Anul trecut am făcut o retrospectivă pentru 2009, fără să mă mai obosesc să îmi propun ţeluri pentru anul care se pregătea să înceapă. Aşa că acum n-am să mă mai vaiet că n-a ieşit totul aşa cum mi-aş fi dorit. Am să vă spun doar că nu-s cîtuşi de puţin nemulţumit cu 2010, deşi anul acesta mi-a adus, cred, cele mai multe fire albe în scalp şi dureri de cap. Dar n-am să vă obosesc cu angaralele mele, mi-e de-ajuns să mă gîndesc la ele ca să mă apuce iar durerea de cap. Important e că am răzbit şi că bilanţul e pe plus şi în anul acesta la toate capitolele. Voi puncta doar lucrurile de care-s încîntat că s-au împlinit.
Între acestea, Galileo (varianta online şi cea tipărită), care au fost în general bine-primite (aşa cum mă aşteptam să şi fie, de altfel). Da, n-am izbutit să scoatem patru numere aşa cum ne-am propus, dar cele două ieşite au dovedit că, fără falsă modestie, am reuşit să producem – şi nu-mi cereţi să fiu modest, ştiţi că nu-mi stă în fire – cea mai bună revistă de F&SF apărută în România. Ever. Şi una dintre cele mai arătoase publicaţii de gen din lume. Cu timpul, o să ne-ajungem din urmă şi cu periodicitatea, don’t worry, la asta lucrăm acum.
Producţia la metru
Am produs la Millennium 11 titluri noi (plus cele două numere de revistă) şi am reeditat sau am prelungit tiraje la alte 5. Not that bad. Am făcut, la aniversarea a cinci ani, o reorganizare a editurii, inclusiv ne-am rebranduit (cu un nou logo – „M” mare în loc de „m” mic, semn că am crescut – şi un nou apendice: ne cheamă Millennium Books de-acum – mai exact din 13 septembrie). De remarcat, din cele 16 titluri sus-menţionate, 12 poartă noua denumire pe copertă. Şi mai important, ne-am extins binişor cu difuzarea şi stăm foarte bine şi la prezentarea grafică. Nu-i meritul meu decît în mică măsură, treabă mai multă au făcut Mike şi Ona, Ştefan şi Cristina, Assassinu’ şi Assassina, Bebe şi Nicu, Mircea, DJ-ul, Cristi şi toţi ceilalţi colaboratori şi parteneri… Plecăciuni tuturor!
Cantitatea de urs disponibilă la ora actuală
În februarie 2010 am început campania pentru un urs mai sănătos. Am făcut mai multă mişcare şi, în ce priveşte poftele stomacului, am renunţat la mult mai puţine decît credeam că va fi nevoie, dar rezultatele au fost mai mult decît mulţumitoare, am revenit la dimensiunile de-acum doi ani, iar diferenţa de kilograme obţinută se scrie cu două cifre. Nu foarte mari cifrele astea, dar îndeajuns încît să mă ambiţioneze şi să-mi propun un ţel în aceeaşi direcţie şi pentru 2011.
La capitolul hrană spirituală… Am citit mai mult şi am ales mai bine lecturile. Vîrfurile proaspăt descoperite de mine s-au numit Patrick Rothfuss, Alden Bell, Chris Wooding, Paolo Bacigalupi, Ken Follett, Cherie Priest, Justin Cronin. Check ‘em out, merită din plin! Ca şi în anii precedenţi, mi-am îmbogăţit biblioteca mult mai mult decît era cazul; lista cărţilor intrate în bibliotecă în 2010 numără 634 de poziţii, probabil recordul meu în materie. Boală grea, asta cu colecţiile, noroc că nu dau banii pe toată celuloza asta… De-aş apuca să citesc mai mult în 2011 nu m-aş supăra deloc. Material este. Singura problemă ar fi spaţiul de depozitare, dar sper să o rezolv cît de curînd şi să mă laud în consecinţă.
O mare realizare pentru care mă pot felicita: am reuşit în ultimele luni să mă dezvăţ de la a mai comenta şi chiar citi tîmpeniile unora sau altora, făptuite în blogosferă sau în afara ei. Grădina Domnului e mare şi mulţi îi sar gardu’, dar nu văd de ce-ar trebui să fiu eu paznicul acestuia. Am mai învăţat un proverb şi mi l-am făcut far călăuzitor (cel puţin în această privinţă): Nu mor caii cînd vor cîinii. Nu intru în amănunte, din nou, cine ştie cunoaşte despre ce vorbesc. O singură precizare: dacă tac nu înseamnă că mi-am schimbat opiniile. Doar că nu mai consider că-i primordial să le exprim public: cu proştii şi ticăloşii nu comunici, îi ignori.
Urşi şi babe • foto: Adi Neacşu
Am început 2010 în Cluj şi l-am terminat tot acolo, lîngă oameni tare dragi. Am avut parte, pe lîngă toate bătăile de cap, de nişte zile de relaxare extraordinare alături de familie şi de prieteni. N-am ieşit peste hotare (ba nu, mint, am dat o fugă cu Mike pînă la vecinii unguri, cred c-am stat vreo oră dincolo de graniţă), n-am mai bifat nici o destinaţie exotică, dar am bătut România toată în lung şi-n lat, de la munte la mare, din Retezat în Deltă, din Bucovina-n Bucegi.
Here's to you, my friends! • foto: Luci Ursu
În tot timpul ăsta am avut lîngă mine fetele mele, dar şi o grămadă de prieteni, mai vechi sau mai noi, dar cu toţii dragi şi adevăraţi. Iarăşi, vă ştiţi voi: I love you, people! Berea din imaginea de mai sus, băută cu DJ-ul în noaptea de Revelion, a fost în cinstea voastră.
Cam asta ar fi… Voi cu ce vă lăudaţi?
