Citiri: Stephen King – The Institute

43807359._SY475_The Institute, cel mai recent roman semnat de Stephen King (ediția originală a apărut pe 10 septembrie, simultan în Statele Unite și în Marea Britanie, atît în hardcover, cît și în format electronic) a fost cea dintîi carte citită anul acesta. În opinia mea, a fost unul dintre cele mai bune romane ale Regelui pe care le-am citit în ultima vreme. Știu, toate cărțile lui sînt bune, oricum peste medie. Singura carte a lui King care nu mi-a plăcut a fost The Cell (ianuarie 2006), iar seria The Dark Tower n-a reușit să-mi meargă la suflet (deși de vină, de data asta, a fost probabil sufletul meu mic și negru de urs mare, rău și urît: pur și simplu, deși îi recunosc măreția, ciclul aventurilor lui Roland-pistolarul n-a reușit să mă prindă; poate o re-lectură ulterioară o să-mi schimbe părerea; poate nu). Destul însă cu digresiunile, am să revin la ceea ce aș avea de zis despre The Institute.

Prologul romanului se desfășoară agale, la fel ca viața în orășelul DuPray din Carolina de Sud în care ajunge ex-polițistul Tim Jamieson, în urma unei decizii dictate de inspirația de moment, de a renunța la locul său într-un zbor spre New York și de a continua călătoria făcînd autostopul. Tim se stabilește temporar în micul orășel și… povestea lui se întrerupe brusc.

Partea următoare a cărții ni-l înfățișează pe Luke Ellis, 12 ani, hiperinteligent și avînd o foarte ușoară dispoziție spre telekinezie. Viața cu perspective luminoase a junelui geniu ia brusc o turnură sinistră: într-o noapte, părinții îi sînt uciși, iar el e răpit și se trezește într-o instituție ciudată, în care, laolaltă cu alții copii de diferite vîrste și avînd, la rîndul lor, într-o măsură mai mică sau mai mare, însușiri telepatice sau telekinetice, este supus unor proceduri și experimente misterioase, cu un scop la fel de misterios. Luke începe să-și cunoască tovarășii de suferință și împreună încearcă să deslușească motivațiile și intențiile celor care i-au capturat. Dar unul cîte unul noii săi prieteni dispar peste noapte, mutați din Aripa din Față a Institutului în Aripa din Spate, de unde, se spune, nimeni nu mai are scăpare. Luke ajunge la concluzia că trebuie să evadeze, iar din acest moment, acțiunea capătă un ritm tot mai accelerat. N-am să mai detaliez cele întîmplate și în ce fel ajung Luke și Tim, ex-polițistul din prolog, să se întîlnească. Am să mă mulțumesc să constat că ritmul de lectură a accelerat în paralel cu întîmplările din roman, pînă spre finalul de-a dreptul exploziv (și pe deplin satisfăcător, de astă dată).

King e, ca de obicei, strălucit în a portretiza copii și adolescenți aflați în situații-limită, în interacțiune unii cu ceilalți sau cu adulții, fie ei răuvoitori sau dimpotrivă. Autorul american se pricepe de minune în a-și chinui personajele, provocînd astfel empatia cititorului în raport cu protagoniștii săi, iar alternarea punctelor de vedere sporește coeziunea și coerența lumii construite din cuvinte. Chiar și personajele negative se ridică la înălțimea celor mai celebri dintre monștrii umani descriși de King de-a lungul lungii sale cariere literare (de la Jack Torrance la George Stark), iar Tim, ex-polițistul hoinar, se înscrie într-o onorabilă galerie de „good guys” de soiul lui Stu Redman din The Stand. Cel mai mult mi-a plăcut însă, din punct de vedere al meșteșugului literar, crescendo-ul accelerat al ritmului poveștii. Anglofonii au o denumire pentru acest gen de carte: page turner.

Avem așadar de-a face cu o carte care se ridică deasupra nivelului constant bun cu care ne-a obișnuit Stephen King, către excepționalul spectaculos al scrierilor mai de tinerețe. Am găsit ecouri din Carrie, Firestarter și Shining, dar și personaje-copii ce mi-au adus în minte excelenta nuvelă The Body sau masivul It. Dacă în ultimii ani King ne-a dăruit povești mai mundane și mai tradiționale (cum au fost excelenta trilogie ce l-a avut ca protagonist pe Bill Hodges sau minunata nuvelă Elevation), de data asta avem o abordare a unei teme uzitate din plin în literatura YA, cu mijloacele superioare ale artei literare îndelung exersate de către un maestru.

Să mai menționez un singur lucru: romanul a fost votat pe Goodreads drept cel mai bun roman horror al anului 2019: un loc pe deplin meritat. Și un verdict scurt, complementar celor cinci stele pe care le-am dat cărții pe Goodreads: mi-a plăcut mult și vă recomand cartea aceasta. Mă bucur că Nemira a anunțat deja iminenta sa apariție sub stindardul excelentului imprint Armada, condus de prietenul Marian Coman. Cînd va fi să apară (probabil la Bookfest, în mai-iunie), nu o ratați!

LE: Pe surse: Nemira plănuiește apariția traducerii romanului pentru aprilie. Uraaa!

Stephen King – The Institute – hardcover, 562 pagini, ISBN 9781529355390, Hodder & Stoughton, septembrie 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s