2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

19,000 people fit into the new Barclays Center to see Jay-Z perform. This blog was viewed about 58,000 times in 2012. If it were a concert at the Barclays Center, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Life’s good

Schneider Weisse. Aşa scrie pe sticlă. Aşa scrie şi pe pahar, dar mai scrie ceva: Braukunst für Weissbierkenner. Am păstrat berea asta de aproape 9 luni, pentru un eveniment. Care eveniment s-a întîmplat azi; mai exact, acum vreo jumătate de oră. După zece ani de pauză într-ale traducerii de cărţi, am predat manuscrisul final, corectat şi răscorectat, citit şi recitit, al celei mai recente traduceri. Am lucrat-o în aproximativ două luni, două luni jumate, în vară. Am lăsat-o la dospit aproape două luni. Am reluat-o – cu ochelarii de redactor de data asta – săptămîna trecută şi azi am dat-o gata. Mi-a picat tare bine să mă întorc la meseria mea de bază. Şi intenţionez să repet experienţa deîndată ce se va termina tîrgul de carte. Ştiu deja ce-am să traduc şi abia aştept să mă pun pe treabă. Fiindcă, inevitabil, următorul job e întotdeauna mai apetisant…

Ce-am tradus? Un indiciu găsiţi aici. Sau în poza de mai sus, hehe! Am tradus prima carte pe care am citit-o din nenea ăsta, acu’ vreo trei decenii şi ceva. Nu e prima traducere în româneşte a respectivei cărţi. Dar e cea mai proaspătă, asta-i sigur. Şi o să o puteţi citi curînd, chiar foarte curînd. Nu sînt autorizat să dau detalii (de fapt, nu le cunosc îndeajuns), dar fiţi siguri că deîndată ce editorul (care nu-s eu! şi nici Millennium) le va şti, o să le aflaţi şi de aici. Deocamdată, fie-mi îngăduit să le mulţumesc celor care au contribuit la sărbătoarea mea din astă seară: Dan şi Mike, care mi-au dat de lucru şi m-au încurajat să go back to basics; Ştefana şi Luci, care mi-au suportat cu stoicism mormăielile în faţa laptopului din ultimele zile, aşa cum mă suportă în fiecare zi; văru’ Cosmin, care mi-a dăruit deopotrivă sticla (plină!) şi paharul şi m-a dedat la lucruri bune, pe care, vorba aceluiaşi Mike antepomenit, „îţi pare rău şi să le pişi”.

Life’s good, folks. V-o spune cineva care tocmai a experimentat treaba asta, chiar în seara de faţă.

Despre originile interneciului

„Era noiembrie şi pe drumul Ploieştiului străjuit de copacii molfăiţi de botul însîngerat al toamnei sosise copilul lui Onela Deleanu, terminase facultatea, dar tot prost rămăsese după cum aveam noi să ne dăm seama curînd, tată-său credea că dacă avea capul mare şi început de chelie cu ceva trebuia să fie plin dovleacul ăla putred şi mai ales credea că gîlmele alea care îi ieşeau din cînd în cînd pe cărarea din creştet erau ideile, nostime şi pline de substanţă, acu’ de faptul că erau pline de substanţe nu ne îndoiam nici noi, chiar ne dădeam cu presupusul cu destul de mult interes asupra rezultatului unei biopsii din repezeală asupra Gîlmosului, Vasile se numea puştiul, avea trei floace de păr roşcat în vîrful scăfîrliei, nasul cîrn şi urechile clăpăuge, mergea crăcănat spre marea mîndrie a tatălui, bă de-aţi şti voi, mocofanilor, ce boaşe de catîr are fiu-meu şi cum face el să chiţăie femeile de le oraş, degeaba se lăuda Deleanu, auziserăm noi de la nebuna satului, cea care ne dezvirginase pe toţi, cam ce libidou de pensionar trăind din dobînzi avea Vasile, eh, în fine, important e că nu era ceva de capul lui, dar venise cu idei creţe de la oraş, dacă stăm să ne gîndim era primul fiu al satului care trecuse prin furcile caudine ale învăţamîntului universitar de stat, era normal ca tată-său să fie mîndru, deja la vreo două săptămîni după ce se întorsese era atracţia cîrciumilor, frumoase mai erau poveştile alea despre parţiale şi examene aranjate, despre cămine şi studente bete moarte, picau bine în perioada aia, lăutarul satului făcuse o criză de osteoporoză şi îşi luase concediu medical, aşa că stăteam să ascultăm la gura chelului, iar el turuia încontinuu despre seminarii şi laboratoare, despre colocvii şi verificări, pînă într-o zi cînd l-a pus dracul să aducă vorba de Internet, vreo două ore au îngheţat paharele pe mese, ţuica n-a mai avut gust, chelneriţa n-a mai unduit din şolduri, ţigările s-au fumat singure, muştele au zăcut în extaz pe buza paharelor, cîinii maidanezi şi-au blocat cozile pe stînga şi toate celelealte au înţepenit în nemişcare, am ascultat cu toţii împietriţi povestea scrisorilor care se duc singure la mocofani, a pozelor cu femei despuiate pe care le găseşti gratis peste tot, a filmelor şi manualelor de tăierea pomilor, a muzicii lăutăreşti şi a reţetelor de gătit porcul pe care le găseai numai apăsînd cîteva butoane, măi să fie, ne-am zis noi, ce bun ar fi unul din ăsta şi la noi în sat, numai că vorba aia, mai repede găseşti un sifilis cinstit într-o mînăstire decît un computer în satul nostru aşa că ne-am cam luat gîndul vreo două săptămîni, nu neg că pe dinăuntru pe fiecare îl cam măcinau poftele, deh, fiecare cu păsărica lui, vorba vine păsărică, unii dintre noi aveau gogeamite curcanii la mansardă, ei, şi dintre toţi deştepţii satului, tot Mutul lui Tilina s-a găsit să vorbească, aşa stîlcit cum putea el, ce-ar fi măi neică să ne facem şi noi un interneci al nostru aci în sat, eu personal n-am zis nimic, restul au plantat ideea frumos în căciuliţe, au mai băut vreo trei zile rachiu de prune şi după aia au zis bun, merge, hai s-o facem, da’ cine s-o facă, n‑am mai rezistat, am zis lăsaţi, măi marţafoilor, că fac eu cu Tărie internet, să mor dacă nu fac, şi pe cuvînt că ne-am apucat, era în miezul iernii deja, dăduse prima bălană, destul de tîrzie şi asta, coşurile caselor fumegau molcom de parcă în fiecare din ele ar fi stat cîte un uriaş adormit cu ţigara în colţul gurii, pe uliţă nu mai aveai loc de copii tîmpiţi, lipsiţi de instinct de conservare, încalecaţi unii peste alţii într-un vălmăşag de sănii ruginite şi ţurloaie zdrelite, eu şi Tărie ne reluaserăm obiceiul colindului, adică de cum se făcea ziulică o luam de la capul satului şi gustam toate ţuicile cunoscuţilor, pe stînga mergeam, după aia ne întorceam pe dreapta şi tot aşa, istoricii au zis după aia că asta ar fi fost prima magistrală secvenţială de date sau prima indexare structurată, cam aşa ceva, nişte tembeli şi ăştia, istoricii, chestia e că ai naibii se cam învăţaseră cu toţii, ziceau e unşpe şi un sfert, dacă o ţineţi tot aşa, pe la unu ajungeţi la Pantelimon Vornicu, duceţi-i voi şi cazmaua asta, e la mine de prin ’97, mă tot roagă să i-o trimit, luam bucuroşi cazmaua şi i-o duceam omului, era trei străzi mai încolo, e impropriu spus trei străzi, urmam regula labirintuluil, nu mai contau străzile şi numerele, puneai mîna stîngă pe gard şi te bălangăneai pînă nu mai vedeai case, după aia traversai unde se înfunda uliţa, puneai stînga pe gardul de vizavi şi te întoceai pe dincolo şi tot aşa, cam făceai bătături la degete şi uneori te mai muşcau cînii de falange, dar arta cere sacrificii, nu ai ce-i face, se învăţase lumea cu noi, într-o zi o cazma, în altă zi o damigeană, într-o duminică dimineţă psaltirea părintelui pe care o uitase acasă, iar coana preoteasă, responsabilă cum o ştim toţi, se îngrijise să i-o trimită, ca nu cumva dînsul să dea fuguţa după ea şi să-i tulbure rugaciunile şi canonul preacucernic pe muzica tarafului Chipendalles, pe care îl avea femeia pe o casetă de-o băga în televizor numai cu perdelele trase, ascultaserăm noi pe la fereşti, dar mare lucru nu aflaserăm, se pare că taraful cînta la multe canonuri, căci dinăuntru mari ţipete de femei canonite se mai auzeau de ni se rupeau inimile de jale, acum dacă stăm să ne gîndim ne cam luase lumea de proşti, dar noi nu ne ofticam, cam aşa funcţiona şi internetul mare de la oraş, trimitea lumea cîte ceva cu el, aşa că de ce să ne supărăm, pe urmă ne-am întîlnit cu Vasile, care ne-a prins cam treji, că eram abia la începutul zilei, şi ne-a zis bă boilor, nu fiţi proşti, se fac bani graşi din chestia asta, aşa că ne-am apucat să luăm taxe de conectare în reţea, vrei să trec în fiecare zi pe la tine, moşule, bagă lîngă ţuică şi doi poli pe oră, cam cît fac pînă la Tirigiu? hai să zicem două ore dacă nu e cîinele vecinului treaz, dacă e, în trei minute eşti rezolvat, deci toarnă mata în păhăruţe, plăteşte şi îţi ducem noi tocitoarea drept în bătătura Tirigiului, era cam greu să le explici tuturor cum stau treburile, aşa că i-am cerut sfatul lui Vasile şi el a zis no problem şi ne-a scris cu var pe pufoaice „email comunal – sat Cerbeni, judeţul Prahova“ şi dedesubt „detalii la primărie“, asta cu primăria era de chichi, se duceau oamenii acolo să întrebe, dar pe primar îl apucase văruitul, cîrpitul pereţilor de chirpici şi schimbatul termopanelor în miezul iernii, aşa că le striga din uşă ia daţi-i dracu’ drumu’ de aici, marţafoilor, nu vedeţi că primăria e în construcţie, şi le arăta placa de tablă pe care scria data inaugurării, ceva cu nişte numere din care numai 404 se mai putea înţelege, 4 aprilie cred că era, în fine, nu mai contează acum, se obişnuise lumea cu noi, ne trezeam cu tot felul de rugăminţi, adu, Tărie maică, şi mie nişte ouă, cată şi tu pe unde treci, vezi să nu fie mai scumpe de un leu jumate, şi bietul Tărie, printre ţuici, se apuca să întrebe la fiecare casă, la unele uita şi trebuia să ne întoarcem, auzi, Ţaţă Marie, am uitat să te întreb, cum dai ouăle? unii se înghesuiau şi la chestii mai netrebnice, ca Stan Zăbală care ne-a luat într-o zi şi după ce ne-a plătit taxa de conectare şi ne-a dat cîte un pahărel de ţuică învechită în butoiaş de dud, ne-a şoptit cu durere că i-ar fi şi lui dor de o puicuţă, da’ să nu cumva să se fi tăvălit cu vreunul din Brătăşanca, să fie blondă şi să nu aibă bărbat nervos, i-am zis meştere, asta e o chestie mult prea avansată, dar o să încercăm, şi iar dă-i prin nămeţi din casă în casă, care eşti, măi, fată şi blondă şi puicuţă, da’ nu cumva ai avut relaţii cu brătăşencenii, da’ soţul e cam roşu la faţă, ce ai, vecine, eşti nervos?”

Fragment din „Interneci” de Doru Stoica. Citiţi mai departe aici sau aici, cu numai 2,24 lei (în primul caz) sau 7,49 lei (în cel de-al doilea caz).

O lectură absolut superbă

Am sfîrşit de citit aseară 1610. A Sundial in a Grave al lui Mary Gentle. Autoarea m-a impresionat foarte plăcut în urmă cu aproximativ un deceniu, cînd i-am citit masivul roman Ash (în varianta originală, britanică; cea românească, din care a apărut un singur volum, e de evitat, e din perioada aia a Tritonicului). Excelentă experienţă! 1610. A Sundial in a Grave chiar are de toate. Una peste alta, am avut parte de-o lectură deopotrivă instructivă şi plăcută, pe care v-o recomand cu toată căldura. Mai multe amănunte în recenzia care va părea poimîine dimineaţă în Galileo Online.

Acum stau în cumpănă dacă e cazul să schimb registrul şi să citesc o carte uşoară cu zombi (This Is Not a Test de Courtney Summers), viitorul best-seller al lui Tim Lebbon, Coldbrook (despre care am scris mai multe aici şi pe care Tim a avut amabilitatea să mi-l trimită chiar înaintea lansării oficiale), sau să trec la următorul roman al lui Gentle, Ilario. The Lion’s Eye, care aşteaptă cuminte în bibliotecă… Ah, l’embarras du choix!

În altă ordine de idei: a apărut Biblioteca Galileo 4, cu Doru Stoica pe post de protagonist. Detalii aici. Şo pe ea!

Deci da

Aprilie 2014. Ţineţi minte data asta, fiindcă va fi o chestie mişto atunci. Deocamdată: mucles pe subiect. Da’ să nu ziceţi că nu v-am avertizat! Hihihi. Happy bear!

În altă ordine de idei: chiar dacă nu mai vin chiar aşa de repede cărţile ca pe vremuri, chiar dacă la comenzile din UK se adaugă acuma o taxă (bănuiesc că e TVA-ul?), BookDepo au rămas băieţi buni. Case in point: aşteptam în septembrie un Iain M. Banks luat la super chilipir. N-a mai venit (că deh, a trecut pe la Poşta Română), le-am scris săptămîna trecută şi azi a ajuns „the replacement copy”.

 

Millennium Est, de-acum şi în România

Antologia Millennium Est: cinq histoires fantastiques, editată de subsemnatul şi Jeff VanderMeer, conţinînd povestiri F&SF ale unor autori români (Michael Haulică, Ona Frantz, Voicu Bugariu, Marian Coman şi Bogdan-Tudor Bucheru), traduse în limba franceză de Coralia Telea (mille fois Merci!), a fost lansată la Nantes, cu ocazia festivalului internaţional Utopiales, în octombrie 2007. În colaborare cu Texarom, Millennium a publicat volumul şi în format electronic, încă din luna mai a acestui an, acesta putînd fi achiziţionat de pe Kobo, Amazon.com, Amazon.co.uk, Amazon.fr, Amazon.de, Barnes&Noble .

Acum, e-book-ul Millennium Est este disponibil, în format ePub şi mobi, şi în librăria online Elefant, aici, la preţul de numai 9,99 lei. Cîte ceva despre antologie puteţi citi aici, aici sau aici.

Bookporn: Silverberg cel galben

A ajuns ieri. Un volum editat de Orion/Gollancz la începutul mileniului, în faiomoasa colecţie galbenă, SF Collectors’ Edition. O colecţie în care au apărut 50 de titluri, în ritmul de patru volume pe lună, între aprilie 2000 şi decembrie 2000, continuată apoi pînă în octombrie 2003, la unul sau două titluri pe lună. Copertele (mai puţin la ultimele 8 volume ale seriei) nu aveau iniţial nici un fel de ilustraţie. Un format trade paperback atipic (135×215 mm), făcut anume pentru exportul pe piaţa americană şi canadiană. Cartea sosită ieri nu e ediţia din aprilie 2000 (Tower of Glass a fost prima apariţie din colecţie), ci o retipărire ulterioară, din august 2001 (ca dovadă, faptul că există o ilustraţie). Alte două volume de Silverberg, din aceeaşi colecţie (care mie-mi pare tare elegantă, nu ştiu ce părere au alţii), tot de la Better World Books, sînt deja pe drum. La preţul a două pachete de ţigări / bucată, ca noi. Can’t wait!

Sînt tare curios dacă publicul românesc de F&SF e pregătit pentru o serie de cărţi cu astfel de coperte: design minimal, fără ilustraţie sau cu ilustraţie minimală, important fiind conţinutul, mai mult decît capacitatea de a atrage prin intermediul copertei. Avem destui connaisseurs printre noi?

Premiile Galileo 2012 în format electronic

Antologia Premiile Galileo 2012 este de-acum disponibilă şi în format electronic. Volumul, a cărui copertă e din nou ilustrată de talentatul artist iranian Ehsan Dabbaghi, reuneşte mare parte dintre textele nominalizate şi laureate la această a doua ediţie a Premiilor Galileo, povestiri, nuvele şi fragmente de roman semnate de Liviu Radu, Dan Doboş, Michael Haulică, Oliviu Crâznic, Aron Biro, Ştefana Cristina Czeller, Bogdan Bucheru, George Lazăr şi Costi Gurgu.

Iată şi un fragment din prefaţa semnată de editor (adică subsemnatul):

2011 a fost anul în care povestea – fie ea fantastică sau speculativ-ştiinţifică – şi-a reintrat în drepturi. Volumul de faţă îşi propune să vă ofere, spre minunată savurare, cîteva poveşti pe care cititorii şi editorii revistei Galileo, cei care au hotărît premiile omonime, le socotesc a fi demne de-a fi citite, recitite şi răscitite – indiferent dacă pe hîrtie sau pixeli – multă vreme de-acum încolo.

Volumul poate fi achiziţionat în format electronic de aici sau în forma sa tipărită (lansată la 18 martie, concomitent cu decernarea premiilor) de aici.

Hardcovere de vînzare

Lucrurile stau în felul următor: tre’ musai să-mi mai fac un pic de loc în bibliotecă. Prin urmare, intenţionez să mă descotorosesc de nişte volume (dubluri), altminteri în stare perfectă, as new. Toate-s hardcover, toate-s prime ediţii. Am verificat preţurile de pe BookDepo (la cărţile care se mai găsesc) şi preţurile pe care le ofer eu sînt mai mici decît alea. Aşadar, dacă vă interesează, daţi un semn şi ne înţelegem. O primă listă a cărţuliilor ar fi următoarea:

  • Brent Weeks – The Black Prism – hardcover, 630 pagini, Orbit UK, 2010 – 45 lei
  • Guillermo del Toro / Chuck Hogan – The Strain – hardcover, 402 pagini, HarperCollins, 2009 – 30 lei
  • Mark Charan Newton – Nights of Viljamur – 452 pagini, hardcover, Tor, 2009 – 35 lei
  • Mark Charan Newton – City of Ruin – 468 pagini, hardcover, Tor, 2010- 35 lei
  • Arthur C. Clarke – The Garden of Rama – 400 pagini, hardcover, Gollancz, 1991 – 30 lei
  • Ken Scholes – Lamentation – 384 pagini, hardcover, Tor, 2009 – 35 lei
  • Ken Scholes – Canticle – 384 pagini, hardcover, Tor, 2009 – 35 lei
  • Justin Cronin – The Passage – 770 pagini, hardcover, Ballantine, 2010 – 40 lei
  • Herbert & Anderson – The Machine Crusade – 702 pagini, hardcover, Tor, 2003 – 35 lei
  • F. Paul Wilson – Hosts – 384 pagini, hardcover, Forge, 2001 – 30 lei
  • F. Paul Wilson – The Haunted Air – 416 pagini, hardcover, Forge, 2002 – 30 lei
  • F. Paul Wilson – Gateways – 368 pagini, hardcover, Forge, 2003 – 30 lei
  • F. Paul Wilson – Criss Cross – 416 pagini, hardcover, Forge, 2004 – 30 lei
  • Greg Egan – Teranesia – 250 pagini, hardcover, Gollancz, 1999 – 30 lei
  • Christopher Priest – The Separation – 328 pagini, hardcover, Gollancz, 2002 – 35 lei
  • Steven Barnes – Zulu Heart – 462 pagini, hardcover, Warner Books, 2003 – 35 lei

Aştept să fiu contactat (fie printr-un comentariu cu o adresă valabilă de mail, fie la adresa personală din pagina de contact). Urmează, la un moment dat, şi o listă cu trade paperback-uri. Dar mai întîi scăpaţi-mă de astea.

Ştiu ce-am citit vara asta

…încă mai ştiu, din fericire. Sînt eu bătrîn, urît şi gras, da’ chiar sclerozat de tot nu-s. Da’ nu se ştie ce-o să se mai întîmple pînă la anu’, de pildă, aşa că mă gîndii să notez şi-aici ce cărţi mi-au trecut prin mînă. Că poate vă fac poftă şi vouă, şi daţi click pe titluri şi le cumpăraţi.

Caliban’s War a lui James S.A. Corey, o urmare la Leviathan Wakes, de acelaşi calibru şi cu aceeaşi forţă epică. The Chronolits a lui Robert Charles Wilson; deşi proaspăt apărută şi în româneşte, am preferat să o citesc în original; Nook-ul m-a dezvăţat să car după mine copaci morţi; cred că e cartea mea preferată din ce-am citit pînă acum de R.C.W.; nu o ocoliţi! Redshirts a lui John Scalzi, care a început ca o glumiţă, o parodie la Star Trek, s-a complicat şi s-a terminat satisfăcător şi jucăuş… poate un pic prea jucăuş şi metatextual pentru gusturile mele. Trilogia lui John Birmingham (Without Warning, After America şi Angels of Vengeance), un soi de thriller-ucronie cu un ritm foarte alert, lectură perfectă pentru vacanţele voastre. Arctic Rising a lui Tobias Buckell, excelentă, inscriptibilă în curentul mundane SF; are de toate, chiar şi potenţial gîrlă pentru alte romane în acelaşi univers ficţional. The Devil’s Nebula de Eric Brown, prima carte a unui univers de tip shared-world numit Weird Space; pacing perfect, personaje ataşante, acţiune cît cuprinde, alieni greţoşi… tot tacîmul necesar pentru un SF în stil clasic, scris cu mînă de meseriaş. The Long Earth, colaborarea dintre Terry Pratchett şi Stephen Baxter; alt SF cu potenţial epic mare, prima dintr-o serie, se pare; mi-a plăcut mult, abia aştept urmările; se simte influenţa lui Clarke asupra lui Baxter. The Age of Miracles de Karen Thompson Walker, scriitură mişto, suport ştiinţific cam străveziu; sînt de acord întrutotul cu ce-a scris Tudor despre cartea asta. Ben H. Winters – The Last Policeman a fost o revelaţie; un police procedural cu accente de noir, pe fundalul unei apocalipse inevitabile; de citit musai. În sfîrşit, Devil’s Wake de Steven Barnes şi Tananarive Due mi-a oferit doza de zombicalipsă fără de care nici o vară de-a mea nu-i completă…

…Iar aseară m-am apucat de citit The Holy Machine de Chris Beckett, care, judecînd după primul sfert, pare că va încheia frumos o serie de lecturi faine, numai bune pentru orice anotimp. La mine s-au nimerit să se adune toate peste vară.

Lambshead, nominalizat la WFA!

S-au anunţat nominalizările la World Fantasy Awards. Între ele, la categoria antologii, apare şi The Thackery T. Lambshead Cabinet of Curiosities, antologia editată de Jeff şi Ann VanderMeer la care mi-am adus şi eu o modestă contribuţie. Jeff şi Ann mai au o nominalizare, pentru The Weird, antologia-mamut pe care încă n-am pus mîna, iar Jeff, împreună cu S.L. Chambers, candidează şi pentru un premiu special cu antologia-album (coffee table book) The Steampunk Bible. Me happy!

Lista completă a nominalizărilor o găsiţi în Galileo Online, aici.

The Wheel of Bookporn

E unul dintre rarele cazuri în care am sucombat farmecului copertelor. Care sînt cu totul altceva decît kitschul enorm al ediţiilor americane originale. Şi mult mai atrăgătoare, totodată, decît copertele cu grafică minimală ale ediţiilor britanice. Prin urmare, de azi sînt fericitul proprietar al primelor trei volume din seria Wheel of Time a lui Robert Jordan, în cea mai recentă reîncarnare, în format trade paperback, de la Tor: The Eye of the World, The Great Hunt şi The Dragon Reborn. Nu-i aşa că arată tare bine?

Sper să-mi placă, fiindcă sînt în capul listei de lecturi iminente. Am început The Eye of the World de două ori pînă acuma şi n-am reuşit să trec de pagina 40. Maybe third time’s the charm? Dacă da, cei de la Tor s-au angajat să-mi nutrească ambiţiile (lecturale şi colecţionare deopotrivă) în ritm susţinut, cu încă trei volume anul ăsta şi restul, eşalonat, pînă în 2013 la sfîrşit.