Hey Bear, what’s cooking?

Am gătit. Nevasta-i la slujbă, fata la şcoală (şi-n juma’ de oră tre’ să merg să o culeg şi sigur va fi flămîndă), soacră-mea zace doborîtă de-o criză de fiară, mama mişună prin oraş după coroane şi flori şi alte accesorii necesare pentru sărbătorirea Halloweenului a la roumaine (people, aveţi idee de ce n-am A cu accent grav între caractere?), adică a Zilei Morţilor. Ce face ursul în aceste condiţii nefavorabile, propice unei morţi cumplite prin inaniţie? Găteşte. Inspirat de o reţetă zărită pe net acum ceva vreme şi înşurubată bine în cotlonul gurmand al creierului plantigradului care sînt, am cercetat frigiderul şi-am ajuns la concluzia că da, am cu ce, mă! Aşa că mi-am petrecut ultima oră confecţionînd un pőrkőlt de viţel (un soi de friptură cu sos de muuuulte legume) cu garnitură de spanac. Poze ceva mai tîrziu, cînd o să-i servesc junioarei prima porţie, frumos aşezată pe-o farfurie.

Later edit: se dedică această postare cumnăţelei mele, care a furnizat cu amabilitate materia primă de bază, recte viţelu’.

Not really good-looking, but oh so tasty!

PS: Jubila subreptice o vită mai zilele trecute că, iată, Millennium n-a mai scos nimic de vreo patru-cinci luni încoace. Îi comunic copitatei cu pricina să nu se bucure prea devreme, n-am dat ortu’ popii. We’re cooking pentru Gaudeamus! And what a feast it will be!

Anunțuri

Pastele ucigaşe

Bogdan Hrib (zis Hrothgar, mai nou) se pregăteşte să-şi lanseze ultimul roman, Ucideţi generalul, în ediţia britanică (Kill the General, ProFusion). Cei de la editură au pagină pe Facebook şi acolo am zărit pentru prima oară reţeta de killer pasta. Ieri am văzut şi o impecabilă execuţie filmată, aici. Aşa că azi, cum tot aveam în program gătirea de paste, am zis să le fac p-astea „ucigaşe”. N-am avut tagliatelle, ci doar fussili. Însă gustul a fost divin (says Big Bear şi Lil’ Bear deocamdată, aşteptăm şi verdictul lui Beautiful Bear cînd vine de la scîrbici). Săr’na, jupîn Bogdan!

Îmi place ideea, o să mai fac. Şi-mi place şi modul imaginativ în care cei de la ProFusion fac pregătirea psihologică pentru lansarea asupra Vestului care nu bănuieşte nimic a celor trei autori prieteni: Bogdan, Oana şi George Arion. Să fie cu succes şi cu multe zerouri în coadă (cecurile de royalties)!

Şaptesprezece ani şi o pîine

De la fotografia de mai jos s-au scurs exact 17 ani şi o oră. Spre suprinderea multora, nu ne mai iubim cît ne iubeam pe-atunci, ci mult mai mult. Ştie cineva cum se numeşte aniversarea de şaptesprezece ani?

Merită observată cu atenţie lozinca de deasupra celor două personaje. Între timp, greşeala în cauză a fost corectată.

Tot azi, la ceas aniversar, am produs cea dintîi pîine homemade. După cum se poate observa mai jos, nu-i tocmai ceea ce-ar fi trebuit să fie. Am impresia că trebuia să ascult de reţetă şi să folosesc nu numai făină integrală, ci un amestec de făină albă şi integrală, aşa cum zicea dînsa, adică reţeta. Gustul e ok. Aşteptăm să se mai răcească pentru o apreciere la justa valoare. În combinaţie cu unt proaspăt. Dacă aveţi sugestii, shoot!

LATER EDIT: Se pare că aniversarea de 17 ani se cheamă „nunta de brînză”. Nasol sună! În altă ordine de idei, cea de-a doua pîine homemade e în curs de producere. Din prima mai avem cam jumătate.

Gaudeamus, final countdown: 9…

V-am promis sumarul antologiei MILLENNIUM 2. Iată-l:

  • Michael Haulică – Anotimpul de praf
  • Don Simon – Priveşte înainte cu mînie
  • Liviu Radu – Complexul lui Oedip
  • Ladislau Daradici – Şobolanul
  • Ana-Veronica Mircea – Rayadatis
  • Andrei Valachi – Călătorie prin natură moartă alternată cu peisaj românesc
  • Cotizo Draia – Aşteptînd la Sargos
  • Ana-Maria Negrilă – Împăratul de îngheţată
  • Val Antim – Fenomen inexplicabil de violare
  • Radu Pavel Gheo – Cîinii nu pot iubi
  • Mihail Gălăţanu – Răzbunarea
  • Voicu Bugariu – Ucigaşul melcilor
  • Ovidiu Bufnilă – Apocalipsa după Buf
  • Costi Gurgu – În umbra legii
  • Mirel Palada – Pîndarul
  • Florin Pîtea – Veniţi afară!

Cele şaisprezece poveşti sînt precedate de o introducere a subsemnatului (care poartă acelaşi titlu ca şi antologia: „Şase ani de Ficţiuni”) şi urmate de obişnuitele repere bio-bibliografice ale autorilor. Aceasta este, cred, cea mai personală, cea mai dragă dintre antologiile pe care le-am compilat pînă în prezent; cred că îmi reprezintă cel mai corect opţiunile în calitate de editor. Sper să vă fie pe plac.

Volumul va număra undeva la 320 pagini şi va costa în librării 30 lei. Va fi însă disponibil la tîrg, probabil de joi 26 noiembrie încolo. Acceptăm însă şi precomenzi pe adresa ştiută, pentru cei care nu vor reuşi să ajungă la Gaudeamus.

PS off-topic: V-am promis ieri că azi vă arăt ce-am gătit ieri. Mă conformez:

Se cheamă paste cu pui cu legume şi o reţetă aproximativ similară a fost prezentată pe acest blog acum vreo doi ani. Între timp, am simplificat reţeta şi am adaptat-o gusturilor familiei. Am renunţat la mare parte din uleiul folosit pentru prăjirea legumelor şi, dintre condimentele utilizate iniţial, am reţinut doar sarea, piperul şi boiaua ungurească. Timpul de preparare (de la zero) a fost de aproximativ o oră. Cele 4 doamne şi domnişoare (fiică, soţie, mamă şi soră) m-au declarat maestru, prin urmare am fost foarte mulţumit. Pentru consultaţii vă stau la dispoziţie… după întîi decembrie!

A venit vara!

Avînd în vedere că azi e 1 iunie, e vremea să mai scriu ceva despre Ştefana. Ei bine, junioara e încîntată de noua ei postură de fiică de moşieri, ieri s-a distrat de minune împreună cu prietena ei, străbătînd livada în lung şi-n lat şi inventînd o mie de jocuri. Spre după-amiază, oboseala şi-a spus cuvîntul şi fetele au trecut la chestiuni mai mundane, discuţiile despre farduri, lac de unghii şi prinţese…Bineînţeles, a adormit pe drum, în maşină.

Sau, fiind zi de alegeri, ar trebui să scriu de candidaţi? Dar majoritatea lor covîrşitoare sînt atît de penibili în prestaţii sau chiar şi ca persoane, încît nu merită nici să-i pomenesc. La primărie avem aici un gigi în miniatură, fost coleg de liceu, la fel de fanfaron ca şi modelul lui de la Bucureşti; avem un escroc care-a dus de rîpă o editură cu brand, în asemenea măsură încît rar o mai găseşti cu stand la tîrgurile de carte (candidat din partea partidului lui Felix, după ce-a mai schimbat vreo două partide); avem un cumnat de ministru (liberal), al cărui unic merit e de-a fi rudă prin alianţă cu acesta; avem un ecologist care-şi făcea reclamă prin oraş dintr-o Dacie papuc care scotea un fum înfiorător… Iar ăştia-s doar candidaţii care n-or să strîngă mai mult de 2-3 procente la un loc. De ăia creditaţi cu oarece şanse la ajungerea în turul doi în calitate de contracandidaţi ai actualului primar n-am să scriu, fiindcă mi-e silă. Mă deprimă de-a dreptul. Şi oricum, nu cred că o să avem un tur doi. Dacă era după mine, n-aş mai fi organizat alegeri pentru primărie, fiindcă-s bani risipiţi. Cînd ai găsit un om gospodar, la ce bun să-l mai schimbi, cîtă vreme el mai e încă dispus să facă treabă? La preşedinţia consiliului judeţean avem patru candidaţi, unul mai cu bube-n cap ca altul. Ticăloşi, fanfaroni sau pur şi simplu habarnişti. La votul pe liste pentru consilii nu e nimic de comentat. Cînd votezi în scîrbă, opţiunea răului minim e unica valabilă. Dar n-aş concepe să nu merg la vot, cîtă vreme cine nu votează n-are drept la opinie.

N-am să închei aşa, că nu vreau să vă las deprimaţi. Vă arăt, mai bine, o adevărată operă de artă, pe numele ei bogracs gulyas, înfăptuită ieri în livadă, la foc mic, vreme de două ceasuri, şi consumată cvasi-instant de către cele trei doamne, cele două domnişoare, cei trei meşteri şi subsemnatul. O premieră pe care o vom repeta cît de curînd!

Later edit, la cererea cititorului: reţeta de bogracs gulyas!

O ceapă mare, doi ardei, cîţiva căţei de usturoi, o roşie, carne (de regulă, de miel + vită + porc; în imagine am avut doar o ciozvîrtă de viţel). Se pun toate la călit pînă cînd ceapa devine sticloasă. Se adaugă apă pînă la umplerea ceaunului şi 50 grame de boia + orice alte condimente mai sînt la îndemînă şi-apoi se tot bagă pe foc. Cînd zeama scade, se adaugă cartofii (pînă la umplerea ceaunului) şi verdeţuri (aici, leuştean şi pătrunjel de pe moşia proprie), plus încă vreo 50-100 de grame de boia, şi se completează din nou cu apă. Se lasă să scadă exact pînă în momentul în care cartofii au fiert. Apoi se ia deoparte şi se împarte!

Şi o promisiune! Peste două săptămîni, altă specialitate la ceaun, tot de origine transfrontalieră: bab-gulyas! Adică aproximativ acelaşi lucru, cu afumătură în loc de viţel şi fasole albă în loc de cartofi. Să vedem dacă va arăta la fel de bine.

Pui cu legume

Din cînd în cînd, ursul din colţul hărţii e chinuit de talente. În urmă cu două zile, talentul s-a manifestat sub forma unei dorinţe irepresibile de a înnoi ceva în birou. Prin urmare, înarmat cu toate cele trebuitoare, am „tîmplărit” vreme de două ceasuri şi mi-am completat mobilierul cu un stand pentru CD-uri (care poate fi vizionat aici).

Azi, talentul a scos din nou capul din bîrlog, că doar vine primăvara. N-am mai umplut casa de rumeguş, ci m-am îndreptat spre bucătărie. Iniţial, intenţia mea a fost să fac un pollo alla romana, dar rezultatul a fost mai degrabă original, aşa că mi-am botezat reţeta Pollo alla romeno. Ingredientele sînt simple: doi ardei mijlocii, două fire de ceapă verde, trei căţei de usturoi, o roşie potrivită ca dimensiuni, o conservă de ciuperci tăiate, un morcov mare, un pahar de suc de roşii, două linguri de ulei şi 700 de grame de piept de pui dezosat.

Legumele tăiate cubuleţe se călesc (la grămadă!) aproximativ 5 minute în cele două linguri de ulei, într-un wok măricel. Se adaugă apoi pieptul de pui tăiat în felii groase de-un deget (ursul are degete groase, ţineţi cont de asta!) şi se lasă să fiarbă în suc propriu la foc mic, amestecînd periodic, vreme de 45 de minute.

Cam la jumătatea perioadei se adaugă sucul de roşii şi condimente, după gust. În ce mă priveşte, am pus cam tot ce mi s-a părut potrivit: trei foi de dafin sfărîmate, oarece măghiran şi oregano (cîte-un vîrf bun de cuţit), două linguriţe de boia dulce, o jumătate de linguriţă de piper şi, desigur, sare cît m-a lăsat inima. Nu vă lăsaţi ispitiţi de mirosuri, aveţi răbdare pînă cînd feliile de piept ajung la consistenţa potrivită. Drept garnitură am adăugat mămăligă; cu paste sau cartofi, rezultatul ar fi fost prea consistent.

Rodul muncii a ieşit bestial, pot depune mărturie toate doamnele ursoaice: Old Lady Bear, Lil’ Bad Bear şi Beautiful Bad Bear, enumerate aici în ordinea în care m-au declarat un geniu al bucătăriei. Poftă mare!

Paste Carbonara rapide à la Bear

08-02-017.jpg
Se ia un Urs plictisit într-o dimineaţă de duminică, i se închide calculatorul şi se trimite în bucătărie. Se adaugă: aproximativ 300 de grame de bacon tăiat felii subţiri, o cutie de champignons tăiate mărunt, trei-patru căţei de usturoi mărunţit; se pun toate astea — mai puţin Ursul, căruia i-a trecut brusc plictiseala — într-o cratiţă, cu două linguri de ulei de măsline (la rigoare merge şi de floarea soarelui) şi se călesc pînă cînd baconul capătă o culoare roşiatică frumoasă şi în bucătărie miroase divin. Între timp, se răzuie 250-300 de grame de parmezan sau emmenthal (merge şi caşcaval Dalia, no worries) şi se amestecă cu patru linguri mari cu smîntînă (cu low fat se omogenizează mai bine), apoi se condimentează după gust, cu sare şi piper. Se ia un pachet de spaghetti sau alte paste (de preferinţă de import, cele autohtone nu respectă indicaţiile de fierbere de pe ambalaj) şi se fierb al dente, după care se scurg bine şi se amestecă bine cu o lingură de ulei de măsline (de data asta, ar cam fi obligatoriu), ca să nu devină cleioase. Apoi se adaugă compoziţiile descrise anterior (bacon + ciuperci + usturoi şi parmezan/emmenthal + smîntînă) şi se uniformizează cu o spatulă. Pentru amatorii de senzaţii tari, recipientul poate fi pus 15 minute la cuptorul încălzit în prealabil la 250 de grade, pînă cînd se formează o crustă. Se consumă calde şi proaspete, în cantităţi limitate doar de bun-simţul fiecăruia. După consumare se stinge (în stomac) cu o Leffe brună de la frigider. Se recomandă, de asemenea, un somn bun de după-amiază, pentru o bună digerare. Enjoy!

CINA CEA DE VINERI

Kolonelul a stîrnit în urmă cu aproximativ o săptămînă o adevărată furtună în blogosferă, lansînd o leapşă pe cît de pasionantă, pe-atît de mîrşavă, provocîndu-ne să ne afişăm în public potolul fotografiat. În acest răstimp, am plîns adesea şi-am salivat intens asupra tastaturii şi, meanwhile, am copt în minte gînduri negre de răzbunare. Am lovit eu însumi în cîteva rînduri, ba cu o porţie pe jumătate mîncată de lasagna a la Big Bad Bear, ba cu pîrjoalele cu cartofi noi, am izbit sub centură cu micii la tigaie şi cu grătarul plin de membre de galinacee tinere. Lovitura de graţie va veni însă în această seară, cu o cină completă pregătită în comun cu Beautiful Bad Bear, frumoasa şi gospodina-mi consoartă (de fapt, contribuţia mea a fost minimă: am făcut o maioneză, am cumpărat ingrediente şi alte alea, am degustat).
Aşadar, ladies and gentlemen, fellow bloggers, allow me to introduce you to… the Big Bad Bear’s Friday Dinner for Sister-in-Law’s family weekly visit (click pe imagini pentru o mai bună vizionare):

1. Curry Mayonnaise. Specialitate Big Bad Bear. Conţine: orez, castraveţi cruzi, ardei graşi, şuncă presată (sau chiar parizer). Orezul se fierbe, celelalte se taie cubuleţe. Se adaugă o maioneză cît mai uşoară, se condimentează după gust cu curry, sare şi piper şi se serveşte după un sejur la frigider de cel puţin o jumătate de oră. Contrar altor preparate cu maioneză, curry-ul mayonnaise nu cade greu la stomac. Poate fi servit ca aperitiv la o cină mai amplă.

2. Gulasch unguresc cu cartofi noi. Aici n-am să dau reţeta completă, vă voi spune doar că-i vorba de ceafă de porc tăiată cubuleţe şi epurată de orice urmă de grăsime, oarece usturoi, pătrunjel şi leuştean, un pic de sare, iar sosul acela e saturat de boia şi că încă n-am întîlnit pe cineva care să nu fi fost îndrăgostit de această specialitate a gospodinei Beautiful Bad Bear şi, par consequence, de Beautiful Bad Bear.
Cartofii noi se prepară simplu. Se căleşte în cîteva picături de ulei oarece ceapă tăiată cubuleţe, cînd s-a rumenit destul se îneacă în apă, se adaugă cartofii tăiaţi în bucăţi măricele, se lasă să fiarbă şi, cînd încep să se înmoaie, se adaugă o mînă de pătrunjel tăiat mărunt-mărunt. Condimente: boia, sare (nu exageraţi), piper.

3. Căpşuni proaspete. Aici, singurul aport al familiei Big Bad Bear e legat de spălarea căpşunilor. Probabil le vom servi ca atare, eventual cu un pic de zahăr. Nu simţim nevoia de frişcă ce soir.

Post scriptum et post potolum: dacă am să mor în noaptea asta, am să mor fericit, probabil ducînd cu mine-n mormînt vreo cîţiva rivali morţi de poftă (fundal sonor: hohot de rîs diabolic).