meteosensibilităţi

IMG_20160525_145017

Azi am avut o zi exact ca vremea de-afară, care e cumplit de nestatornică. Ba soare, ba nori negri de furtună, ba cald, ba vînt aiurea. Aşa fu şi ziua mea de azi. Mi-am terminat de reaşezat cărţile-n bibliotecă, mare victorie! Pe de altă parte, mi-am vărsat ca boul bunătate de cafea… Apoi m-am bucurat mult citind prima poveste SF cu cap şi coadă a junioarei (scrisă pe temă dată, pentru un proiect la ora de română). Apoi m-am întristat (da’ rău de tot!) văzînd că nişte oameni pe care-i ştiu de-o viaţă – şi care de altminteri sînt deştepţi şi haioşi şi mi-s dragi – pot fi teribil de îngrămădiţi la minte cînd vine vorba de anumite subiecte (în cazul de faţă, scrisoarea homofobă a celor 3 milioane de decerebraţi ortodocşi de care se face atîta caz în ultimele zile, încă o mizerie sinistră marca BOR). Sper să se-ndrepte şi să le vină mintea la cap. Şi vremii, şi prietenilor mei.

PS: Ştiţi de ce nu-s decît trei milioane de semnături pe scrisoarea cu pricina? Fiindcă restul ălora de-ar fi vrut să o iscălească nu ştiu nici măcar să-şi scrie numele.

Zece ani de blogărit

Pe 18 martie s-au împlinit zece ani de cînd am scris prima însemnare pe acest blog. N-a fost cine ştie ce, eram la început cu joaca de-a prezenţa online şi tocmai construiam primul website al editurii, care era şi ea la începuturi, abia publicasem trei cărţi, iar prima însemnare era de fapt o explicitare a sloganului Millennium, editura care aduce cărţile prezentului. Clever, eh? Haha! După aia, în acea îndepărtată lună martie n-am mai scris altceva, abia prin aprilie m-am pus pe blogărit mai serios şi-am făcut o vreme ceea ce urma să fac apoi la Galileo Online, am dat cu ştiri proaspete în populaţia sefistă.

Şi uite c-au trecut zece ani de blogăreală, în care-am migrat de pe Blogger pe WordPress, am scris aproape o mie de postări (asta e a nouă sute optzecea, parcă), am scris şi cîte trei postări pe zi sau am făcut pauze de blogărit cale de luni de zile, mi-am vărsat ofurile politice (cea mai vizionată dintre postările mele e asta, care-a strîns 907 vizitatori unici într-o singură zi), dar şi satisfacţiile în materie, v-am făcut părtaşi la bucuriile şi tristeţile mele, m-am lăudat cu cărţile pe care le-am publicat, cu autografele primite, cu cărţile achiziţionate sau intrate pe alte căi în biblioteca mea (bookporneciurile care strîng şi-acum cele mai multe vizionări), cu succesele junioarei pe la diverse olimpiade şi concursuri, cu moşia mea de la Sîi, v-am păcălit de cîteva ori de 1 aprilie (ba că se reformează SRSFF, ba că-mi lansez romanul de debut), am ofensat diverşi indivizi (a se vedea aici, de-o pildă) şi mi-a tihnit la culme zarva productivă iscată în urma răscolirii rahatului, mi-am felicitat prietenii la aniversări şi i-am plîns pe cei pe care i-am pierdut, am gătit şi v-am făcut poftă cu izbutelile mele în materie, am făcut reclamă şi-am făcut planuri şi-am înjurat sau pur şi simplu m-am lăsat dus de amintiri mai bune sau mai puţin bune.

Privind în urmă, constat că am în blogul ăsta o oglindă cît de cît fidelă a ceea ce a însemnat pentru mine ultimul deceniu. Ergo, mergem înainte. Cu blogul, cu scrisul şi cititul, cu viaţa şi cărţile, cu bucuriile şi, sper, mai puţin cu tristeţile. Mulţam mult că mă citiţi.

Oceanul lui Gaiman, o exclusivitate Galileo Online

ocean-gaiman_____FINAL-front800h

Am început să publicăm în serial, pe Galileo Online, un fragment din Oceanul de la capătul aleii, cel mai proaspăt roman al lui Neil Gaiman. Cartea apare în aceeaşi zi în Marea Britanie, în Statele Unite şi în România (în traducerea Iuliei Dromereschi). Ediţia românească se va lansa marţi, pe 18 iunie, la ora 19, la librăria Bastilia din capitală. Galileo Online va publica – azi, mîine şi poimîine – prologul şi primele două capitole ale romanului. Am prefaţat fragmentul cu o mini-bio-bibliografie a lui Gaiman, unul dintre autorii pe care-i stimez enorm şi cu care am avut ocazia să stau de vorbă în urmă cu cinci ani (interviul realizat atunci a apărut, dacă bine mi-aduc aminte, în revista Avantaje sau alt glossy de acelaşi gen; îmi pare rău că nu mai am nici înregistrarea şi nici transcrierea ei).

Post-interviu cu Neil Gaiman - Eastercon, Heathrow, martie 2008

Post-interviu cu Neil Gaiman – Eastercon, Heathrow, martie 2008 • foto © Bogdan Hrib

Pregătind azi pentru publicare fragmentul mi-am amintit cît m-a impresionat profesionalismul lui Neil, căldura lui şi felul absolut firesc în care se purta cu fiecare fan care îl aborda. O amintire luminoasă, aş spune. Mă bucur că Paladin a reuşit performanţa de a deschide seria de autor Gaiman tocmai cu această carte şi că sincronizarea cu apariţia ediţiei originale a reuşit. Felicitări colegilor mei de la Paladin şi, în special, lui Mike şi Iuliei!

Bookporn: cărţi îmbrăcate şi dezbrăcate

IMG_1870Abia a ajuns… Antologia Millennium Est, ediţia a II-a, tocmai a sosit. Iar volumele, primele din noua serie de reprint-uri numită Cardinal, arată într-un mare fel. Hardcover, format mic, hîrtie volumică, tipar ireproşabil. O plăcere să le pipăi, să le mîngîi, să le răsfoieşti, să le îmbraci şi să le dezbraci de supracopertă fină, laminată mat…

IMG_1872

Antologia Millennium Est, editată de subsemnatul, cu o prefaţă de Jeff VanderMeer, conţine cinci proze ale lui Michael Haulică, Ona Frantz, Voicu Bugariu, Marian Coman şi Bogdan Bucheru, traduse într-o franceză cursivă şi melodioasă de Coralia Telea, o veche şi bună prietenă.

IMG_1875

Cartea are şi o pagină a ei pe site-ul Millennium, de unde o puteţi comanda la preţul de 35 lei. La cum arată, al naibii să fiu dacă-i scump. Bonus: poveştile şi traducerea-s excelente.

Două zile

Atît a durat fuga mea de-acasă. Două zile, în care-am colindat nişte colţuri de Maramureş pe care fie nu le ştiam, fie nu le revăzusem de vreo două decenii. Şi-am văzut locuri faine, am respirat aer, am stat de poveşti cu oameni grozavi, am cunoscut alţii, la fel de faini. Aseară am revenit acasă, după o ploaie diluviană. Au mai rămas cinci săptămîni şi ceva pînă la tîrg, s-au adunat iar comenzi de onorat, facturi de plătit, treburi de dus la capăt. Dar, după astea două zile, pot spune că am bateriile încărcate. Back to work.

Later edit: Am şi citit în astea două zile şi cartea mi-a plăcut aşa de mult încît m-am gîndit să v-o prezint şi vouă, aici. Absolut delicioasă!

Ştefana „biciclista”

Ştefana a intrat şi ea în rîndul lumii, de azi e şi ea „biciclistă”, ca tot Ursul care se respectă. Ca de obicei, a moștenit încă o tară de la tac-su (conform regulii, fata moștenește de la mama lucrurile bune și de la tata numa’ prostii, da?), mai exact hipermetropia.

Nu-i grav (o anomalie de juma’ de dioptrie), deci no worries; bănuim că de vină e faptul că a cam stat cu nasul în calculator în ultimul an, de unde pînă atunci nu dădea atenţie maşinăriei diabolice; pe de altă parte, clasa în care învaţă e întunecoasă ca naiba (şcoala e înconjurată îndeaproape de blocuri cu 10-11 etaje) şi, înaltă fiind, stă în spate, în penultima bancă (fix ca tac-su, care-a stat şi el 12 clase tot cam p-acolo), aşa că probabil se cam chiorăşte pînă la tablă. Una peste alta, junioara e încîntată de noul ei look. Şi noi la fel.

În altă ordine de idei, astăzi văru’ Cosmin împlineşte cu un an mai puţin decît voi împlini eu peste vreo două săptămîni. La multe beri şi să-i trăiască franţuzoaicele! Rock on, coz!

Deva: cum fu

În vreme ce în jurul meu se sparg ziduri (don’t ask!), profit de un moment de răgaz ca să vă arăt cîteva dintre pozele făcute la Deva, la Salonul de Carte de săptămîna trecută. Au fost trei zile faine, chiar dacă vînzările n-au fost tocmai la înălţime… e drept că nici noi n-am avut noutăţi. În schimb, m-am întors de la Deva cu o diplomă de excelenţă, pe care am s-o adaug cu mîndrie în dosarul în care strîng astfel de distincţii:

Nu lipseşte decît un N...

Cîţiva dintre cititorii fideli ai publicaţiilor noastre au trecut să ne salute şi nu s-au lăsat pînă nu ne-au cumpărat cîteva titluri care – mare mirare pentru mine! – le lipseau din colecţie. I-aş aminti astfel pe dom’ doctor Fotescu şi pe Cătălin Hidegcuti, cu care mi-a făcut mare plăcere să stau puţin de poveşti şi faţă în faţă, după nenumărate conversaţii via internet.

Masa Millennium, cu ursul din dotare

Salonul a fost o dovadă a capacităţii excelente de organizare a celor de la Biblioteca Judeţeană Ovid Densuşianu, în frunte cu domnul director Sebastian Bara. Toţi cei de-acolo au fost foarte simpatici şi îndatoritori. Locul de desfăşurare a Salonului a fost Deva Mall, aşa că nu se poate spune că n-am avut traficul asigurat.

Cetatea Devei, vedere de jos

Cazarea a fost excelentă, la o pensiune numită Sub Cetate pe care nu pot decît să o recomand. Şi, după cum se poate vedea mai sus, pensiunea era chiar sub cetate: poza e făcută de pe terasa camerei în care-am stat.

Cetatea Devei văzută de-aproape, în amurg

Mulţumită Elenei, verişoara mea, am avut ocazia să văd oraşul de sus. După ce prima zi a Salonului s-a încheiat, Elena m-a luat de mînuţă şi m-a dus suuus, suuus, taman la Cetate. De unde oraşul se vedea cam aşa:

Oraşul văzut de sus... era un film care se numea aşa, nu?

Da, ştiu, nu mă pricep să fac poze cu săpuniera mea Canon… Pozele nocturne nu mi-au ieşit nicicum şi-mi pare tare rău, fiindcă priveliştea era chiar tăietoare de răsuflare.

Teatrul mov

La coborîrea de pe Cetate ne-am aşezat pe una din terasele nenumărate care abundă în Deva, pe o stradă pietonală foarte arătoasă, chiar vizavi de bibliotecă şi la doi paşi de Teatrul local. Pe care nu m-am abţinut şi l-am pozat (cu telefonul, de-aia e calitatea pozei aia care e).

Urs premiat de dl. director Sebastian Bara

În seara celei de-a doua zile am fost oaspeţii organizatorilor la un dineu, ocazie cu care s-au decernat şi premiile Salonului. Mai sus mă puteţi vedea primind diploma din mîinile domnului director Sebastian Bara… Iar mai jos, gata premiat, alături de Elena, căreia trebuie să-i mulţumesc din nou pentru ospitalitate şi fiindcă a fost lîngă mine şi-am rîs şi-am povestit ca în copilărie, cînd cutreieram împreună, cu toată gaşca de veri, dealurile din jurul Călăţelelor.

Urs cu verişoară (blondă, pentru derutarea adversarului)

În sfîrşit, vă mai spun că azi e ziua Elenei şi că-i doresc tot binele din lume. Şi promit – şi ei, dar şi organizatorilor Salonului – că, la proxima ocazie, vin iar la Deva, fiindcă tare mi-a plăcut. Devenii şi hunedorenii în general sînt oameni faini, calzi şi iubitori de cărţi bune.

Precizare: pozele cu urs mi-au fost trimise cu amabilitate de doamna Carmen Drăgoi. Mulţumiri şi pe această cale!

PS: Nu uitaţi, pînă pe 15 octombrie puteţi profita şi voi de oferta pe care le-am propus-o devenilor săptămîna trecută. Detalii găsiţi aici.

Nouă

Azi-dimineaţă, proaspăt trezită din somn, avînd încă opt ani şi ceva 🙂

Fix acum nouă ani, exact la ora asta, făceam paşi în curtea clinicii din Cluj, în aşteptarea celui mai important moment din viaţa mea de pînă atunci. Era la fel de frig ca azi şi, în aproape o oră şi jumătate cît am făcut treişpe-paişpe pe aleea aia, am fumat cam un pachet de ţigări. La 10 fără douăzeci i-am auzit prima oară răcnetul, am început să plîng de bucurie şi, cam zece minute mai tîrziu, am văzut-o: avea ochii maaaaari şi negri, larg deschişi şi curioşi. Ca acum. Doar că acuma e cu 95 de centimetri mai înaltă… Să ne creşti fericită şi sănătoasă, ursuleaţa lui mama şi tata… că frumoasă, mare şi deşteaptă eşti deja!

Călăreaţa lui tata

Nu cred c-am menţionat pe-aici, poate pe Facebook şi sigur unora dintre voi, în discuţii particulare: Ştefana a avut norocul să fie selectată printre participanţii la proiectul Ecvestro – o iniţiativă foarte mişto, după părerea mea – şi, de cîteva săptămîni, urmează cursuri de echitaţie. Îi place enorm de mult, îşi dorea de multă vreme să călărească şi iată că i s-a împlinit visul.

Călăreaţa lui tata, chiar înaintea examenului

Aşa se face că azi, junioara dă examen la călărie. Dacă promovează, trece în etapa a doua de instruire. Are emoţii, la fel şi noi. Să ne ţineţi pumnii!

LATER EDIT: A trecut şi examenul, în cîteva zile vom afla şi nota şi la sfîrşitul lunii vom şti dacă Ştefana este sau nu promovată în etapa următoare. Mai jos aveţi filmuleţul probei practice:

A şovăit la urcare, oarecum inevitabil avînd în vedere că e mică şi nu are cum să urce singură. După aceea însă n-a făcut greşeli, a avut o ţinută frumoasă şi a executat corect exerciţiile. Antrenorul ei, Zsolt Dumitran (campion balcanic la anduranţă, un tip extraordinar) a fost mulţumit de prestaţia junioarei. Şi noi, mîndri.

Iată şi cîteva poze cu toată gaşca:

Ştefana, împreună cu antrenorul Zsolt Dumitran, cu Tünde şi colegii

Ştefana cu Tünde

Călăreţi, diplome, antrenori

Remarcaţi, vă rog, cît de bine arată manejul. E meritul lui Vasile Blaga, actor de meserie, călăreţ înnăscut şi fondator al asociaţiei Sylvana Horses, care găzduieşte proiectul Ecvestro.

Lambshead (2): Sneak peek

La Jeff au ajuns deja minunăţiile. Spune el în postarea dedicată că la noi, autorii de rînd, ar urma să sosească în următoarele două săptămîni.

Pînă la lansarea cărţii, pe 7 iulie (Amazon.com spune că va fi pe 12 iulie), şi probabil multă vreme după aceea, o să vă mai bat la cap de vreo cîteva ori cu ea… Vă solicit înţelegerea din două motive: 1.) e prima mea publicare transatlantică într-o antologie de asemenea anvergură şi 2.) cartea asta merită citită (pe îndelete sau pe sărite) şi admirată. Ca dovadă stau pozele din interior pe care ni le arată Jeff (două dintre ele pot fi văzute aici) şi lista de autori (incompletă) pe care o puteţi vedea în detaliu pe coperta 4 a volumului, dînd click pe imaginea din capul acestei însemnări.

Cartea poate fi achiziţionată, între alte locuri, de aici. Iată şi detaliile produsului: Ann & Jeff VanderMeer (editori) – The Thackery T. Lambshead Cabinet of Curiosities – hardcover, 336 pagini, Harper Voyager, ISBN 978-0062004758, dimensiuni: 234 x 178 7 x 28 mm

Galileo întors cu poşta şi alte chestii

Îmi cer scuze celor care nu şi-au primit încă revistele şi cărţile. Vina e parţial a mea (că n-am delegat încă pe nimeni pentru treaba cu expedierea) şi parţial a Poştei Române, care mi-a întors din drum cîteva reviste (vreo paisprezece sau cincisprezece). Voi reexpedia acelora care s-au plîns de întîrziere şi voi scrie acelora care nu, pentru a afla dacă mai sînt interesaţi de revistă (pe care au plătit-o). Cu cele cîteva volume Steampunk hardcover încă nelivrate, vina e a mea în întregime. M-am luat cu tîrgul (şi cu angaralele post-tîrg) şi mi-a ieşit din minte cu totul. Promit să mă ajung din urmă cu treaba pînă la sfîrşitul săptămînii.

Între angaralele post-tîrg sus-menţionate s-a numărat şi mutarea definitivă a biroului meu în sediul oficial al firmei (apartamentul 2 de la adresa ştiută, care e o căsuţă cu două camere şi dependinţe situată în curtea reşedinţei urşilor). Aici au locuit (pînă în 1984) străbunicii mei, apoi o mătuşă, soră de-a bunicului matern; după moartea ei, s-a instalat aici sor-mea, cu cabinetu-i de vizionare live de intestine (a se citi gastroenterologie: ecografii şi gastroscopii, pe sus sau pe jos). Anul trecut s-a produs fericitul eveniment al mutării cabinetului la altă adresă; eram sătui de veşnica pendulare a pacienţilor pe sub geamurile noastre şi nici măcar o băşină nu puteam să tragem liniştiţi în propria curte, ca nu cumva să ne-audă vreunul dintre aceştia (las’ că trăgeau ei destule, fără jenă şi fără teama c-ar putea deranja pe cineva!).

S-a mutat cabinetul şi căsuţa (vizibilă mai jos) s-a transformat parţial în depozitul Millennium. O încăpere a rămas însă neutilizată (că n-avem stocuri de carte chiar aşa de mari), aşa că am profitat de renovările la care s-a înhămat consoarta şi de decizia eroică de-a nu se mai fuma în casă şi m-am mutat, cu arme şi bagaje (a se citi cărţi şi computer) în încăperea cu pricina.

Dragi tovarăşi, nu mi-a fost uşor, dar de-alaltăieri am în sfîrşit posibilitatea să vă invit într-un sediu de firmă cum scrie la carte. Sigur, va fi nevoie de renovări şi aici: pereţii-s crăpaţi pe alocuri, zugrăveala albă e cam bătrînă, geamul vechi de peste 50 de ani nu se închide perfect, baia are faianţa în nişte culori absolut aiurea (gusturile mătuşii sus-pomenite), iar pe jos e linoleum, deci va trebui să pun parchet la un moment dat. E însă un spaţiu curat, absolut funcţional şi, ce-i mai important, numai al meu.

Mi-am mutat aici integral biblioteca în engleză (după cum se poate vedea în imaginea de mai sus, e cam înghesuită, fiecare raft adăpostind două rînduri de cărţi), iar pe holul de intrare am în plan să-mi instalez mai la vară nişte rafturi pentru biblioteca în franceză şi sefeurile româneşti (geniul meu tîmplăresc nu-mi dă pace).

Deasupra biroului (meşterit de mine din resturi de PFL rămase de la alte lucrări) tronează mîndre cărţile MB, muzicile mele şi recolta de palincă de anul trecut de la moşie (care urmează să fie transvazată în recipiente de sticlă şi etichetată cum se cuvine).

Aici pot să vin să lucrez noaptea şi să-mi dau muzica oricît de tare vreau (uraaa, am scăpat de corvoada purtării căştilor!), pot să fumez în voie, pot să lucrez liniştit. Mai mult, am recuperat unul dintre fotoliile înlocuite de consoartă şi mi-am făcut un colţ dedicat lecturii. Într-un cuvînt, e un deliciu de cuibuşor! Nu vă rămîne decît să-mi uraţi spor la treabă, că am destulă.

PS: Fiţi pe fază, săptămîna asta mai către sfîrşit sau la începutul celei viitoare vom avea un anunţ important pentru naţiunea iubitoare de F&SF!

Later edit: O ştire interesantă poate fi citită aici. Nu comentez.

Bookfest post-festum (2): Pozele Loredanei

De astă dată, vă ofer cîteva din pozele făcute şi trimise cu amabilitate de către Loredana Frăţilă-Cristescu. Multe portrete excelente, surprinse în timpul decernării Premiilor Galileo şi al lansărilor ce au urmat. Merci, Lore!

Ultimele pregătiri înaintea lansării

Trei oameni serioşi, trei generaţii: Gheracostea, Crâznic şi Opriţă

Iulia Anania acceptă premiul în numele tatălui său

Domnul Gurgu slujeşte drept proxy pentru un Costi transatlantic

Un tată mîndru, cu premiul fiului în braţe

Un Ghidovean trage cu ochiul la premiul crâznicesc

Oliviu Crâznic, de meserie premiant

Oameni buni, Liviu Radu a rămas „Singur pe Ormuza”!

...dar s-a întors la timp ca să ne descrie cum e acolo

Un urs mîndru de ce-a produs...

...pentru un prieten drag, Bogdan Bucheru

Partners in crime!

Mr. Bogdan & Mrs. Kelly Bucheru; în planurile îndepărtate, Dodo Niţă, Andrei Gaceff, Roxana Brînceanu, Alexandru Mironov şi cîte-un colţ de Monica Nicolau şi Liviu Radu

Cătălin Badea-Gheracostea explicînd circuitul cărţii în natură: de la autor (Mike) la redactor (Cătălin) şi-apoi la editor (Bear)

Bookfest post-festum (1): Pozele Ursului

Primele poze de la Bookfest au putut fi văzute pe blogul colegului nostru Assassin, aici. De azi începînd voi mai adăuga cîteva galerii, începînd bineînţeles cu pozele făcute cu aparatul subsemnatului, fie în tîrg, fie la „birou” (terasa Ai Sapori), fie la de-acum clasicul Giotto sau prin Colentina, cartierul de baştină sau numai adoptiv al millenniumezilor.

Standul Millennium îşi aşteaptă vizitatorii

Fiecare carte îşi are preţul ei...

Primim cu drag vizitatori!

Laureaţi şi finalişti, premii şi cărţi

Doi oameni zîmbitori: Florin Pîtea şi Simona Şerbănescu

Doi oameni serioşi: Dan Doboş şi Bogdan Bucheru

Gut, Besser, Paulaner: Ona Frantz îşi încalcă regulile

Patru oameni la „birou”: Narcisa Stoica, Roxana Brînceanu, Mike Haulică, Ona Frantz

Men in Black: Mike Haulică şi Oliviu Crâznic

Un peştişor de Obor în mîna lui Bebe Librarul

Un toast tradiţional™: Nicu Basamac

Guşterul fără coadă încruntîndu-se la voi

Adunarea generală a acţionarilor Millennium: prezenţă 100% (foto: Marian Truţă)

Post-festum, 30 mai: Răsărit de soare pe lacul Plumbuita