Teaser

Am predat astăzi (în ultima clipă, după prostul meu obicei) materialele pentru secţiunea SF din viitorul număr al revistei Ştiinţă & Tehnică. În cele patru pagini pe care le am rezervate veţi putea citi despre cele întîmplate la Final Frontier 5 şi despre cele mai importante apariţii editoriale lansate cu ocazia tîrgului. Mi-am încheiat darea de seamă cam aşa:

Dacă târgurile de carte generaliste, cu forfota şi mercantilismul caracteristice lor, pot fi privite mai degrabă ca etape intermediare într-un parcurs anual, Final Frontier e, deopotrivă, încununarea muncii de peste an a producătorilor şi promisiunea lucrurilor ce vor urma pentru beneficiarii acesteia. Şi mai e ceva: o reuniune a unei mari găşti de prieteni, pe care pasiunea comună îi apropie; într-o epocă a însingurării autiste din spatele monitorului şi a dezbinării induse de cele mai banale motive, nu e deloc ceva banal.

Mai multe nu vă spun, mai aveţi răbdare cîteva zile, revista a plecat azi la tipar şi probabil va fi de găsit pe piaţă în cursul săptămînii ce vine. Vă sfătuiesc însă să o căutaţi fiindcă, în plus faţă de rubrica mea, iubitorii de SF vor mai avea parte în acest număr de ceva bun-bun. Mai multe detalii nu vă spun acum, o să vă dezvălui surpriza după ce revista va ajunge în reţeaua de distribuţie. Da’ e de bine, să ştiţi!

În Ştiinţă & Tehnică, o avanpremieră la Final Frontier

ST20

Paginile de science fiction de luna aceasta din Ştiinţă & Tehnică s-au vrut o avanpremieră, un teaser la apropiatul Tîrg de carte science fiction & fantasy Final Frontier (ediţia a III-a). Detalii despre desfăşurarea tîrgului găsiţi aici. În Ştiinţă & Tehnică veţi putea citi un interviu cu invitata de onoare a tîrgului, scriitoarea şi editoarea Csilla Kleinheincz, dar şi prezentări ale ultimelor apariţii editoriale de la Paladin, Trei şi Nemira. Bonus pentru subsemnatul, de luna aceasta figurez şi în caseta redacţiei. Me proud.

scan0001

Ştiu, am promis data trecută că voi avea „un alt autor de dincolo de ocean”. Ei bine, va fi, dar numai în aprilie, fiindcă era păcat să pierd ocazia de-a face propagandă pentru tîrg. Ne vedem acolo, da?

În Ştiinţă&Tehnică, un interviu cu John Varley

ST00

Începînd cu proaspăt apărutul număr 22 al revistei Ştiinţă & Tehnică, am moştenit de la Mike Haulică rubrica de ştiinţă & ficţiune. Marc Ulieriu, redactorul-şef al prestigioasei publicaţii (a cărei nouă serie este editată de Adevărul Holding în colaborare cu Fundaţia Dinu Patriciu), mi-a făcut plăcerea de a-mi încredinţa patru pagini (faţă de două, cîte avea rubrica pînă de curînd), pe care le voi dedica în fiecare lună fenomenului science fiction.

stv

În numărul curent l-am luat în vizor pe unul dintre autorii mei preferaţi, John Varley. Găsiţi în cele patru pagini din revistă repere bio-bibliografice ale scriitorului american, un inventar al „invenţiilor” lui Varley din universul ficţional al seriei Eight Worlds, o prezentare a noului său roman, Slow Apocalypse, şi – piesa de rezistenţă! – un interviu în exclusivitate (cel despre care vă pomenisem aici). Volumele prezentate la rubrica de noutăţi editoriale sînt de la Paladin, Millennium şi Editura Trei.

Lucrez deja la materialul pentru luna viitoare, cu un alt autor de dincolo de ocean. Şi sînt convins că va ieşi trăznet.

Un tandem dictatorial (2)

În Observator Cultural, Mike publică azi cea de-a doua parte a discuției noastre despre debuturi:

Michael Haulică: Înainte de a merge mai departe să revenim un pic asupra a două lucruri spuse de tine săptămîna trecută, care am impresia că au atins firile mai sensibile (și acum, și cu altă ocazie în care le-ai mai spus). De ce poziția umilă a scriitorului în fața editorului (altădată vorbeai de „poziția ghiocelului“)?
Horia Nicola Ursu: Nu-i vorba de umilință sau obediență, ci de un pic de respect, pînă la urmă, pentru experiența editorului. Fiindcă, vrem sau nu vrem, în majoritatea cazurilor editorul știe mai bine decît autorul ce este bine pentru cartea lui. Constat cu mîhnire că o bună parte dintre aspiranții la gloria literară habar n-au ce înseamnă să publici o carte. Eu știu, de pildă, că atunci cînd un editor îți acceptă cartea spre publicare, îți pune în față un contract care specifică limpede care sînt obligațiile și drepturile tale, ca autor. Iar contractul acesta te obligă și pe tine, și pe editor în egală măsură.

Citiți articolul integral aici.

Un tandem dictatorial

Cel mai recent articol al lui Mike din Observator Cultural revine la tematica debutului, abordată în cele două anterioare. De data asta însă, Mike mi-a propus un dialog la temă, pornind de la cele spuse/scrise de autorii tineri chestionați în numărul precedent. Săptămîna aceasta aveți parte de o primă felie, în care încercăm să punctăm cîteva reguli de bun-simț pentru aspiranții la gloria debutului.

Michael Haulică: Horia, ești unul dintre cei mai vechi editori de SF românesc (iată, ai devenit deja „vechi“). La revistele pe care le-ai condus (Ficțiuni, Galileo) sau în colecțiile de la RAO sau Dacia, ori la editurile în care ai fost implicat (Omnibooks, Millennium Press, Millennium Books) ți-au trecut prin mînă zeci (poate sute) de manuscrise și de numele tău se leagă debuturile editoriale ale unor autori care astăzi sînt nume cunoscute ale literaturii SF, fantasy, fantastică etc. de la noi, cum ar fi Liviu Radu, Ona Frantz, Ladislau Daradici, Ștefana Czeller, Bogdan-Tudor Bucheru etc. Ai văzut răspunsurile tinerilor scriitori de săptămîna trecută. Unii spun că e ușor să debutezi, alții că e greu. Ce crezi că face debutul ușor pentru unii și ce-l face greu pentru alții? Dincolo de calitatea textelor, evident.
Horia Nicola Ursu: În privința debutului există două părți implicate: autorul (care încă nu poate fi numit scriitor, și n-am să obosesc să repet asta: dacă ai scris o povestire sau un roman nu devii automat scriitor, mai e destul de muncit pînă să ajungi acolo) și editorul. Autorul trebuie, în primul și în primul rînd, să scrie, iar apoi să-și disemineze cu discernămînt scrierile. Da, absolut de acord cu publicarea online, dar nu oriunde! Absolut de acord cu încrederea în sine, dar asta nu trebuie să-i răpească autorului flexibilitatea: dacă un potențial editor pe care ai vrea să îl convingi îți face niște observații, spui sărumîna și le aplici. Dacă nu-ți convin observațiile, n-ai decît să îți cauți alt editor. Pe scurt: autorul nu trebuie să aibă comportament de autist nici în raport cu scrierile sale, nici cu editorul. E una dintre condițiile sine qua non. Dar nu singura.

Presimt că „blîndul” Ben (care a emis de curînd următoarele: „ma imbolnavesc cand vad tupeul editorilor DE A DICTA comportamentul scriitorilor atunci cand apeleaza la ei. cum ii invata ei (editorii) pe scriitori sa fie umili”) s-ar putea îmbolnăvi rău, da’ rău de tot, citind articolul. Însănătoșire grabnică îi doresc. Deși mă îndoiesc că obișnuiește să frecventeze Observatorul Cultural

PS: Oferta de mai sus mai e valabilă doar azi și mîine. Grăbiți-vă!

Ce-am mai scris la revistă… și Bradbury

În Galileo Online, azi, o recenzie a romanului Last Light de Alex Scarrow, un thriller apocaliptic neașteptat de actual. De mult – de la Ultimatum-ul lui Mordecai Roshwald? – nu mi-a fost dat să citesc ceva care să mă pună pe gînduri în asemenea măsură în ceea ce privește fragilitatea lumii în care trăim.

Alex Scarrow era, pînă de curînd, un nume cu totul necunoscut pentru mine. Am dat peste acest autor absolut întîmplător, explorînd Book Depository în căutarea unor cărți. La una dintre acestea, în lista de titluri similare recomandate se afla și Last Light a lui Scarrow. Rezumatul mi s-a părut interesant, așa că m-am lăsat condus de curiozitate și am căutat mai multe informații despre autor. I-am găsit website-ul, pe care îl împarte cu Simon, fratele său, care e un cunoscut autor de romane istorice britanic. Mi s-a mai întîmplat să am astfel de revelații, dar foarte rar am acționat sub imperiul primului impuls, cumpărînd imediat cartea care mi-a stîrnit interesul. De astă dată am făcut-o și vă asigur că nu-mi pare deloc rău. (citește mai departe!)

Și tot în Galileo Online, am inaugurat de ieri o rubrică nouă, RAFT. Un bun pandant la bookporn-ul cu care v-am delectat de atîtea ori. Sper să vă fie pe plac.

PS: Și un omagiu absolut bestial adus lui Ray Bradbury de către Rachel Bloom:

Iar aici, reacția lui Bradbury la vizionarea clipului. Cînd o să mă fac mare, vreau să mă fac Ray Bradbury. Și, daca tot am ajuns la capitolul Bradbury, aflați că sînt dispus să mă despart de aceste cărți, pentru echivalentul a jumătate din prețul lor pe Book Depository (volumul 1 aici, volumul 2 aici). Adică aproximativ 18 euro. Deci 75 lei pentru 1840 pagini. Suna bine, nu? Avem vreun voluntar să mă scape de ele?

Un interviu cu mine şi alte chestii mişto

…puteţi citi în Observator Cultural, numărul de săptămîna aceasta, disponibil de ieri şi online. Am discutat cu Mike despre Galileo şi despre Galileo Online şi e, cred eu, un bun pandant la interviul pe care i l-am luat eu lui Mike Haulică acum cîteva zile (şi pe care am să-l republic probabil aici, întrucît Mike e prea modest şi spune că nu se cade ca o revistă să aibă în sumar un interviu cu redactorul-şef).

Un scurt fragment din cele spuse/scrise de mine pentru Obs.Cult.:

E absolut normal să avem o revistă tipărită puternică de F&SF. Fiindcă nu exista aşa ceva la noi, n-a mai existat o revistă adevărată pe hîrtie pe care să îmi doresc să o citesc de cînd ai pus tu punct proiectului Fiction.ro. A fost, desigur, SciFi Magazin, dar acesta era mai degrabă o antologie lunară în format de revistă. Helion? De acord, apare pe hîrtie, dar nu are o periodicitate clară, suferă uşor de provincialism şi reflectă unilateral doar o parte a F&SF-ului de la noi şi chiar de afară – în primul rînd, fiindcă nu a avut curajul de a-şi asuma un program ambiţios. În altă ordine de idei, am vrut să fac din Galileo Revista cu R mare, acea publicaţie care să poată sta oricînd, fără să se ruşineze, alături de publicaţiile consacrate ale genului: Fantasy&Science Fiction Magazine, Interzone, Asimov’s, Weird Tales. Îmi place să cred că, dacă vom continua aşa cum am început, vom reuşi acest lucru.

Puteţi citi interviul integral aici, iar de dat cu părerea, v-aş fi în egală măsură recunoscător dacă aţi face-o aici sau acolo.

In other news: Jen scrie pe Cititor SF despre Imagini la ora unsprezece, noul volum al lui Norman Spinrad, lansat de Millennium Press la Bookfest, iar Dreaming Jewel a citit cu privirea ei pe cît de frumoasă, pe-atît de critică, primul număr al revistei Galileo. Mulţumiri şi pupăciuni!

Galileo Online: varianta beta

Probabil v-aţi întrebat de ce tac de atîta vreme. Ei bine, am tăcut şi-am făcut. Ce? Asta (daţi click ca să vedeţi):

Sper să vă placă. Deocamdată e varianta beta, dar e perfect funcţională. Lansarea oficială va fi pe 1 iulie, dar pînă atunci eu şi Mike ne exersăm îndemînarea la postări. Detalii mai multe vor veni pe parcurs, pe măsura ce vom mai adăuga diverse gadgeturi.

O precizare: nu vă amăgiţi, n-o să punem online conţinutul revistei tipărite. Poate nişte teasere, dar nu mai mult. Galileo Online e o e-revistă independentă şi va căpăta chiar şi propriul său ISSN, în scurtă vreme.

Aşteptăm opinii privind layout-ul, funcţionalitatea, conţinutul etc.

Ultima zi: martie, promoţii, clasamente

E ultima zi de martie şi, de asemenea, ultima zi a tuturor promoţiilor Millennium Press curente: cea referitoare la abonamentele la Galileo cu cărţi-bonus şi cea care le aduce gratuit un exemplar din Dune: Casa Atreides. Tot azi e ultima zi a promoţiilor „la pachet”: de mîine, nu veţi mai putea comanda pachetele DUNE, AVENTURA sau ANTOLOGII la preţurile incredibile la care încă le mai puteţi obţine (a se vedea detalii aici). Prin urmare, gata cu ezitările: ori comandaţi, ori v-aţi lins pe bot de reduceri, cel puţin deocamdată.

Tot azi e şi ultima zi în care mai puteţi să nominalizaţi cărţile ce v-au fost dragi în 2009 pentru Clasamentele CititorSF. Ne-ar face mare plăcere dacă printre nominalizate s-ar număra şi cărţile noastre. Aşadar: la vot cu voi!

Current soundtrack: Sean Callery – Sangala

Revista Galileo: detalii (2)

…Hai că v-am ţinut destul în suspans. Am să vă povestesc despre sumarul primului număr. Dar mai întîi să vă mulţumesc pentru interesul de care daţi dovadă. Sper să fiţi la fel de entuziaşti şi în momentul în care revista va ajunge în mîinile voastre.

Primul număr va conţine în proporţie de aproximativ 80% proză şi 20% non-ficţiune. Am pus în aplicare rezultatele sondajelor pe care le-am făcut în urmă cu cîteva luni, iar proporţia aceasta a fost o consecinţă firească a acestora. La capitolul proză, vă pot spune că am avut de făcut o alegere destul de dificilă pentru a vă putea oferi un sumar echilibrat. Autorii români prezenţi cu povestiri în acest număr sînt Liviu Radu şi Sebastian A. Corn. Sînt texte inedite şi n-am să vă dezvălui acum titlurile. Traducerile alcătuiesc o grupare solidă, la rîndul lor, fiind vorba de texte premiate cu Hugo, World Fantasy Award şi Nebula, plus o nominalizare la Nebula. Autorii i-aţi văzut pe copertă: James Patrick Kelly, Norman Spinrad, Joe Haldeman. Pentru cel din urmă, binecunoscut cititorilor români, o menţiune specială, întrucît el va fi desemnat anul acesta drept Grand Master de către SFWA şi, în acest context, am considerat nimerit să-l luăm drept subiect al primului Dosar Galileo, care va aduna laolaltă o bio-bibliografie, un interviu în exclusivitate şi o proză recompensată cu două mari premii.

În ce priveşte non-ficţiunea, debutează în acest număr patru rubrici care sperăm să vi se pară interesante. Graham Sleight îşi reia în paginile revistei Galileo rubrica din Locus, privind viitorul din perspectiva zilei de ieri, analizînd jaloanele importante ale operei unui scriitor de gen; primul său articol e dedicat unui monstru sacru: Ray Bradbury. Cory Doctorow va publica în Galileo o serie de articole în care va aborda – în contextul literaturii science fiction – impactul viitorului asupra mentalităţii prezentului. Paul di Filippo va susţine o rubrică de recenzii (aşa cum face pentru Washington Post sau Asimov’s), iar Mircea Opriţă va trece în revistă, cu acribia care-l caracterizează, cîte un capitol din istoria anticipaţiei autohtone. În sfîrşit, fiecare număr va avea cîte-un invitat surpriză, care se va apleca asupra unui aspect al genului F&SF de extremă actualitate. LATER EDIT: Invitatul din primul număr va fi scriitorul canadian Peter Watts, care-şi va spune părerea despre fenomenul cinematografic Avatar.

Să vă mai spun şi o vorbă despre traducătorii textelor din acest număr, oameni unul şi unul: Cristina Ghidoveanu, Lorena Lupu, Robert Coller şi Mircea Pricăjan sînt cei care şi-au adus contribuţia la definitivarea acestui sumar care, sperăm, va fi de bun augur pentru ceea ce va să vină. Fiindcă planurile noastre sînt pe măsura aşteptărilor voastre care, o ştim prea bine, sînt mari de tot. Promitem să nu vă dezamăgim.

Post scriptum: Ştiu, nu v-am dat amănunte privind abonamentele… Dar dacă vă spuneam tot de pe-acuma, aţi mai fi trecut pe-aici luni, 8 martie?

Nautilus 26 şi concluziile mele la o polemică

De ieri e online noul Nautil, numărul 26. E un număr cu multe lucruri de citit.

Între altele, debutul oficial al amicului Aspoiu, care semnează cu numele-i adevărat, Adrian Crăciun, editorialul acestei ediţii, un text foarte echilibrat intitulat „SF integrat în marea literatură: teorie şi practică”, a cărui concluzie sună astfel:

Marea integrare a mainstreamului şi a SF-lui este dorită cu ardoare la nivel declarativ însă practica spune altceva.

Deja s-au strîns o mulţime de comentarii interesante la subiect şi, deşi am citat concluzia (care-i altminteri un truism), vă asigur că merită urmărită demonstraţia impecabilă a lui Adi. Felicitări, Aspoimea-ta, şi la mai multe!

Aş mai aminti şi interviul luat de Mihai Dark Wolf Adăscăliţei lui Adam Roberts, un scriitor britanic pe care l-am trecut de curînd pe lista scurtă de TBR. Povestirile acestui număr sînt semnate de Liviu Radu, Ştefana Czeller, Ciprian Mitoceanu şi Dario Pecarov, pe care-i putem numi deja autori de casă ai Nautilului. Ştefan Ghidoveanu îşi reia rubrica ce analizează „Viitorul aşa cum a fost” după o scurtă pauză, cu ultimul segment dedicat „Lucrărilor de referinţă”.

Last but not least (I hope), să vă spun şi de concluziile din titlul acestei însemnări: în rubrica mea „Outsider”, am publicat de data aceasta cea de-a doua parte a articolului despre „Etica scrisului”, subintitulat „Învăţăturile unui editor către pupilul său, aspirant la gloria literară”. M-a ajutat foarte mult să-mi formulez ideile polemica purtată zilele trecute pe blogul lui Mircea Coman. O gîlceavă absolut aiurea, dar care are destule învăţăminte pentru cei care ştiu să vadă dincolo de coaja lucrurilor. Articolul meu continuă ideea episodului precedent, din punctul în care s-a încheiat:

Unde rămăsesem? Prezumtivul scriitor, adică dumneavoastră, tocmai a primit un telefon prin care este anunţat că textul său (povestire, roman, ce-o fi) a fost acceptat spre publicare de către editura X şi urmează a se discuta în amănunt condiţiile publicării. Momentul respectiv e punctul de maxim. Climaxul. Orgasmul intelectual suprem. Euforie, mulţumire de sine, confirmarea propriei genialităţi, dat de băut la prieteni etc. Sentimentul trăit atunci nu poate fi echivalat cu nimic. Ce urmează?!

Ei bine… See for yourself! Şi nu uitaţi, mîine după amiază noi amănunte despre Galileo!

LATER EDIT: În contextul aceleiaşi polemici ar fi musai de citit şi articolul de săptămîna aceasta al lui Mike Haulică din Observator Cultural, intitulat „Despre reguli”.

Revista Galileo: detalii (1)

V-am promis cîteva amănunte despre revista Galileo Science Fiction & Fantasy pentru azi, astfel încît mă grăbesc să mă ţin de cuvînt. Voi începe cu cîteva detalii privind prezentarea grafică şi frecvenţa de apariţie…

Formatul va fi trade paperback mediu (20,5 x 13,5 x 1,7 cm); vor fi 240 pagini tipărite pe hîrtie volumică. Coperta va fi tipărită în policromie şi laminată mat, cu lăcuire selectivă pe titlu. Va fi o revistă cu apariţie trimestrială, în prima lună a fiecărui anotimp; astfel, numărul 1 va apărea în martie, numărul 2 în iunie (intenţia noastră este să-l avem gata la Bookfest), numărul 3 în septembrie, iar numărul 4 la început de decembrie (sau, cu puţin efort, la Gaudeamus).

Sîmbătă (6 martie) vă vom da amănunte despre sumarul primului număr. De ce nu azi? Fiindcă vrem să vă ţinem un pic în suspans! De altminteri conţinutul revistei e în stadiul final de redactare şi pînă în weekend va intra la paginare. Ştim în proporţie de 90% ce va conţine şi cel de-al doilea număr şi am demarat discuţiile pentru sumarul celui de-al treilea. După cum se vede, ne-am pregătit temeinic.

Post scriptum: Le mulţumim colegilor de la SRSFF, lui Bebe şi Nicu, lui Torrance şi Assassin-ului de pe forumul ComputerGames dedicat literaturii SF&F pentru semnalarea viitoarei apariţii, precum şi tuturor acelora care ne-au încurajat. Veţi avea cît de curînd şi detaliile necesare pentru a vă abona.

În martie, la Millennium Press

Am tăcut ce-am tăcut, acum a venit vremea să spunem ce-am făcut atîta vreme, tot tăcînd. În consecinţă, am să vă arăt deocamdată o copertă. Mai multe detalii – despre sumar, colaboratori, periodicitate, condiţii grafice etc. – joi 4 martie.

Ilustraţia copertei îi aparţine lui Adam Tredowski, un artist de origine poloneză stabilit în Marea Britanie. Ilustraţia în cauză este nominalizată anul acesta la premiile British Science Fiction Association, categoria „Best Artwork”. Aştept opinii.