meteosensibilităţi

Azi am avut o zi exact ca vremea de-afară, care e cumplit de nestatornică. Ba soare, ba nori negri de furtună, ba cald, ba vînt aiurea. Aşa fu şi ziua mea de azi. Mi-am terminat de reaşezat cărţile-n bibliotecă, mare victorie! Pe de altă parte, mi-am vărsat ca boul bunătate de cafea… Apoi m-am bucurat mult citind prima poveste SF cu cap şi coadă a junioarei (scrisă pe temă dată, pentru un proiect la ora de română). Apoi m-am întristat (da’ rău de tot!) văzînd că nişte oameni pe care-i ştiu de-o viaţă – şi care de altminteri sînt deştepţi şi haioşi şi mi-s dragi – pot fi teribil de îngrămădiţi la minte cînd vine vorba de anumite subiecte (în cazul de faţă, scrisoarea homofobă a celor 3 milioane de decerebraţi ortodocşi de care se face atîta caz în ultimele zile, încă o mizerie sinistră marca BOR). Sper să se-ndrepte şi să le vină mintea la cap. Şi vremii, şi prietenilor mei.

PS: Ştiţi de ce nu-s decît trei milioane de semnături pe scrisoarea cu pricina? Fiindcă restul ălora de-ar fi vrut să o iscălească nu ştiu nici măcar să-şi scrie numele.

Zece ani de blogărit

Pe 18 martie s-au împlinit zece ani de cînd am scris prima însemnare pe acest blog. N-a fost cine ştie ce, eram la început cu joaca de-a prezenţa online şi tocmai construiam primul website al editurii, care era şi ea la începuturi, abia publicasem trei cărţi, iar prima însemnare era de fapt o explicitare a sloganului Millennium, editura care aduce cărţile prezentului. Clever, eh? Haha! După aia, în acea îndepărtată lună martie n-am mai scris altceva, abia prin aprilie m-am pus pe blogărit mai serios şi-am făcut o vreme ceea ce urma să fac apoi la Galileo Online, am dat cu ştiri proaspete în populaţia sefistă.

Urs în 2006

Urs în 2016

Şi uite c-au trecut zece ani de blogăreală, în care-am migrat de pe Blogger pe WordPress, am scris aproape o mie de postări (asta e a nouă sute optzecea, parcă), am scris şi cîte trei postări pe zi sau am făcut pauze de blogărit cale de luni de zile, mi-am vărsat ofurile politice (cea mai vizionată dintre postările mele e asta, care-a strîns 907 vizitatori unici într-o singură zi), dar şi satisfacţiile în materie, v-am făcut părtaşi la bucuriile şi tristeţile mele, m-am lăudat cu cărţile pe care le-am publicat, cu autografele primite, cu cărţile achiziţionate sau intrate pe alte căi în biblioteca mea (bookporneciurile care strîng şi-acum cele mai multe vizionări), cu succesele junioarei pe la diverse olimpiade şi concursuri, cu moşia mea de la Sîi, v-am păcălit de cîteva ori de 1 aprilie (ba că se reformează SRSFF, ba că-mi lansez romanul de debut), am ofensat diverşi indivizi (a se vedea aici, de-o pildă) şi mi-a tihnit la culme zarva productivă iscată în urma răscolirii rahatului, mi-am felicitat prietenii la aniversări şi i-am plîns pe cei pe care i-am pierdut, am gătit şi v-am făcut poftă cu izbutelile mele în materie, am făcut reclamă şi-am făcut planuri şi-am înjurat sau pur şi simplu m-am lăsat dus de amintiri mai bune sau mai puţin bune.

Privind în urmă, constat că am în blogul ăsta o oglindă cît de cît fidelă a ceea ce a însemnat pentru mine ultimul deceniu. Ergo, mergem înainte. Cu blogul, cu scrisul şi cititul, cu viaţa şi cărţile, cu bucuriile şi, sper, mai puţin cu tristeţile. Mulţam mult că mă citiţi.

Gicu al meu

Mi-e unchi (e fratele mamei), dar mi-e drag ca un tată. A fost şi tată pentru mine, din toate punctele de vedere, după ce l-am pierdut pe tata. Mi-e naş de botez şi de căsătorie. E cel mai întreprinzător om pe care mi-a fost dat să-l cunosc, e haios şi plin de viaţă. Azi împlineşte 70 de ani şi-i doresc cel puţin încă pe-atîţia. Să-mi trăieşti sănătos, Gicule, cu toţi ai tăi pe lîngă tine!

Măicuţului, de ziua lui

E ziua ta, măi Maicule. Şi e o zi de-aia rotundă, la care marchezi nişte decenii, nu mai poţi să te dai semicentenar şi ceva. Aşa că şi urările ar trebui să fie mai rotunde, mai din coadă sunătoare, mai ample şi mai pompoase. Da’ n-am inspiraţie pentru aşa ceva, prin urmare o să-ţi spun pe şleau să creşti mare, să fii cuminte şi să o asculţi pe Tanţa, să fii sănătos şi fericit, să ai inspiraţie cît pentru un ciclu întreg de romane şi skagenröra pe post de garnitură la timpul liber necesar ca să le scrii, să-ţi susure în auz numai muzici pe placul tău şi să-ţi cadă în mîini spre editare doar cărţi premiate şi bine traduse. Ţucături de la tot neamul urşilor!

Nostalgii à la française

După aproape doi ani, citesc din nou o carte în franceză (G.J. Arnaud – La Compagnie des glaces, primul volum din cea mai lungă saga SF publicată vreodată). Şi-mi place de mor. Şi mi-aduc aminte cu drag de anii 90, prima jumătate, cînd nu era zi să nu trec pe la Alliance Française, să-mi iau ceva proaspăt de citit. Pe Stephen King l-am citit, de exemplu, aproape integral în franceză, în anii ăia. Pe Brussolo acolo l-am descoperit, şi-n biblioteca lui Jean Hormière de la Litere. Pe Barjavel, ah, Barjavel! Jean-Pierre Andrévon, Pierre Pelot… Antologiile lui Jacques Goimard de la Livre de Poche. Cultura în materie de noir/polar tot acolo mi-am făcut-o. Şi tot acolo m-am deprins cu lectura periodicelor literare proaspete. Lire… Magazine Littéraire… Raftul cu Cahiers de l’Herne… Şi videoteca de-acolo! Ce de minunăţii ascundea!

De-abia prin ’98 sau ’99 am început să ţin morţiş să citesc în original, dacă limba în care erau scrise cărţile se număra printre cele cunoscute. Pînă atunci, setea de nou şi de proaspăt a fost cea care a primat. A fost o perioadă frenetică, inocentă şi superbă. Şi plină de optimism. Mi-e dor de mintea mea de-atunci. Şi de lipsa voioasă de criterii şi planuri de lectură. Citeam ce-mi venea, fără să stau pe gînduri. Ştiam că va fi timp şi mîine, şi poimîine… Faine vremuri.

Bookporn: cărţi îmbrăcate şi dezbrăcate

Abia a ajuns… Antologia Millennium Est, ediţia a II-a, tocmai a sosit. Iar volumele, primele din noua serie de reprint-uri numită Cardinal, arată într-un mare fel. Hardcover, format mic, hîrtie volumică, tipar ireproşabil. O plăcere să le pipăi, să le mîngîi, să le răsfoieşti, să le îmbraci şi să le dezbraci de supracopertă fină, laminată mat…

Antologia Millennium Est, editată de subsemnatul, cu o prefaţă de Jeff VanderMeer, conţine cinci proze ale lui Michael Haulică, Ona Frantz, Voicu Bugariu, Marian Coman şi Bogdan Bucheru, traduse într-o franceză cursivă şi melodioasă de Coralia Telea, o veche şi bună prietenă.

Cartea are şi o pagină a ei pe site-ul Millennium, de unde o puteţi comanda la preţul de 35 lei. La cum arată, al naibii să fiu dacă-i scump. Bonus: poveştile şi traducerea-s excelente.

Millennium Est, ediţia a II-a

Preiau din Galileu, ne varietur, comunicatu’ de presă:

Antologia Millennium Est: cinq histoires fantastiques, editată de Horia Nicola Ursu și prefațată de Jeff VanderMeer, a apărut inițial în octombrie 2007 și a fost lansată în premieră la Festivalul Utopiales de la Nantes (noiembrie 2007), fiind primită cu interes de către publicul francez pasionat de F&SF. Antologia cuprinde cinci povestiri semnate de Michael Haulică, Ona Frantz, Bogdan-Tudor Bucheru, Marian Coman și Voicu Bugariu, traduse în limba franceză de Coralia Telea, cadru universitar la catedra de limbă și literatură franceză a Universității din Alba Iulia. O recenzie a volumului poate fi citită aici.

Întrucît volumul a fost comercializat exclusiv la Utopiales și la tîrgul de carte Gaudeamus 2007, fiind între timp disponibil numai în format electronic (aici), iar unii dintre cititorii noştri fideli n-au încetat să tot insiste pentru o nouă ediţie, iată că avem o veste bună pentru ei: Millennium Est, ediţia a II-a, a plecat azi la tipar!

Antologia Millennium Est inaugurează o nouă serie la Millennium, o serie numită Cardinal în care vor fi reeditate, în condiţii grafice de excepţie şi un format elegant, cele mai importante – în opinia noastră – dintre titlurile publicate de această editură de-a lungul timpului, începînd din 2005.

•

Horia Nicola Ursu & Jeff Vandermeer présentent Millennium Est: cinq histoires fantastiques traduites du roumain par Coralia Telea – 256 pagini, hardcover, format 115×190 mm, ISBN 978-606-8113-86-9

Daţi click pe imaginea copertei pentru a o vedea în detaliu. Că eu zic că merită. Mi-s mîndru de cum ar trebui să iasă cartea asta şi am emoţii pînă ce-am s-o ţin în mînă. Din punct de vedere grafic, va fi o premieră pentru Millennium. Una care sper să fie pe placul tuturor. Dacă iese bine, mai facem d-astea. Aşa că fiţi pe fază.

Ce fac acum

E o senzaţie extraordinară să iei un interviu unui autor la care ţii mult şi de multă vreme. Am trecut zilele astea printr-o astfel de experienţă. I-am luat la rînd cărţile (citite toate, la un moment dat în ultimii douăzeci, poate chiar douăzeci şi cinci de ani), le-am răsfoit, mi-am verificat notele de lectură de la cea mai recentă dintre cărţile lui, terminată de curînd, am căutat alte interviuri cu autorul, ca să nu repet întrebări ce i-au fost puse şi de alţii, am schimbat e-mailuri cu autorul în cauză, mi-am scris şi corectat şi răscorectat întrebările, ca să nu fac impresia proastă. Iar acum aştept răspunsurile. Abia aştept…

…Şi, aşteptînd, asamblez o bio-bibliografie comprehensivă a lui. Da, am un job mişto. Nu, interviul nu va apărea în Galileo. Şi nu, nu vă spun cine-i autorul (nu încă). Da’ vă garantez că o să vă placă.

Life’s good

Schneider Weisse. Aşa scrie pe sticlă. Aşa scrie şi pe pahar, dar mai scrie ceva: Braukunst für Weissbierkenner. Am păstrat berea asta de aproape 9 luni, pentru un eveniment. Care eveniment s-a întîmplat azi; mai exact, acum vreo jumătate de oră. După zece ani de pauză într-ale traducerii de cărţi, am predat manuscrisul final, corectat şi răscorectat, citit şi recitit, al celei mai recente traduceri. Am lucrat-o în aproximativ două luni, două luni jumate, în vară. Am lăsat-o la dospit aproape două luni. Am reluat-o – cu ochelarii de redactor de data asta – săptămîna trecută şi azi am dat-o gata. Mi-a picat tare bine să mă întorc la meseria mea de bază. Şi intenţionez să repet experienţa deîndată ce se va termina tîrgul de carte. Ştiu deja ce-am să traduc şi abia aştept să mă pun pe treabă. Fiindcă, inevitabil, următorul job e întotdeauna mai apetisant…

Ce-am tradus? Un indiciu găsiţi aici. Sau în poza de mai sus, hehe! Am tradus prima carte pe care am citit-o din nenea ăsta, acu’ vreo trei decenii şi ceva. Nu e prima traducere în româneşte a respectivei cărţi. Dar e cea mai proaspătă, asta-i sigur. Şi o să o puteţi citi curînd, chiar foarte curînd. Nu sînt autorizat să dau detalii (de fapt, nu le cunosc îndeajuns), dar fiţi siguri că deîndată ce editorul (care nu-s eu! şi nici Millennium) le va şti, o să le aflaţi şi de aici. Deocamdată, fie-mi îngăduit să le mulţumesc celor care au contribuit la sărbătoarea mea din astă seară: Dan şi Mike, care mi-au dat de lucru şi m-au încurajat să go back to basics; Ştefana şi Luci, care mi-au suportat cu stoicism mormăielile în faţa laptopului din ultimele zile, aşa cum mă suportă în fiecare zi; văru’ Cosmin, care mi-a dăruit deopotrivă sticla (plină!) şi paharul şi m-a dedat la lucruri bune, pe care, vorba aceluiaşi Mike antepomenit, „îţi pare rău şi să le pişi”.

Life’s good, folks. V-o spune cineva care tocmai a experimentat treaba asta, chiar în seara de faţă.

Lambshead, nominalizat la WFA!

S-au anunţat nominalizările la World Fantasy Awards. Între ele, la categoria antologii, apare şi The Thackery T. Lambshead Cabinet of Curiosities, antologia editată de Jeff şi Ann VanderMeer la care mi-am adus şi eu o modestă contribuţie. Jeff şi Ann mai au o nominalizare, pentru The Weird, antologia-mamut pe care încă n-am pus mîna, iar Jeff, împreună cu S.L. Chambers, candidează şi pentru un premiu special cu antologia-album (coffee table book) The Steampunk Bible. Me happy!

Lista completă a nominalizărilor o găsiţi în Galileo Online, aici.

Mihai

Pui mare cu pui mic. De urs, amîndoi.

Aşa se cheamă minunea mică intrată de ieri în familia noastră. Sîntem cu toţii topiţi de dragul lui, de la mămica proaspătă (sor-mea adică) pînă la junioară (care nu mai pridideşte să-l pupe şi care a declarat că nu-i e verişor, ci frate!). Azi-dimineaţă mi-a adormit pe piept şi mi-am adus aminte de Ştefana în primele ei luni. E o senzaţie de pace nemaipomenită. Să ne crească sănătos!

Două zile

Atît a durat fuga mea de-acasă. Două zile, în care-am colindat nişte colţuri de Maramureş pe care fie nu le ştiam, fie nu le revăzusem de vreo două decenii. Şi-am văzut locuri faine, am respirat aer, am stat de poveşti cu oameni grozavi, am cunoscut alţii, la fel de faini. Aseară am revenit acasă, după o ploaie diluviană. Au mai rămas cinci săptămîni şi ceva pînă la tîrg, s-au adunat iar comenzi de onorat, facturi de plătit, treburi de dus la capăt. Dar, după astea două zile, pot spune că am bateriile încărcate. Back to work.

Later edit: Am şi citit în astea două zile şi cartea mi-a plăcut aşa de mult încît m-am gîndit să v-o prezint şi vouă, aici. Absolut delicioasă!

Ziua ursoaicelor

Lucişoara mea

Pe 7 aprilie mi s-au născut ursoaicele. Mare parte dintre ele, anyway. Pe una dintre ele am făcut-o eu ursoaică, deşi nu-i nici ugly, nici big şi nici bad. Ba dimpotrivă. E frumoasă, caldă şi delicată. Are însă gusturi ciudate la bărbaţi, aşa că, de vreo douăzeci şi doi de ani şi ceva, ea se încăpăţînează să fie acolo pentru mine. Şi-i tare bine cu ea. La mulţi ani, Lucişor!

Codi, undeva în Orientul îndepărtat

Cealaltă e chiar mai ursoaică decît mine, fiind întîia născută, dar asta nu mă împiedică să o consider aproape dintotdeauna „aia mică”. La mulţi ani, sor-mea!

Later edit: Tortul făcut de Ştefana şi de mine a avut succes, cam jumătate din el e de domeniul trecutului. Iar sărbătoritele s-au dovedit încîntate de priceperea noastră (moderată) de meşteri de dulciuri.

La mulţi ani, Maicule!