smoke on the water

orion_va_rasariCe mai găseşte omul – pardon, ursul – online: o recenzie nouă la o traducere de acum fix 20 de ani: Orion va răsări de Poul Anderson (publicată chiar de mine la Fahrenheit). A fost cea de-a patra (sau a cincea?) carte pe care am tradus-o (în primăvara lui 1996) şi a treia pe care am văzut-o publicată (aproape trei ani mai tîrziu). Am tradus-o în patru luni, în paralel cu Pilotul Jones al lui Heinlein, şi mi-a tihnit enorm. Am urît în schimb din tot sufletul ilustraţia lui Tudor (deşi recunosc că cromatica e superbă şi nici layoutul colecţiei nu era cu totul de lepădat, pentru vremea aceea). Am revăzut traducerea anul trecut, cînd am predat-o spre reeditare (la Paladin o să apară, dar nu ştiu cînd). Deci am putea spune că articolul lui Alexandru Despina e o cronică de întîmpinare. Mi-a mers la suflet felul în care îşi încheie articolul:

Privesc acest roman și ca pe o relicvă a unei idei care din motive pe care nu le cunosc, nu a reușit să dăinuie, aceasta fiind colecția Fahrenheit a editurii RAO, dedicată genurilor SF, Horror și Fantasy. Cărțile din acestă colecție nu au fost numeroase, dar o parte din ele au fost mai mult decât binevenite din punctul meu de vedere. Cam așa am început să colecționez cărți SF. Cam așa am ajuns aici.

Adică am reuşit, deşi eram la începuturile-mi de traducător (şi editor), să-i îndrum, măcar un pic, calea lui Alexandru Despina spre ceea ce face acum. Nice feeling.

…un sentiment pe care l-am retrăit după o lună şi ceva: atîta a trecut de cînd am aflat că prima carte SF citită de Ana Nicolau a fost Pilotul Jones. Mda. Acolo meritul a fost cu siguranţă al lui Nico în mai mare măsură: el a publicat cartea şi el i-a pus-o în mînă junioarei (şi bine-a făcut, bine-a ales). Nico. Uite cum mi-aduce o întîmplătoare asociere de idei aminte că mîine se face un an de cînd s-a dus. Nu-mi plac fazele astea. De vreo doi ani încoace mi se duc din jur fel de fel de oameni-reper pe care-i credeam veşnici. Deşertăciunea deşertăciunilor… Sau altfel spus, mama ei de viaţă, cu moartea ei cu tot! Hai că iar m-am întristat (v-am întristat?). Urăsc starea asta, ieri n-am fost în stare să termin nimic concret, am tot ascultat Bowie. Aşa că-i musai să mă smulg din borcanu’ cu melancolii şi cum altfel aş putea să fac asta decît ascultînd ceva cu adevărat ţapăn? Luaţi de-aici:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s