.

    Si Oliviu nu mananca păsat cu lingura.

    (Pe voicunike nu il pun la socoteală, credibilitatea lui apropiindu-se de „0”)

  26. Jiji: chiar e una dintre cele mai bune carti SF publicate la noi si una dintre cele de care sint cel mai mindru, in calitate de editor. Pina acum vreun an sau doi, se mai gaseau exemplare din Sfisierea la editura (Dacia). Daca nu…prin anticariate? Online nu e sigur.

  27. Sa fiu extrem de bine inteles. Nu am facut comentariul de mai sus „la misto”.

    Pur si simplu am intalnit prin diverse locuri online (reviste, bloguri etc) vorbe foarte bune spuse despre aceasta carte si asta in decurs de ani.

    Poate ca intr-o zi o sa fie reeditata, poate chiar la Millennium … si atunci o voi cumpara si o voi citi.

    Din anticariate nu obicinuiesc sa cumpar.

  28. acuma… mai stiu eu niste carti care-s scrise de mai multa vreme chiar, da’ tot bune-s🙂 ca tie nu-ti mai e la suflet, e alta mincare de peste, da’ mie tot mi-e draga.

  29. Măi, dar cîte s-au mai discutat de cînd n-am mai dat pe-aici… Și cîte nick-name-uri au mai apărut… (repărut?)
    Sebi: cînd i-ai cerut ultima oară patronului tău să-și pună informațiile despre firmă pe net ce-a zis? Ca să știu să evit să-ți dau același răspuns.

  30. Michael :Nu am cerut datele firmei, ci m-am referit la intrebarea pusa de un alt comentator pe un site adiacent: cate exemplare din premiatul volum Taxidermia s-au vandut? Am vazut destule edituri care declara cate volume au vandut dintr-un titlu sau altul. Mai ales cand acel titlu mai castiga si vreun premiu. Atat si nimic mai mult. Scuze de deranj, promit sa nu mai fac. Si toate cel bune, nu va voi mai deranja .

  31. Numărul de exemplare vîndute face parte din acele informații cotate ca secret de serviciu pe la edituri. Se anunță așa ceva la tîrgurile de carte, unde se iau premii pentru cele mai vîndute cărți (și unde, de obicei, cifra anunțată nu prea are legătură cu realitatea – din cîte mi-am dat eu seama; de pildă cinci zile de tîrg, cu cel mult 10 ore de program înseamnă cam 3000 de minute; și acum gîndiți-vă cum trebuie să arate standul la care se vinde un exemplar pe minut din acel titlu), nu în mod obișnuit, așa cum nici o firmă nu-și pune pe site vînzările. Voiam să înțelegi, Sebi, că cererea ta e puțin deplasată. Atîta tot. În rest, nu e nici un deranj.
    Și-apoi, cum zicea Horia, tirajul sau vînzările nu sînt relevante pentru un premiu, cîtă vreme acel premiu nu se dă pentru numărul de exemplare vîndute.
    De pildă, la premiile Colin și Hobana (unde există jurii), teoretic, o carte poate să nu se vîndă deloc, dar dacă cele 3 sau 5 exemplare trimise juriului îi conving pe membrii acestuia, poate lua premiul.
    În cazul unui premiu de popularitate (Galileo, FanSF) premiul e hotărît de majoritatea celor care votează. Pot fi 10 inși sau 30 de inși sau 100. Ce relevanță are că ar putea fi singurii cumpărători ai cărții?
    Premiul Hugo se poate cîștiga cu cîteva sute de voturi. Întreabă cineva cîte exemplare s-au vîndut?
    Asta era o pledoarie pentru secretomania noastră. (acuma dacă și noi sîntem secretoși… ce să mai zicem de marile edituri de la care nu scoateți nici o informație despre ce cărți urmează să apară, despre ce autori au semnat cu editura respectivă etc.?)
    Bun, dincolo de exemplarele vîndute de cartea Narcisei, care-i treaba? Du-ți gîndul pînă la capăt și fără cifra asta.

  32. Am revăzut cometariile. Sebi, erai îngrijorat cum supraviețuiește o editură care publică autori români, cu vînzările modeste… Mulțumim pentru grijă. Cum să supraviețuiască? Foarte complicat. Poate de-aia ne căutăm surse de venit (personal) în afară. Iar cărțile încercăm să le facem în așa fel încît să-și scoată fiecare banii investiți. Unele și-i scot, altele nu.

  33. Jiji B: Multumesc pt increderea acordata.
    Da, imi mentin afirmatia privitoare la Sfasierea, unul dintre cele mai bune romane romanesti SF/F scrise vreodata, alaturi de Imperiul Marelui Graal. Fara dubiu la nivelul cartilor de afara. Si da, si eu as dori o editie noua.
    Din pacate, vezi si tu reactia autoarei.
    Pe de alta parte, e cartea ei, dreptul ei. Asta este.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s