Luna: Wolf Moon

Wolf Moon (Luna, #2)Wolf Moon by Ian McDonald

My rating: 5 of 5 stars

Usually, the second book in a trilogy always manages to disappoint the readers who were in love with its predecessor. The first book sets up an exciting course for the action and intrigue, introduces fascinating characters and leaves the reader wanting for more. The second book is then only the road to the satisfying revelations and conclusions in the third one. Not this time. Where New Moon was a carefully constructed political ballet that culminated with a whirlwind of violence, Wolf Moon surprisingly maintains, for most of the reading experience, the same level of intellectual adrenaline.
The surviving members of the fallen Corta family struggle to stay alive in the context of a lunar society that the events at the end of the first book have upended. Political intrigue is now relegated to off-scene, and the stage is offered, in turn, to a handful of POV characters who have all been cast out from their usual environment and forced to adapt or die, to evolve or be crushed by the unforgiving and unexpected twists and turns of the events.
With the exception of a couple overlong and detailed interludes which may have benefited from being trimmed down, Wolf Moon kept me turning page after page, and at the same time dreading the end because I knew I will then have to wait another year or so for the next installment. In all, Ian McDonald has managed to write another splendid novel, raising the quality bar even higher. If you only plan to read one science fiction novel this year, you won’t be wrong if you choose Wolf Moon, but make sure to have read New Moon first.

American War

American WarAmerican War by Omar El Akkad

My rating: 5 of 5 stars

A grim dystopian novel about a second American Civil War between the self-styled „progressive” North and a South that’s not ready to give up on the past, set in a late twenty-first century when all that’s wrong about global warming has gone worse. A deeply american novel centered around a southern girl, written by an Egyptian-born Canadian journalist. A political fiction where politicians act just like we see them on the TV screens every day. A novel that is first and above anything about the darkness in people, about the evil that men do to each other in the name of senseless, empty ideologies and ages-old grudges that are well past expiration date. A thorough character study mixed with a carefully documented world-building triumph. A cruel exploration of gender bias and partisan politics and climate change scenarios. A book set in the world of tomorrow that is definitely about today. What could wrong with a book that fits any of the above descriptions? Plenty. And yet it does not. American War is simply amazing.

The Long Way to a Small, Angry Planet

The Long Way to a Small, Angry Planet (Wayfarers, #1)The Long Way to a Small, Angry Planet by Becky Chambers

My rating: 5 of 5 stars

This is one of the best science fiction books that I’ve read in quite a while. The plot isn’t innovative in any particular way, the narrative advances at a steady pace, yet a wonderful worldbuilding effort, a perfect cast of characters and a very readable prose style make Becky Chambers’ debut novel stand out high above the average. I can hardly wait for more adventures of the Wayfarer crew. Highly recommended to anyone who loves finely crafted tales that happen in a diverse and complex – and non-anthropocentric! – future.

Bookporn cu King şi Moorcock

IMG_20160311_090154

Vine primăvara, bate vînt de primenire şi prin biblioteca mea. Am rearanjat rafturile de deasupra biroului, zona cu King, ocazie cu care m-am aşternut pe numărat şi-am ajuns la concluzia că stau binişor: fix 50 de cărţi cu Kingu’ pe copertă îmi veghează munca; iar pe cele care-mi mai lipsesc pentru a declara colecţia completă le-am citit deja. Mda, sînt la zi cu lectura regală.

MM

…şi mi-au sosit nişte prospături (vorba vine, că astea trei sosite acum sînt apărute în 2013 şi 2014, da’ pentru mine-s noutăţi) din superba serie de autor Moorcock de la Gollancz/Orion: Behold the Man, Elric: The Sleeping Sorceress şi Elric: The Fortress of the Pearl. Toate de la Bookdepo, unde le găsiţi şi acum cu nişte reduceri fabuloase, de 43%, 50% şi 53%. Nice, eh? Încep să se adune, dragele de ele. Pe drum e acum omnibusul Traveling to Utopia.

IMG_20160302_085234

Apropo de felul cum e gîndită şi structurată seria Moorcock, merită citit articolul lui John Davey, cel care s-a înhămat la compilarea ediţiei definitive a operei lui Moorcock.Îl găsiţi aici.

Queen of Space Opera

…aşa e numită Leigh Brackett de către istoricii genului. Autoarea americană, de la a cărei naştere s-a împlinit de curînd un secol, are parte de o posteritate pe măsura talentului şi imaginaţiei sale. La Haffner Press, o editură care şi-a propus drept obiectiv principal reeditarea operelor unor maeştri ai epocii de aur a literaturii SF, precum Jack Williamson, C. L. Moore, Henry Kuttner sau Edmond Hamilton, urmează să apară cel de-al patrulea volum din seria de autor ce-i este dedicată, un cărămidoi care reuneşte nuvelele şi romanele ce-l au drept protagonist pe cel mai popular dintre eroii creaţi de Brackett, Eric John Stark.

By the way, ştiaţi că Leigh Brackett este autoarea primei versiuni a scenariului filmului Imperiul contraatacă, cel care e conisderat unanim drept cel mai bun din recent resuscitata serie Star Wars?

the casualties

9781250059512Nick Holdstock e un nume care nu-mi spunea nimic pînă de curînd (decît prin asociere cu celălalt Holdstock, eventual). Omul a publicat anterior două lucrări de non-ficţiune, despre violenţele din Xinjiang, China. The Casualties e primul lui roman şi trebuie să recunosc că am fost atras de prezentare: ni se dă de înţeles că ar fi descrierea unei comunităţi urbane din Londra, în lunile ce premerg un eveniment apocaliptic. Mi s-a aprins beculeţul şi m-am gîndit imediat la trilogia Last Policeman al lui Ben H. Winters (faine cărţi!). Aşa că am ales să fie asta prima mea lectură pe 2016.

Nu-mi pare rău cu totul, căci romanul lui Nick Holdstock are cîteva pagini foarte bune de literatură şi nişte personaje de un pitoresc extraordinar. Nimic însă din tensiunea preapocaliptică omniprezentă din trilogia lui Winters. E firesc, într-un fel, cîtă vreme în The Casualties, deşi cititorul e anunţat dintru început de către narator că toate cele povestite în carte s-au întîmplat în urmă cu un deceniu şi ceva, înaintea unei catastrofe care a schimbat radical societatea umană, aceasta s-a produs fără vreun avertisment (o breşă impardonabilă în plauzibilitatea poveştii). Însă, aşa cum nu aflăm mare lucru despre cataclism, nu aflăm cine ştie ce nici despre societatea post-cataclism. Foarte faine personajele, interesantă dinamica lor (socială şi sexual-amoroasă deopotrivă), dar cărţii îi lipseşte finalitatea. O închizi şi eşti tentat să ridici din umeri: aşa, şi? Cam ăsta e motivul pentru care am notat cartea pe Goodreads doar cu trei stele.

Iată că, după multă vreme, prima lectură a anului nu mă dă pe spate. În anii din urmă,  prima lectură mi-a fost de calibru greu: Patrick Rothfuss, Robert Charles Wilson, Jo Walton, Ann Leckie, Mira Grant. Numărul mare de debuturi excelente în roman pe care le-am parcurs în anul ce-a trecut (Meg Elison, Seth Dickinson, Laura Van der Berg, S.L. Knight) m-a determinat să aleg o primă lectură mai riscantă. N-o să mai repet greşeala asta, prima carte citită într-un an trebuie să dea tonul lecturilor ulterioare. Oh well… Compensez însă din plin: m-am apucat ieri seară de Chris Hadfield – Ghidul astronautului pentru viaţa pe Pămînt. Big like, so far.

Luna: New Moon

Noul roman al lui Ian McDonald e, după umila-mi părere, cea mai bună carte SF apărută anul ăsta. Are de toate: şi poveste, şi personaje, şi world-building la greu, şi o documentare făcută la marele fix. Ca să fie tacîmul complet, CBS a cumpărat drepturile pentru ecranizare sub forma unui serial TV.

luna-new-moon

Mai pe larg despre carte? Am scris o recenzie pe care vă invit să o citiţi integral în Galileo (ediţia pe hîrtie), cînd o fi să apară. Aici doar primul paragraf:

O lume la fel de imperfectă ca aceea a prezentului, din care există însă o posibilă evadare, către o alta, apropiată şi totuşi imposibil de îndepărtată, în care cei care ajung trebuie să se hotărască – într-un interval îndeajuns de scurt – dacă vor sau nu să rămînă pentru totdeauna. Posesorii unei calificări superioare au posibilitatea de a emigra pe Lună, unde coloniile conduse de cinci mari familii produc materie primă şi energie inclusiv pentru cei de pe planeta-mamă. Într-un mediu ostil, unde cea mai mică greşeală te poate costa viaţa, Luna şi-a construit propria civilizaţie, pe cît de asemănătoare cu cea terestră – căci şi aici banul este cel care dictează cine supravieţuieşte şi cine e exilat înapoi pe pămînt -, pe atît de diferită – căci legile terestre nu au putere aici, iar contractele sînt singurele lucruri sfinte, disputele fiind rezolvate inclusiv prin dueluri sîngeroase, în care judecătorii devin ei înşişi simpli martori. Luna e o societate stratificată invers decît cea terestră: castele defavorizate sălăşluiesc aproape de cupolele care acoperă oraşele selenare, abia adăpostite de vidul şi radiaţiile din exterior, iar clanurile conducătoare şi-au săpat adăposturi opulente sub suprafaţa acoperită de omniprezentul praf al Lunii.

Aviz amatorilor

2009 - M2

Am recuperat din reţeaua de librării cîteva exemplare dintr-o serie de titluri pe care le anunţasem anterior pe site ca fiind epuizate. Între ele, antologia care mi-e cea mai dragă, Şase ani de Ficţiuni. Nu-s multe exemplare, aşa că, dacă vreţi să citiţi cîteva dintre cele mai faine poveşti pe care le-am publicat, comandaţi acum. De aici.

Alte titluri pe care v-aş îndemna să nu le rataţi atîta vreme cît mai sînt încă în stoc, fiindcă nu cred că o să le mai retipărim: H.G. Wells. Utopia modernă, Argonautica şi Povestiri de duminică ale lui Mircea Opriţă; Art Wasn’t Quite Crime de Florin Pîtea; antologia Dansînd pe Marte a lui Mike Haulică.

Nostalgii à la française

la-compagnie-des-glaces,-tome-1--la-compagnie-des-glaces.-4087002După aproape doi ani, citesc din nou o carte în franceză (G.J. Arnaud – La Compagnie des glaces, primul volum din cea mai lungă saga SF publicată vreodată). Şi-mi place de mor. Şi mi-aduc aminte cu drag de anii 90, prima jumătate, cînd nu era zi să nu trec pe la Alliance Française, să-mi iau ceva proaspăt de citit. Pe Stephen King l-am citit, de exemplu, aproape integral în franceză, în anii ăia. Pe Brussolo acolo l-am descoperit, şi-n biblioteca lui Jean Hormière de la Litere. Pe Barjavel, ah, Barjavel! Jean-Pierre Andrévon, Pierre Pelot… Antologiile lui Jacques Goimard de la Livre de Poche. Cultura în materie de noir/polar tot acolo mi-am făcut-o. Şi tot acolo m-am deprins cu lectura periodicelor literare proaspete. LireMagazine Littéraire… Raftul cu Cahiers de l’Herne… Şi videoteca de-acolo! Ce de minunăţii ascundea!

De-abia prin ’98 sau ’99 am început să ţin morţiş să citesc în original, dacă limba în care erau scrise cărţile se număra printre cele cunoscute. Pînă atunci, setea de nou şi de proaspăt a fost cea care a primat. A fost o perioadă frenetică, inocentă şi superbă. Şi plină de optimism. Mi-e dor de mintea mea de-atunci. Şi de lipsa voioasă de criterii şi planuri de lectură. Citeam ce-mi venea, fără să stau pe gînduri. Ştiam că va fi timp şi mîine, şi poimîine… Faine vremuri.

Dexter la Paladin!

dexter

Am primit astăzi o veste faină! Dexter. Vise întunecate de Jeff Lindsay, în traducerea excelentă a Onei Frantz, cea mai proaspătă apariţie a seriei Crime Masters, pe care o coordonez la Paladin, a venit de la tipar. În zilele ce urmează, cu voia utilajelor de deszăpezire, va ajunge în librăriile din toată ţara. V-o recomand, fie că ştiţi sau nu serialul. Care serial a fost excelent, în felul lui, dar diverge îndeajuns de la textul-sursă. Care-i mai… zemos, ca să zic aşa. Şi mai sîngeros. Mai multe detalii, despre carte şi autor deopotrivă, găsiţi aici. Aşadar, căutaţi cartea, începînd din această săptămînă. Merită.

Ce-am citit în 2013?

De cînd mi-am făcut cont pe Goodreads mi-e mult mai uşor să ţin socoteala cărţilor pe care le citesc sau intenţionez să le citesc. Iar asta mă ajută să îmi fac, de pildă, bilanţurile de lectură. 2013 a fost din punctul ăsta de vedere un an mai bun decît 2012 (cu 39 de cărţi faţă de 34), dar tot sub media a ceea ce apucam să citesc pe vremuri. Circumstanţa atenuantă pentru numărul relativ mic de titluri parcurse integral e că îmi notez aici doar lecturile integrale care mi-au făcut plăcere, nu şi cărţile citite pe fugă, în diagonală, nu şi volumele citite din interes strict profesional. Lectura de plăcere e aia care se întîmplă departe de computer, în pat sau într-un fotoliu ori hamac, pe plajă sau la umbră, cu muzică ambientală răsunînd în surdină, cu un ceai negru şi amar – ca sufletul meu de urs mare şi rău, nu? – aburind la îndemînă.

Paradoxal, pentru un producător de cărţi ce mă aflu, ar putea fi faptul că n-am în lista asta cărţile pe care le-am publicat în anul ce-a trecut. E explicabil: fie le-am citit în cursul anului precedent, fie am muncit la ele atît de mult încît n-au ce să caute într-o listă de lecturi de plăcere. Am citit în bună parte cărţile astea în format electronic, fie pe Nook, fie pe iPad (folosind fie Kobo Reader, fie iBooks, două readere foarte comode). Tot poziţia de producător de cărţi îmi oferă o bună compensare pentru toate angaralele de ordin profesional: am posibilitatea de a citi foarte multe cărţi înaintea celorlalţi. Şi asta mă pune în poziţia de a putea să scriu despre ele sau să le recomand încă de la apariţie. N-o fi meseria de editor prea bănoasă (ba dimpotrivă, dacă e să ne luăm după ce mi-a adus în anul care-a trecut), dar are o sumă de avantaje la care n-aş renunţa pentru nimic în lume.

Gata, am bătut destul cîmpii. Am trecut într-un an nou, în care mi-am propus să citesc ceva mai mult şi măcar un pic mai sistematic. O să vă spun anul viitor pe vremea asta dacă mi-a reuşit. Un lucru e sigur: am început bine de tot, cu Ancillary Justice de Ann Leckie (care tocmai a fost nominalizată la Philip K. Dick Awards şi care, da, o să apară probabil chiar anul ăsta şi în româneşte – la Paladin, desigur; nu ştiu cine se va încumeta să o traducă, dar dacă o să-i iasă, o să avem parte de o apariţie de senzaţie). Sper să mă adun şi să scriu o cronică de lectură zilele astea. Pînă atunci, dacă n-aţi citit cărţile din imaginile de mai sus, vă recomand – în cunoştinţă de cauză! – să le căutaţi fără întîrziere. Merită din plin!

3 iulie, ora 19, Bastilia: Lansare Paladin Crime Masters

lansare-paladin-iunie-2013_ok

Miercuri 3 iulie, de la ora 19.00, Librăria Bastilia din capitală va găzdui lansarea unei noi colecţii a editurii Paladin. Crime Masters va reuni scrierile celor mai importanţi autori ai genului, clasici şi contemporani deopotrivă, adevăraţi maeştri ai unei literaturi vii şi extrem de populare.

Primele romane apărute în colecţia Crime Masters, Rebus: X şi zero de Ian Rankin (în traducerea lui Mircea Pricăjan) şi Ultima cursă spre Woodstock de Colin Dexter (în traducerea Lorenei Lupu) vor fi prezentate de Horia Nicola Ursu, coordonatorul acestei colecţii, alături de invitaţi de marcă: scriitorul şi editorul Bogdan Hrib, vice-preşedinte al Romanian Crime Writers Club, scriitoarea şi traducătoarea Lorena Lupu, traducătoarea Vali Florescu.

O recenzie a romanului Rebus: X şi zero, scrisă de Bogdan Hrib, puteţi citi în Revista de Suspans. Tot în Revista de Suspans, un interviu cu Horia Nicola Ursu, în care coordonatorul colecţiilor Crime Masters şi Noir Masters dezvăluie cîte ceva despre planurile noilor colecţii. Iar pe tabu.ro, Lorena Lupu scrie despre Ultima cursă spre Woodstock, romanul pe care l-a tradus, se pare, cu mare plăcere.

Vă aşteptăm cu drag la lansare, mîine la ora 19, la Bastilia!

Oceanul lui Gaiman, o exclusivitate Galileo Online

ocean-gaiman_____FINAL-front800h

Am început să publicăm în serial, pe Galileo Online, un fragment din Oceanul de la capătul aleii, cel mai proaspăt roman al lui Neil Gaiman. Cartea apare în aceeaşi zi în Marea Britanie, în Statele Unite şi în România (în traducerea Iuliei Dromereschi). Ediţia românească se va lansa marţi, pe 18 iunie, la ora 19, la librăria Bastilia din capitală. Galileo Online va publica – azi, mîine şi poimîine – prologul şi primele două capitole ale romanului. Am prefaţat fragmentul cu o mini-bio-bibliografie a lui Gaiman, unul dintre autorii pe care-i stimez enorm şi cu care am avut ocazia să stau de vorbă în urmă cu cinci ani (interviul realizat atunci a apărut, dacă bine mi-aduc aminte, în revista Avantaje sau alt glossy de acelaşi gen; îmi pare rău că nu mai am nici înregistrarea şi nici transcrierea ei).

Post-interviu cu Neil Gaiman - Eastercon, Heathrow, martie 2008

Post-interviu cu Neil Gaiman – Eastercon, Heathrow, martie 2008 • foto © Bogdan Hrib

Pregătind azi pentru publicare fragmentul mi-am amintit cît m-a impresionat profesionalismul lui Neil, căldura lui şi felul absolut firesc în care se purta cu fiecare fan care îl aborda. O amintire luminoasă, aş spune. Mă bucur că Paladin a reuşit performanţa de a deschide seria de autor Gaiman tocmai cu această carte şi că sincronizarea cu apariţia ediţiei originale a reuşit. Felicitări colegilor mei de la Paladin şi, în special, lui Mike şi Iuliei!