Galileo întors cu poşta şi alte chestii

Îmi cer scuze celor care nu şi-au primit încă revistele şi cărţile. Vina e parţial a mea (că n-am delegat încă pe nimeni pentru treaba cu expedierea) şi parţial a Poştei Române, care mi-a întors din drum cîteva reviste (vreo paisprezece sau cincisprezece). Voi reexpedia acelora care s-au plîns de întîrziere şi voi scrie acelora care nu, pentru a afla dacă mai sînt interesaţi de revistă (pe care au plătit-o). Cu cele cîteva volume Steampunk hardcover încă nelivrate, vina e a mea în întregime. M-am luat cu tîrgul (şi cu angaralele post-tîrg) şi mi-a ieşit din minte cu totul. Promit să mă ajung din urmă cu treaba pînă la sfîrşitul săptămînii.

Între angaralele post-tîrg sus-menţionate s-a numărat şi mutarea definitivă a biroului meu în sediul oficial al firmei (apartamentul 2 de la adresa ştiută, care e o căsuţă cu două camere şi dependinţe situată în curtea reşedinţei urşilor). Aici au locuit (pînă în 1984) străbunicii mei, apoi o mătuşă, soră de-a bunicului matern; după moartea ei, s-a instalat aici sor-mea, cu cabinetu-i de vizionare live de intestine (a se citi gastroenterologie: ecografii şi gastroscopii, pe sus sau pe jos). Anul trecut s-a produs fericitul eveniment al mutării cabinetului la altă adresă; eram sătui de veşnica pendulare a pacienţilor pe sub geamurile noastre şi nici măcar o băşină nu puteam să tragem liniştiţi în propria curte, ca nu cumva să ne-audă vreunul dintre aceştia (las’ că trăgeau ei destule, fără jenă şi fără teama c-ar putea deranja pe cineva!).

S-a mutat cabinetul şi căsuţa (vizibilă mai jos) s-a transformat parţial în depozitul Millennium. O încăpere a rămas însă neutilizată (că n-avem stocuri de carte chiar aşa de mari), aşa că am profitat de renovările la care s-a înhămat consoarta şi de decizia eroică de-a nu se mai fuma în casă şi m-am mutat, cu arme şi bagaje (a se citi cărţi şi computer) în încăperea cu pricina.

Dragi tovarăşi, nu mi-a fost uşor, dar de-alaltăieri am în sfîrşit posibilitatea să vă invit într-un sediu de firmă cum scrie la carte. Sigur, va fi nevoie de renovări şi aici: pereţii-s crăpaţi pe alocuri, zugrăveala albă e cam bătrînă, geamul vechi de peste 50 de ani nu se închide perfect, baia are faianţa în nişte culori absolut aiurea (gusturile mătuşii sus-pomenite), iar pe jos e linoleum, deci va trebui să pun parchet la un moment dat. E însă un spaţiu curat, absolut funcţional şi, ce-i mai important, numai al meu.

Mi-am mutat aici integral biblioteca în engleză (după cum se poate vedea în imaginea de mai sus, e cam înghesuită, fiecare raft adăpostind două rînduri de cărţi), iar pe holul de intrare am în plan să-mi instalez mai la vară nişte rafturi pentru biblioteca în franceză şi sefeurile româneşti (geniul meu tîmplăresc nu-mi dă pace).

Deasupra biroului (meşterit de mine din resturi de PFL rămase de la alte lucrări) tronează mîndre cărţile MB, muzicile mele şi recolta de palincă de anul trecut de la moşie (care urmează să fie transvazată în recipiente de sticlă şi etichetată cum se cuvine).

Aici pot să vin să lucrez noaptea şi să-mi dau muzica oricît de tare vreau (uraaa, am scăpat de corvoada purtării căştilor!), pot să fumez în voie, pot să lucrez liniştit. Mai mult, am recuperat unul dintre fotoliile înlocuite de consoartă şi mi-am făcut un colţ dedicat lecturii. Într-un cuvînt, e un deliciu de cuibuşor! Nu vă rămîne decît să-mi uraţi spor la treabă, că am destulă.

PS: Fiţi pe fază, săptămîna asta mai către sfîrşit sau la începutul celei viitoare vom avea un anunţ important pentru naţiunea iubitoare de F&SF!

Later edit: O ştire interesantă poate fi citită aici. Nu comentez.

Anunțuri

Hamilton la preţ de chilipir!

Cele trei volume ale romanului DISFUNCTIA REALITĂŢII de Peter F. Hamilton se pot cumpăra pe site-ul editurii care le-a publicat în România la preţul de 89,91 lei, iar în librării la 99,00 lei. Dacă vreţi o afacere bună însă, mă întrebaţi pe mine: sînt dispus să mă despart de un set la preţul de 45 lei + taxele poştale. Dacă le vreţi, lăsaţi un comentariu cu o adresă de mail valabilă şi vă contactez eu.

Millennium Press goes global!

Am făcut-o şi pe asta! Primul titlu Millennium Press disponibil la vînzare pe Amazon.com este ÎNGERUL PĂZITOR de George Lazăr! Volumul este de-acum disponibil în format trade paperback (aici) şi, de asemenea, poate fi descărcat în format electronic pentru device-urile Kindle, aici.

Deocamdată e doar un experiment realizat în colaborare cu Eagle Publishing House. Dar intenţia noastră e ca, pe viitor, să oferim cît mai multe titluri cu putinţă, astfel încît şi cititorii de peste hotare să aibă acces la ceea ce publicăm. Sperăm să fie cu folos pentru toată lumea. Aşteptăm sugestii de la potenţialii clienţi în privinţa titlurilor care credeţi că ar merita publicate sub această formă. De asemenea, aşteptăm opiniile primilor cumpărători ai cărţii.

Un clasament şi mai mulţi premianţi

S-au dat publicităţii azi-noapte rezultatele consultării pentru stabilirea Clasamentelor CititorSF pe 2009. Din nouă categorii, şase au pe locul întîi produse Nemira, două au fost adjudecate de Millennium Press, iar o categorie a aparţinut anul acesta celor de la Leda.

Premianţii noştri sînt George Lazăr, care a ocupat locul întîi la categoria „cel mai bun volum românesc” cu romanul Îngerul păzitor, şi Sebastian A. Corn, lider la categoria „cea mai bună proză scurtă românească”, cu „Epidemia”, apărută în sumarul antologiei Millennium 1.

Sîntem mîndri de ei, aşa cum sîntem onoraţi şi de plasarea cărţilor MP pe onorante locuri secunde: amintita antologie Millennium 1 pe locul doi la „Cea mai bună antologie/culegere”, „Cînd sysadminii conduceau Pămîntul” de Cory Doctorow din aceeaşi antologie are locul doi la „povestire tradusă”, Dune: Jihadul Butlerian în traducerea Cristinei şi a lui Ştefan Ghidoveanu are locul secund la categoria „cea mai bună traducere” şi la „cea mai bună prezentare grafică”, iar Doru Stoica s-a plasat pe locul doi la „cel mai bun volum românesc”, cu Între bariere.

Care ar fi concluzia mea: dacă Nemira continuă, la fel ca şi anul trecut, să rămînă în pole-position, Millennium Press a confirmat adjudecarea locului fruntaş pe nişa F&SF-ului românesc, ceea ce este absolut satisfăcător şi onorant. Putea fi mai bine, sigur. Dar…

Aceste clasamente reflectă gustul publicului larg. Chiar dacă opţiunile mele au fost altele, chiar dacă un premiu popular nu reflectă în mod absolut valoarea unei cărţi, mă bucur că Aspoiu & team au reuşit să ducă la bun sfîrşit o consultare publică deja tradiţională. Felicitări!

Şi mai am o satisfacţie, secundară, dar îndeajuns de importantă: publicul a ştiut să distingă între profesionalism şi amatorism.

PS: Am făcut un calcul adineauri: din 1709 voturi exprimate în total la cele 9 categorii, 378 au fost date unor texte sau volume publicate de Millennium Press. Adică aproximativ 22%. Nemira are 792 de voturi, adică la vreo 46%. Nu-i deloc rău!

Current soundtrack: King Crimson – The Power to Believe

Ultima şansă!

E ultima ocazie pe care o mai aveţi pentru a vă spune părerea în legătură cu apariţiile F&SF din 2009! Pînă la noapte, votul pentru Clasamentele Cititor SF 2009 rămîne deschis. Aici. Şi tot azi aveţi ultima şansă pentru a profita de oferta specială pe care Millennium Press v-a pus-o la dispoziţie cu ocazia scrutinului CititorSF de anul acesta, aici. De mîine revenim la vechile preţuri!

Current soundtrack: Mike Oldfield & The Royal Philharmonic Orchestra – The Orchestral Tubular Bells

Ultima zi: martie, promoţii, clasamente

E ultima zi de martie şi, de asemenea, ultima zi a tuturor promoţiilor Millennium Press curente: cea referitoare la abonamentele la Galileo cu cărţi-bonus şi cea care le aduce gratuit un exemplar din Dune: Casa Atreides. Tot azi e ultima zi a promoţiilor „la pachet”: de mîine, nu veţi mai putea comanda pachetele DUNE, AVENTURA sau ANTOLOGII la preţurile incredibile la care încă le mai puteţi obţine (a se vedea detalii aici). Prin urmare, gata cu ezitările: ori comandaţi, ori v-aţi lins pe bot de reduceri, cel puţin deocamdată.

Tot azi e şi ultima zi în care mai puteţi să nominalizaţi cărţile ce v-au fost dragi în 2009 pentru Clasamentele CititorSF. Ne-ar face mare plăcere dacă printre nominalizate s-ar număra şi cărţile noastre. Aşadar: la vot cu voi!

Current soundtrack: Sean Callery – Sangala

Clasamentele CititorSF: recomandări

Acestea-s cărţile F&SF publicate de Millennium Press în 2009. O parte sînt reeditări (Liviu Radu şi cele trei cărţi din seria PRELUDIULUI DUNEI; n-am idee dacă MILLENNIUM 2 intră tot la reeditări sau poate fi considerată noutate), deci pot concura doar la categoria „prezentare grafică”. În rest, veţi găsi cu siguranţă cîte ceva de nominalizat la fiecare categorie. Sînt cărţi SF mişto, avem chiar şi cărţi horror (CRONICILE APOCALIPSEI şi PREDATOR se încadrează lesne la această categorie). Avem autori români vrednici (Doru Stoica, Sebastian Corn, George Lazăr). Avem traduceri bune (soţii Ghidoveanu au muncit ca nişte titani la JIHAD şi CRUCIADĂ şi nici Mircea Pricăjan sau Bogdan Gheorghiu nu-s de lepădat), avem antologii şi culegeri de autor (eligibile sînt ÎNTRE BARIERE a lui Doru Stoica şi antologiile MILLENNIUM 1, CYBERPUNK şi DANSÎND PE MARTE), iar povestirile – româneşti şi străine deopotrivă – cuprinse în acestea bat orice (sau aproape orice). Şi, aşa cum am spus, la categoria prezentare grafică eu aş spune că am evoluat sensibil faţă de anii anteriori. Altfel spus, we rock! Că nu degeaba ne-au dat ăia prietenii noştri de la SRSFF premiul în noiembrie…

Prin urmare, priviţi cu atenţie imaginea de mai sus, întipăriţi-o în minte şi fuga marş la votare! Contăm pe voi!

LATER EDIT: Echipa de la CititorSF s-a îmbogăţit cu un nou membru. Să-i urăm bun-venit şi succes lui Eddie Pandele, o achiziţie valoroasă pentru team-ul lui Aspoiu!

Current soundtrack: Vangelis – The City

Bookporn: Del Rey la NESFA

Cîtă vreme-am tăcut (şi-am făcut, dar despre asta încă mai am de tăcut un pic), s-au rătăcit în direcţia rafturilor mele două bijuterii: primele două volume ale prozei scurte a lui Lester Del Rey. Del Rey (1915-1993) a fost unul dintre autorii importanţi din Golden Age, contemporan cu Asimov şi Van Vogt şi Heinlein şi alţii ejusdem farinae. A colaborat cu John W. Campbell la Astounding, iar în anii cincizeci a fost unul dintre cei trei mari  autori (alături de pomenitul Heinlein şi de André Norton) care scriau în mod regulat SF pentru adolescenţii însetaţi de aventuri în spaţiu. A colaborat, între alţii, şi cu Frederik Pohl, iar alături de cea de-a patra soţie a sa, Judy-Lynn Del Rey, a fondat şi condus popularul imprint de la Ballantine care le poartă numele, Del Rey Books. În 1990, SFWA l-a declarat Grand Master.

I-am citit puţine poveşti pînă acum, dar mi-aduc aminte foarte limpede de două dintre acestea: Nerves şi Helen O’Loy. Cea dintîi e descrierea cu o acurateţe extraordinară a unui accident la o centrală nucleară, iar cea de-a doua e un alt fel de poveste cu roboţi decît obişnuia să scrie bunul doctor Asimov. Amîndouă povestirile pot fi găsite în sumarul volumelor apărute la NESFA Press. Nerves e în primul volum, WAR AND SPACE, care a ieşit în august anul trecut, iar Helen O’Loy se găseşte în cel de-al doilea, ROBOTS AND MAGIC, apărut în urmă cu cîteva zile.

Cărţile sînt frumoase, solide şi masive (fiecare volum are 600 pagini), selecţia excelent făcută (editor e Steven H. Silver, un binecunoscut fan şi erudit al genului), designul e sobru şi elegant, iar ilustraţiile fabuloase îi aparţin lui John Picacio, unul dintre maeştrii contemporani ai ilustraţiei SF (a se vedea şi lucrările pe care acesta le-a făcut pentru Pyr Books). Am primit cărţile direct de la editură, după ce nu am reuşit să le găsesc pe BookDepo. Eventual, vedeţi şi pe Barnes&Noble şi Amazon.com, dar grăbiţi-vă, pînă nu se epuizează. Cărţile astea fac toţi banii, pînă la ultimul cent.

Nautilus împlineşte doi ani…

…Şi, ca orice copilaş de vîrsta asta, merge binişor pe propriile picioare, fără să se împiedice şi fără să se abată de la drumul cel drept, aşa cum îl îndrumă tăticul său, onorabilul mafalda pe nume Michael Haulică. Să-i urăm „La mulţi ani!” revistei şi redactorului ei şef, care în curînd va împlini o vîrstă frumoasă şi rotunjoară.

Numărul 24 / ianuarie 2010 e online de ieri şi conţine, între altele, şi un bilanţ al anului 2009 în F&SF-ul din România, compilat de subsemnatul pentru rubrica Outsider:

La început de an se obişnuieşte ca orice publicaţie care se respectă să îşi invite colaboratorii (şi implicit cititorii) la o discuţie-bilanţ despre cele întîmplate în anul care-a trecut. Prin urmare, poate n-ar strica să discutăm şi aici despre ce a adus 2009 în F&SF-ul românesc.

Găsiţi articolul integral aici. Dacă aveţi completări sau obiecţii la cele scrise, nu ezitaţi să vă folosiţi de posibilitatea de a comenta.

De citit neapărat editorialul lui Mike, „Doi ani fără vacanţă” şi interviul realizat de Mihai Dark Wolf Adăscăliţei cu Mark Charan Newton, unul dintre autorii promiţători ai noului fantasy britanic. Foarte la obiect de astă dată „Dicţionar-ul SF” al lui Aurel Cărăşel, cel luat în vizor fiind regretatul Radu Honga, de la a cărui plecare dintre noi s-au scurs deja 12 ani. Cum trec anii…

Ofertă specială Millennium Press: pachetul GAUDEAMUS

A trecut deja o săptămînă din 2010, aşa încît cred c-a venit timpul pentru o acţiune promoţională. Prin urmare, pînă la sfîrşitul lunii ianuarie, oferim cititorilor dornici de chilipiruri şi, deopotrivă, de literatură de bună calitate, posibilitatea de a achiziţiona patru dintre titlurile cele mai recente de la Millennium Press la un preţ cu adevărat grozav. Este vorba de antologiile CYBERPUNK (editor: Bruce Sterling) şi MILLENNIUM 2: ŞASE ANI DE FICŢIUNI (editor: Horia Nicola Ursu), de romanul ÎNGERUL PĂZITOR al lui George Lazăr şi de extraordinarul experiment HYDE PARK al Lorenei Lupu.

Însumate, cele patru titluri v-ar costa în librărie 105 lei. Comandînd aici pachetul Gaudeamus, le puteţi avea pentru numai 63 de lei, adică veţi avea parte de o reducere de 40% faţă de preţurile nominale. Rămîn în vigoare şi ofertele pentru celelalte pachete promoţionale, pe care le puteţi vedea aici.

O recenzie scrisă din suflet

Prietenul Feri scrie, foarte plăcut impresionat, despre ÎNTRE BARIERE a lui Doru Stoica, pe site-ul SRSFF. Articolul integral poate fi citit aici. Eu am să vă redau doar concluzia, spusă/scrisă cu farmecul inconfundabil care transpare din tot ce scrie Feri:

Doru Stoica este scriitorul care ar putea să înveţe mulţi scriitori celebri şi mulţi politicieni mediatizaţi excesiv că se pot spune lucruri importante şi în cuvinte puţine. Că pentru a transmite frumos o idee sau un sentiment nu este nevoie de zeci de  volume, de sute de mii de cuvinte şi nici de discursuri axate pe propria importanţă, ci doar de existenţa sentimentelor, de stăpânirea perfectă a limbii şi de dorinţa de a oferi celorlalţi o parte din tine însuţi. Asta reuşeşte să facă Doru Stoica, ne aşează în palmă sufletul său, ne dă sentimentele sale în cuvinte şi ne transformă în complicii lui în ironizarea autorităţilor prin toate zâmbetele ce ne înfloresc la colţul gurii citindu-l.

Dacă umblaţi prin lume fără să mai simţiţi, aveţi nevoie de Între bariere. Este medicamentul ideal pentru a readuce culorile în lume, pentru a reda zâmbetul uitat, pentru a deveni iar preocupat de soarta lumii.

Frumos spus/scris, nu-i aşa? Dacă vă tentează acum să comandaţi cartea, o puteţi lua de-aici.

2009: Looking backwards

Am recitit în dimineaţa asta ceea ce-mi propuneam pentru 2009 acum aproximativ un an. Dacă e să mă raportez la ceea ce speram atunci să realizez, am cam dat-o în bară. N-am mai călcat deloc dincolo de hotare. Proiectul „despre care nu voiam să vorbesc”, adică realizarea unei colecţii mystery & thriller pentru Bastion, a eşuat lamentabil (şi nu din vina mea). Celelalte proiecte la care făceam aluzie… nu mi le mai amintesc. I screwed up big time, dacă e să mă iau după ce-am bifat din lista aceea. Dar…

În ciuda neîmplinirilor respective, aş încadra 2009 între cei mai importanţi ani din existenţa mea de pînă acum (40 de ani bătuţi pe muchie; asta nu e o realizare, e un fapt). Şi la mine a fost criză, dar de o cu totul altă natură: criză acută de timp! Să vedem de ce…

La Millennium Press n-am scos un titlu pe lună, aşa cum ne-am propus iniţial, ci şaptesprezece cu totul (e drept, cinci dintre acestea au fost reeditări, dar am muncit mult şi la acelea, aşa că le-aş trece fără ezitări tot la capitolul reuşite). Am început să scoatem capul în lume ca editură, am renunţat la colecţii şi ne-am definit foarte clar nişa de producţie. Iar acesta nu cred că-i puţin lucru. Am avut încasări cum nu visam la cele două mari tîrguri (în bună parte, asta se datorează lui Bebe şi Nicu, pe care mă bucur că am reuşit să ni-i păstrăm alături). Am recuperat enorm din datoriile care ne-au împovărat în cei aproape trei ani de vaci slabe ai asocierii cu Tritonic. Am reuşit să ne scuturăm de tinicheaua reprezentată de această păguboasă alăturare şi să apărem în ochii publicului dacă nu ca una dintre editurile  care  îşi respectă toate termenele, măcar ca una onestă, care realizează, fie şi ceva mai tîrziu, aproape tot ce promite; şi, cel mai important, am ajuns să fim priviţi ca o editură care contează şi care nu-şi bate joc de cititorii ei, ceea ce nu-i deloc  uşor de realizat. Ne-au reuşit cîteva surprize frumoase, am descoperit farmecul promoţiilor, am schimbat radical look-ul copertelor şi am uniformizat formatul volumelor. Avem un site funcţional, vînzările venite din online constituie o componentă serioasă a veniturilor editurii. Mai avem de lucru, sigur, la promptitudinea onorării comenzilor. Am scos două volume din seria LEGENDELOR DUNEI, am publicat nişte antologii chiar reuşite (sînt foarte mîndru de cele două antologii MILLENNIUM). Nu în ultimul rînd, ne-am simţit onoraţi de faptul că SRSFF a recunoscut importanţa a ceea ce facem, prin premiul decernat la Gaudeamus, în noiembrie. Nu ne-am mutat încă în sediul nou, deocamdată am amenajat doar depozitul, dar n-a depins de mine treaba asta, ci de eliberarea spaţiului în cauză, care s-a produs mai tîrziu decît sperasem.

Am fost îndeajuns de consecvent în ceea ce priveşte scrisul, am publicat aproape în fiecare număr al Nautilus-ului cîte un articol; n-am avut realizări în ce priveşte publicarea peste hotare dar lucrez la capitolul acesta. Am scris şi oarece ficţiune, dar n-am publicat încă nimic (nu socotesc aici reeditarea nuvelei „Oraşul cîinilor”); nu-i o neîmplinire, pur şi simplu nu socotesc că am atins nivelul dorit pentru publicare. Cînd se va întîmpla asta, o să vă anunţ, fiţi siguri!

În plan personal, n-am a mă plînge. Ştefana a început cu bine şcoala şi mai nou chiar îi place. Am trecut cu bine peste o mare încercare (boala mamei) şi după toate semnele we’re out of the woods. Sîntem la nivelul de plutire din punct de vedere material şi, în ciuda crizei, am fi nerecunoscători dacă ne-am plînge. Casa de la moşie e locuibilă şi primitoare, avem apă curentă şi o bucătărie funcţională; a fost o investiţie serioasă, dar a meritat. N-am avut timp să ne petrecem acolo prea multă vreme, dar peste vară am colindat ţara în lung şi-n lat, aşa că au existat destule compensaţii.

În 2009, biblioteca mi s-a îmbogăţit considerabil, nu mai puţin de 437 de volume noi mi-au încărcat rafturile, care au devenit, iar, neîncăpătoare (pentru cei care se întreabă de unde ştiu cîte-s, precizez că ţin o listă a intrărilor în bibliotecă). Am citit cîteva cărţi grozave. I-am redescoperit pe Stephen King (datorită seriei de autor de la Hodder), Philip K. Dick (cu proza scurtă în ediţia de la Gollancz/Orion), Cordwainer Smith, Cyril Kornbluth, Poul Anderson şi Roger Zelazny (NESFA PRESS rulz!) şi am citit o mulţime de povestiri excelente, în antologii pe măsură. L-am citit pe Stieg Larsson şi mi-a plăcut, dar am amînat să-l citesc pe Carlos Luis Zafon. Mi-a făcut plăcere să-l citesc/recitesc pe Robert McCammon, pe care mi-am propus să-l parcurg integral deîndată ce voi avea ocazia. Însă, dacă ar fi să aleg o singură carte  citită în acest an, cred că aş alege ACACIA lui David Anthony Durhan, pe care am terminat-o de curînd. E o lectură de neocolit şi amîn cu delicii începerea volumului secund al trilogiei sale, THE OTHER LANDS, pentru a-l putea savura aşa cum se cuvine.

Am redescoperit plăcerea de-a merge la cinematograf (trăiască multiplex-urile clujene) şi aceea de-a vedea filmele la calitatea originală. Vîrfuri în materie de vizionare? Cred că District 9 mi-a plăcut cel mai mult dintre filmele cu ştampila 2009, dar lista se cuvine completată, aşa că n-am să mă pronunţ categoric pînă nu voi fi văzut ceea ce se consideră a fi semnificativ în materie. De pildă, faimosul Avatar am apucat să-l văd abia pe 1 ianuarie 2010 şi mi-a plăcut enorm ca realizare. Da, scenariul nu-i original, dar în ansamblu e un film care îşi atinge fără dificultate standardul impus de hype-ul care i-a însoţit lansarea.

În sfîrşit, în anul care-a trecut mi-am păstrat toţi prietenii şi mi-am făcut alţii noi. Şi asta e o mare bucurie, credeţi-mă; probabil cea mai mare.

Cam aşa a fost în 2009 pentru ursul cel mare, rău şi urît din colţul hărţii. Despre cum mi-aş dori să fie 2010 am să scriu altă dată. Voi cu ce vă lăudaţi şi de ce sînteţi nemulţumiţi?

Ieri în Timişoara, azi acasă, mîine-n Cluj…

Porumbeilor din Piaţa Operei nu le e frig

Sînt acasă iar, doar pentru o seară şi o noapte. Am stat două zile în Timişoara şi mi-a tihnit enorm să revăd nişte locuri în care mi-am petrecut destul timp în tinereţea cea fără de griji. M-am întîlnit, preţ de-o cafea, cu Gheo şi Alina. Măcar de data asta am stat vreo oră şi ceva împreună, nu ca-n tîrguri, unde timpul lui Gheo e drămuit la secundă; acum eu am fost cel aflat pe fugă.

O parte din chitarele vărului

M-am lungit la poveşti şi beri (Leffe black, what else?) cu văru’ Cosmin, căruia i-am ascultat cele mai recente compoziţii şi i-am sorbit din ochi colecţia de chitare (în timpu-i lăsat liber de afaceri, şi între alte proiecte muzicale, vărul meu e basistul trupei de rock Aim; aici puteţi asculta o piesă mişto, iar aici puteţi vedea cîteva secvenţe dintr-un concert susţinut în Serbia, la Kikinda). Am bîrfit un pic cu soţia lui, Mihaela (una dintre cele mai creative şi mai talentate persoane pe care le-am cunoscut vreodată) şi am rămas înmărmurit de cît de mult şi cît de frumos mi-a crescut nepoata cea mare, Nina.

Sofia, de meserie bebe frumos 🙂

În sfîrşit, am făcut cunoştinţă cu cel mai proaspăt membru al clanului nostru, micuţa Sofia Eliza. Toate astea, alături de diverse angarale nu la fel de plăcute, dar absolut necesare…

Concluzii: Timişoara e tot frumoasă, iar cei de-acolo la fel de dragi. Mîine dimineaţă plec spre Cluj, unde ursuleţele mele au ajuns deja încă de duminică; mi-e dor de ele de mor. Nu cred c-am să mai apuc să ajung pe-aici pînă la anu’, aşa că vă urez de-acum un an nou frumos, cu sănătate şi bani, cu cărţi bune şi alte bucurii, cu tot ce vă trece prin minte şi-i de bine!