Jean-Christophe Grangé: LOGODNICELE REICHULUI

LOGODNICELE REICHULUI (Les promises) e titlul celui de-al patrulea roman de Jean-Christophe Grangé pe care l-am tradus și care a apărut la Crime Scene Press zilele acestea, taman la timp pentru a putea fi achiziționat de la Bookfest-ul încheiat ieri. E cel de-al douăzeci și cincilea volum tradus de mine care vede lumina tiparului, cel de-al șaptelea pe care l-am tradus pentru Crime Scene Press și cea de-a opta carte tradusă din franceză care-mi ajunge în librării. E, în egală măsură, unul dintre cele mai masive volume la care am lucrat (688 pagini în volum, aproape 1200000 semne cu totul) și unul dintre cele mai complexe, ca intrigă și acțiune.

„Logodnicele Reichului” la Bookfest. Foto © Ștefana Ursu.

Grangé renunță, cu acest roman, la situarea contemporană a acțiunii și se îndreaptă spre un moment-cheie al istoriei secolului trecut: în bună măsură, cele întîmplate în roman se desfășoară în jurul datei izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, în septembrie 1939, la Berlin. Personajele sînt, de asemenea, atipice pentru scriitorul francez. Nu mai avem de-a face cu un polițist singuratic, un suflet torturat de greșelile trecutului, ambiguu moral și care acționează purtat de instincte, ci cu un trio pe cît de improbabil, pe-atît de memorabil: un ofițer SS supărat pe viață, o psihiatră ce-și îneacă în alcool neputința de a-și vindeca pacienții din azilul pe care-l conduce și un psihanalist strălucit, dar amoral, șantajist și ocazional gigolo, care descoperă că între o viață fără griji și realitatea cruntă a Germaniei naziste nu e decît un pas. Cei trei se văd obligați să facă echipă pentru a opri un criminal în serie care și-a luat drept țintă „logodnicele Reichului” din titlu, femeile din elita societății naziste. Iar marele atu al cărții, zic eu, e felul în care Grangé își construiește personajele și cartografiază evoluția relației dintre acestea. Decorul, Berlinul în prag de război, e extraordinar de bine redat, iar atmosfera apăsătoare a conflagrației iminente constituie un fundal teribil de apăsător și omniprezent. În sfîrșit, latura detectivistică a romanului, marcată de întorsături de situație șocante, e contrabalansată de o documentată (și justificată de către intrigă) trecere în revistă a ororilor naziste și a persecuțiilor la care au fost supuși „dușmanii Reichului”. Despre deznodămînt n-am să scriu decît atît: wow! Pe scurt: avem de-a face cu cea mai complexă carte a lui Grangé, un scriitor cîtuși de puțin facil, de altminteri.

Găsiți cartea în librăriile bune și mai ales, cu o reducere de 10%, pe site-ul editurii, unde puteți găsi și precedentele mele traduceri din Grangé, Jean-Christophe Rufin și Mickey Spillane.

În ce mă privește, trudesc la cel de-al doilea roman cu Mike Hammer și abia aștept să îl predau, căci mă așteaptă apoi traducerea celui mai fain roman polițist pe care l-am citit anul trecut. Și gata, tac, că nu vreau să stric surpriza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s