Trecu iar anu’, iaca, și în ciuda viselor frumoase pe care mi le făceam, cum că o să scriu aici măcar despre ce mai citesc, nu s-a întîmplat. Și nu din lipsă de timp, căci în douăzeci-douăzeci numai de timp n-am dus lipsă… Mai țineți minte, în perioada stării de urgență, cum toată mass-media ne explica ce frumos putem transforma nenorocirea asta de izolare într-o șansă de-a ne dezvolta personal, de-a face ceea ce ne-am dorit mereu dar n-am avut răgaz să facem? Mda. Din varii motive, la mine, bloggingul n-a încăput pe lista cu pricina. Nici recenzii, nici însemnări de călătorie, nici măcar bookporn, ca odinioară. Și totuși, uite că n-am să las să treacă anul (sau de fapt e secolul 2020?) fără să mai scriu oarece. Consecvent devizei mele („Modestia e virtutea mediocrilor”, remember?), o să mă laud cu cea mai recentă înfăptuire rezultată din punerea în operă a vocației mele relativ recent găsite, aceea de tîmplar amator. Așadar, în loc de bookporn, iată bookporn-ul ridicat la scară galactică: RAFTPORN!
Ce-și face ursul cînd are la dispoziție un fierăstrău pendular, o mașină de șlefuit și una de găurit și oarece scîndură? Un raft nou pentru cărți, desigur. Cei care mă citesc și pe Facebook își amintesc probabil că în urmă cu trei ani mi-am renovat (more or less) biroul, ocazie cu care mi-am pus pe perete primele rafturi făcute de manu propria (căci ce-și face omul cu mîna lui se cheamă lucru manual), în nișa de intrare. Rafturile astea au tot evoluat; a se vedea succesiunea de ilustrații de mai jos: prima e din octombrie 2017, cea din urmă din martie 2019.
octombrie 2017 
august 2018 
martie 2019
Ei bine, sîmbătă după-amiază și duminică pînă tîrziu în noapte am reușit să aduc rafturile la înfățișarea lor definitivă, astfel încît nișa adăpostește acum, pe partea înfățișată aici, nu mai puțin de 1079 de titluri (da, chiar le-am numărat), fiecare dintre ele scuturat proaspăt de praf și primenit. Aranjarea e pe genuri și / sau colecții, n-are rost să intru în detalii. Important e că-s mulțumit de rezultat. Behold the mighty bookshelf!
Pentru cei interesați, precizez că pot să le amenajez cu mare plăcere în mod similar un colț din propria vizuină. În schimbul sumei potrivite, stabilită de comun acord, mă angajez să le proiectez și confecționez rafturile și, mai mult chiar, să le populez parțial cu literatură de bună calitate din stocurile proprii.
ÎNSEMNĂRI DIN COLŢU' HĂRŢII 
Te invidiez! Dragile mele cărți, visuri pe care s-a clădit toată viața mea, stau așa cum au stat și acum 20-30 de ani, sticla le apără (oarecum!) de praf și eu nu mai am puterea de a la „aspira” și de a le feuiletta paginile îmbătrânite de timpul implacabil! Le plâng soarta încă de pe acum pentru că, la modul cel mai real, nu vor găsi un adăpost pentru a mai trăi o vreme! Dilema este dacă să le aplic o purificare prin foc sau să le las să ajungă printre gunoaie menajere și șobolani?! Și dacă fac un rug cum să arzi un Agârbiceanu, un Odobleja, un Arnheim, un Faulkner, un Hemingvai, un Creangă, un Baudelaire? Cum să arzi „Ubu Roy” al lui Jarry tradus irepetabil de Romulus Vulpescu! Merde și căcart, dacă mă pot despărți de voi dragi cețuri diafane care mi-ați drapat întreaga viață! Să nu-mi pese de ce va fi cu voi după ce eu voi fi Dincolo? Și să nu cred că toate vor avea continuitate și după mine? Cum să împac toate acestea pentru care nu am învățat? Pentru că viața curge și trece și peste câte o pietruță, așa ca mine, și care se crede chiar bolovan! Nu mai am ce zice! Brusc tiradele mele, gongorice, au secat! La bună vedere, la bună auzire!