Big Bears on the Road

Sînt într-o cameră de hotel în Plzen, Cehia, după o zi de drum cu peripeţii: amendă în Ungaria pentru intrat pe sens interzis, toată Buda e un şantier, rătăcire în Brno, unde n-am mai ajuns de trei ani, aşa că pînă la urmă mi-a tihnit, o pană de cauciuc la 130 de km pe oră, pe autostradă, căutat reşedinţă în Praga vreme de două ceasuri (că doar era normal să nu ne descurcăm, patru adulţi majori şi vaccinaţi, fiecare cu propria idee despre ce înseamnă o scurtătură pentru evitarea sensurilor unice)… Au urmat apoi două zile pline şi umplătoare de suflet în Praga viselor mele de viitor pensionar. Nici măcar acasă nu mă simt aşa de acasă ca în acest oraş în care fiecare piatră miroase a trecut şi fiecare om întîlnit pe stradă zîmbeşte a viitor. Karluv Most, Vltava by night, concert Bernstein la Hrad, în parcul castelului, Stare Mesto (unde n-am ratat ocazia unui prînz la U Supa, pe Celetna, dar n-am avut timp să intrăm la expoziţia Alfons Mucha) şi, revelaţiile acestei vizite, Mala Strana (unde-am locuit vreme de două zile, într-o casă din secolul XVI) şi colina Petrin. Poze v-arăt peste o săptămînă, cînd mă voi fi întors la Satu Mare. Acasă, întorcîndu-mă de-acasă…

Precum spuneam, acum sînt la Plzen, am băut două beri draft negre, am ascultat un concert de jazz autohton de mîna întîi şi, de-ar fi să mor acum, aş muri mulţumit. Mîine dimineaţă mă voi întîlni cu Jeff şi Ann VanderMeer, îl voi revedea pe Ian MacLeod şi voi face cunoştinţă (şi) în carne şi oase cu Hal Duncan. Abia aştept!