Săritorii cu prăjina

Mare-i grădina Domnului, da’ şi mulţi îi sar gardul! Asta era una dintre vorbele preferate ale lui Tata Petre, dirigintele şi profesorul meu de matematică din liceu, unul dintre oamenii mei dragi care m-au făcut să fiu azi ceea ce sînt.

Ei bine, gardul ăsta de care zicea Tata Petre, unii îl sar cu prăjina, trecînd în zbor planat pe deasupra noastră. Am avut azi o experienţă la limita dintre ridicol extrem şi iritare maximă cu un planor de-ăsta şi nu mă pot abţine să nu scriu cîte ceva. Nu e un caz singular în lumea mică şi pestriţă a sefimii româneşti, din păcate, dar n-o să mă apuc acuma să vă fac o galerie de portrete ale săritorilor săriţi de pe fix cu care am avut de-a face, o să mă refer strict la săritorul cu pricina (care e de fapt o săritoare, dar nu cred că asta are vreo semnificaţie, aşa cum probabil nu are rost să-i pomenesc numele). Personajul a luat-o pe ulei de-o bucată de vreme şi, pe Facebook, pe lîngă mulţime de postări – cu poze, textoide sau muzici – ce fac referire la BDSM, căcaturi cu ocultism sau satanisme de tot felul, lansează comentarii de troll, nici măcar amuzante, fără legătură cu subiectul, pe unde vrei şi pe unde nu vrei. Iniţial, m-am mulţumit să-i dau unfollow. Apoi am început să fiu întrebat de diverşi prieteni dacă respectiva a fost dintotdeauna aşa sau numai de-o vreme încoace. Mie îmi păruse un om simpatic, mi-a plăcut şi ce şi cum scria, era o prezenţă caldă în cele cîteva împrejurări în care am întîlnit-o (ultima oară acum vreo trei ani, cred). După care… pleosc! O totală schimbare de personalitate. Comentariile aberante de care pomeneam, discuţii ciudate relatate de prieteni, fel de fel de ameninţări mai mult sau mai puţin voalate într-o conversaţie virtuală… Aşa că am dezfrienduit-o, iar după ce azi s-a apucat să toarne zoaie la o însemnare care nu o privea nici cît negru sub unghie, cu expresii gen „curvă nazistă”, am blocat-o şi i-am raportat pagina. Ştiu, probabil că ar trebui să-mi fie mai degrabă milă – şi chiar îmi este întrucîtva, de omul pe care am crezut că îl cunosc, nu de ceea ce a devenit – dar chiar n-am nervi de consumat pentru săritorii peste gardu’ normalităţii care vin să-mi strice mie fengşuiu’, etalîndu-şi degradarea intelectuală şi psihică. Să fie acolo, la ei acasă.

De ce scriu toate astea? Habar n-am, drept să vă spun. Poate că sper că o să citească şi o să îşi vină în fire? Mă îndoiesc, trenul ăla a plecat de multă vreme. Mai degrabă vreau să îmi consemnez uimirea şi să vă întreb şi pe voi: de la ce credeţi că s-ar putea transforma cineva în asemenea hal? Şi cum poţi să te distanţezi de asemenea săritori de gard, după ce i-ai promovat pe cînd erau normali la cap?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s