Cine se bagă?

/ Horia Nicola Ursu

Din Locus Online, de azi:

The Science Fiction and Fantasy Translation Awards, for works of foreign-language speculative fiction translated into English, were announced at the World Fantasy Convention in San Jose on October 29, 2009. The first awards are expected to be presented in 2011, for works published in 2010.
Two awards will be presented: one for long form literature (40,000 words and above) and the other for short form. Both the authors and translators of the winning works will receive a trophy and a cash prize. Critic and blogger Cheryl Morgan, who is one of the organizers, says, „In running the Science Fiction Awards Watch web site, I see non-English speaking countries all around the world give awards for translated fiction. Only in English-speaking countries are translations not specifically rewarded. We aim to change that.”
Organizers are in the process of setting up a non-profit organization to administer the awards.

Sună bine, nu? Organizatorii în cauză (mi-a sărit în ochi dintre aceștia inimoasa Cheryl Morgan) au alcătuit un grup de sprijin în care s-au înscris pînă în prezent, între alții, Nalo Hopkinson, Geoff Ryman, Gary K. Wolfe, Farrah Mendlesohn. Premiile vor consta dintr-o sumă de bani și un trofeu și vor fi acordate la două categorii: roman și proză scurtă. La fiecare categorie vor exista două trofee, unul rezervat traducătorului și un altul autorului, iar suma cash (a cărei valoare n-a fost încă determinată) va fi împărțită între aceștia.

Și-acuma iată la ce-am cugetat eu citind acestea: dacă Millennium Press se angajează să publice și să difuzeze pe parcursul anului 2010, pro bono, lucrarea respectivă, se poate găsi un traducător (sau un grup de traducători) care să se înhame la muncă (tot pro bono, cel puțin inițial, atenție!) pentru a traduce o operă a unui autor român (care să încuviințeze la acest lucru), astfel încît să putem candida cu șanse de succes la acest premiu? Toate încasările obținute [later edit: mă refer aici la încasările din vînzarea cărții traduse, nu la încasările din premiu, desigur] ar urma să fie împărțite în mod egal între autor, traducător și editură (care editură va avea grijă să aducă în atenția organizatorilor volumul în cauză). Ei, cine se bagă?

PS: Și o altă întrebare, de data asta pentru toată lumea: ce romane ale autorilor români ar putea fi candidate la o atare traducere? Ce anume credeți că ar putea atrage atenția cititorului occidental și de ce?

61 de comentarii la „Cine se bagă?”

  1. Eu aş vrea să încerc, am tradus destule documente la servici din engleză în română şi vice-versa.

    Ca posibilă traducere momentan îmi vine în cap Abaţia lui Dan Doboş.

  2. M-ar bate gandul sa incerc, dar numai daca ai gasi un nativ avizat care sa se uite pe o mostra si sa-si dea cu parerea ca sa nu muncesc degeaba. Desi traduc zilnic in engleza, nu inseamna ca daca in domeniul meu pot, trebuie sa pot neaparat sa traduc si literatura; traducator universal exista numai in filme, carti si jocuri.

  6. Şi eu m-am gândit la Abaţia lui Dan Doboş.
    Dar la traducere nu m-aş băga. Una e să traduci din engleză în română, pentru asta nu-mi trebuie decât oarece dicţionare, dar nu „simt” limba engleză destul de bine pentru a transpune în ea un text literar 😦

  8. „Gangland”. Are acţiune, are dialoguri, are localizare nord-americană, are un premiu la activ, are un autor care o poate traduce în engleză.

    Vom împărţii eventualii bani asociaţi cu eventualul premiu, echitabil, la trei.

    O treime pentru editor.
    O treime pentru traducător.
    O treime pentru autor.

    Iar cine nu a citit-o pînă acum se pare că va avea ocazia să o citească de acum încolo. 🙂

  10. DA. Super tare.. iti urez succes daca te bagi.
    Initial m-am gandit la Abatia (are o continuitate, iar daca prinde te-ai putea baga inainte si cu cele doua continuitari).
    A doua opinie a fost America One a lui George Lazar.. e scrisa pe „gustul” si in stilul vesticilor :).
    Astea ar fi parerile mele… Poate ar merge si Faria – O lume indepartata.. dar, nah..
    Nu trebuie neglijata totusi oferta lui Florin Pitea.. si romanul lui e bunisor, mai ales ca te-ai facut cu un traducator care simte asemenea scriitorului care a scos opera 🙂
    Sic cogito!

  11. semi-ontopic: daca va apucati vreodata sa traduceti, din romana in engleza sau invers, puneti-va intrebarile: inteleg perfect textul? sunt dispus sa caut si sa imi explic ceea ce nu inteleg? stapanesc perfect ambele limbi? daca vreun raspuns e ‘nu’, poate alta ocupatie ar fi mai buna 😀 la romana->engleza nu are nimeni (dintre americani) cum sa-si dea seama ce zicea de fapt originalul, dar la engleza->romana e atat de frustrant cand tu, ca redactor/corector/cititor stii de 3 ori mai multa engleza decat traducatorul si trebuie sa corectezi rand cu rand… cu atat mai grav daca descoperi dudele dupa ce cartea a fost deja publicata si ai platit-o.

    on-topic, cred ca nici o traducere facuta de un roman in engleza nu poate iesi bine fara un nativ care sa se uite pe ea dupa aia. ‘bine’ adica ‘excelent’, nu ‘ok’ 🙂 da, si eu stiu engleza foarte bine, dar asta nu inseamna ca as putea gasi exact nuantele corecte, mai ales intr-un text literar.

    scuze ca mi-am varsat frustrarile aici, dar am dat de prea multi asa-zisi traducatori de-a lungul vremii, care stiau engleza cam cum stiu eu spaniola – destul cat sa ghicesc cam ce se intampla, dar zero la subtilitati, jocuri de cuvinte si expresii mai putin obisnuite. si, evident, lenesi sau ingnoranti cu privire la existenta domnului google. sper ca toti cei de mai sus sa fie mai buni decat ei 🙂

  13. @Jen: întreb şi io, luând-o pe arătură (adică rău de tot pe lângă subiect, fapt pentru care îmi cer scuze), fiindcă văd că peste tot dau de redactori care se plâng de traducători: de ce nu sunt scoşi din ecuaţie traducătorii nepricepuţi, de ce se chinuiesc redactorii să corecteze traduceri proaste? Mai bine să traducă ei, şi cu asta basta! 😀

  14. @vero: am facut eu chestia asta o data, pe cind eram la rao, cu un fred hoyle. din punct de vedere financiar e o decizie cit se poate de proasta 😀 altminteri, pentru nervii mei a fost o adevarata binefacere.

  15. nu pot sa vorbesc pentru altcineva, dar in cazul meu motivul principal e simplu: banii. mi-ar placea sa-mi permit sa refuz ce mi se ofera, dar nu e cazul momentan. iar sa traduc mi se pare ceva extrem de greu, asa ca o sa prefer intotdeauna o traducere a altuia, chiar proasta, pentru ca macar e un punct de plecare.

    de ce nu sunt scosi din ecuatie traducatorii care nu se pricep? si eu ma intreb…

  16. asa deci.. hmmm… ma bag la proza scurta.
    vorb-aia, am facut-o in citeva rinduri absolut pro bono – nici macar autorii nu stiau ca primesc o traducere – asa ca ar fi tare misto ca lucrarile alea sa ajunga undeva.

  17. Vero, Jen: Pentru că traducătorii care se pricep au şi ei mândria lor, şi nu acceptă plăţi de 5 RON pe pagină, sau plăţi la sfântu-aşteaptă.

    vedeţi pe bloguri şi forumuri o serie de flăcăi care se plâng că nu găsesc traducători buni? Problema e că aceiaşi flăcăi, când găsesc traducători buni, propun sume care-i obligă pe respectivii traducători să recurgă la tradiţionala formulă: „Marş la coteţ!” Şi atunci flăcăii caută traducători ieftinache, apoi continuă să se vaiete că la tăţ’ ni-i greu.

  19. măi, poliromul o face. şi ursu o face. uneori. şi în rest, eu – că vorbesc în numele meu – nu sunt un traducător atât de disperat, încât să accept concesii umilitoare.

  20. in continuare nu cred ca problema e doar din cauza asta. unii traducatori se supraestimeaza, unor edituri nu le pasa de cate corecturi trebuie dupa aia… din fericire eu o sa ma reprofilez cat de curand si n-o sa mai fie nevoie sa ma plang.

  21. mă întreb ce alte cauze găseşti tu, şi sunt foarte deschisă la răspunsurile (mult mai pertinente, desigur), pe care o să mi le serveşti.

    „unii traducători se supraestimează” – drăguţă asta, drăguţă foc! nu, nu mă supraestimez, pur şi simplu am fost felicitată de nişte edituri pentru munca mea, iar cele care contează au mai apelat la serviciile mele şi a doua oară. să fie ăsta un indiciu de „customer satisfaction”?

    iar dacă tot punem problema aşa, poate există şi unii redactori care se supraestimează, tu ce zici?

  22. @Lorena: Eu am tradus prima carte (e drept, acum 4 ani jumate) pentru 5 RON pagina (si chiar am fost incantata 😈 fiindca m-am ales, per total, cu vreo 30 de milioane vechi, bani suficienti ca sa-mi iau laptop-ul pe care il doream de mult). Intre timp tarifele au mai crescut (nu fiindca as fi eu o maestra a negocierilor, ci fiindca a crescut euro), da pesemne ca ori nu ma numar printre traducatorii care se pricep, ori imi lipseste mandria, fiindca inca n-am rezolvat problema platilor la sfantu asteapta! 🙂 (Insa, de cand traiesc din traduceri, prefer un tarif mai mic, daca intarzierea platii nu sare de 2 luni, in locul unuia mai mare, asociat cu plati care se fac dupa 2 ani!)
    In privinta editurilor care platesc la timp, despre Nemira pot sa spun ca intarzierile sunt relativ neglijabile, despre Ursu nu mai stiu, ca-n ultima vreme nu mi-a mai dat nimic de tradus, iar despre Polirom am mai auzit vorbindu-se de bine, dar nu ma numar printre colaboratorii lor; crezi ca, daca le bat la usa si spun „Eu sunt Vero, stiu ca numele meu nu va e cunoscut, dar m-am gandit sa traduc pentru dumneavoastra”, se grabesc sa ma primeasca cu bratele deschise? 😀

    @Jen: cred ca a te supraestima e… omeneste, dar editurile ar trebui sa-si aleaga mai bine traducatorii – si eventual sa-i plateasca si in functie de calitatea si de dificultatea traducerii, nu doar in functie de numarul de semne insirate pe hartie 🙂 Mai cred si ca ar trebui sa existe o colaborare intre redactor si traducator – macar sa i se atraga traducatorului atentia asupra greselilor gogonate, ca sa nu le mai repete! 😛

  23. @Lorena, Jen. Si eu am primit felicitari asta-vara, din partea reprezentantei unei edituri. Dar am ramas cu felicitarile – dupa o saptamana de la predarea traducerii respective ar fi trebuit sa primesc avansul, care nu a aparut nici pana in ziua de azi :mrgreen:

  24. Vero: eu nu îţi pot spune decât tehnica mea: „BB” adică „Be a Bitch”.
    În clipa în care ţi se oferă contractul, ceri senin şi imperturbabil un avans. O sumă la începerea lucrării. Dacă le convine, bine, dacă nu, sănătate.
    Şi dacă depăşesc data lichidării, începi BTM. Bombardamentul cu Telefoane şi Mailuri. Telefoane, de 4 ori pe săptămână, mailuri zilnic. La aminteşti respectuos că deadline-ul lor a fost respectat. Şi că al tău a trecut. Şi că arzi de nerăbdare să îţi vezi banii. La un moment dat, vor ceda nervos, vei vedea 😀

  25. Ah, şi regula de aur: dacă cineva îţi datorează bani şi are tupeul să îţi mai ceară a doua traducere, îl informezi politicos că discutaţi de îndată ce îţi vezi sumele din prima tură.

  26. @Lorena: pentru BB vad un singur inconvenient: ar trebui sa am spatele asigurat (adica si o alta sursa de venituri) ca sa nu-mi pese daca nu le convine 😀 Cu BTM-ul e mai simplu, oricum sunt pisaloaga din fire 😀

  27. ah, da, eu am spatele asigurat. 🙂

    Dar uite, Ursu dă avans. Tot aşa a dat şi editura pentru care am tradus Dalia Neagră. Poliromul nu a dat avans la început, dar a fost de acord să vireze jumătate din sumă la predarea primei jumătăţi de traducere (ceea ce e ok, vrem să BB, not BRB, adică Be a Ridiculous Bitch).

    Iar dacă traduci câte o carte pe an pentru plătitorii decenţi, ţi se fâlfâie glorios de hribăraia care mai funcţionează în anumite sectoare ale pieţei de carte.

  29. lorena, daca insisti… mary renascuta a fost tradusa prost. s-au uitat 3 redactori pe ea, iar eu (al doilea) am stat cu originalul in mana ca sa corectez lucrurile gresite. nu chichite de exprimare sau stiu eu ce, ci pur si simplu fragmente care in original ziceau ceva iar in traducere altceva. poate intre timp te-ai perfectionat si de aia te lauda…

  30. (p.s. si prefer oricand un traducator ‘fara mandrie’ ca vero, care face greseli extrem de rar si la care redactarea e de fapt un fel de lectura a cartii.)

  31. @jen, lorena, vero: mai toată lumea traduce prost la început. şi eu am avut nişte dude cumplite în prima mea traducere, rîdeam cu adi bănuţă de ne spărgeam în timp ce-i făceam pre-redactarea. şi nu vă doresc să aveţi vreodată de redactat o traducere de-a lui pricăjohn din perioada 2005-2006 (e drept că mircea traducea şi atunci de parcă ar fi fost alimentat cu red bull, aşa de mare-i era producţia) 🙂
    @jen: între timp lorena sigur s-a perfecţionat, cel puţin traducerea din kelley eskridge e beton (şi nu e o traducere uşoară).
    @lorena: asta cu micoza e tare de tot!
    în altă ordine de idei, chestia cu avansul dat de MP e cu dus şi întors… că uneori, plătesc avans şi după aia, cînd să mă achit de restul, îmi suflă vîntul prin buzunare.

  34. @uglybadbear: Mulţumesc 😆
    Va multumesc, respectand ordinea cronologica, lui Jen si tie, pentru ca ati spus-o. E incurajator – si mie imi priesc intotdeauna incurajarile 🙂

  35. @horia: e bine cand cineva se perfectioneaza, nu e bine daca are impresia ca a fost bun de la inceput. …iar asta e cazul bun, pentru ca unii livreaza constant traduceri la fel de proaste, fara nici o urma de imbunatatire.

  36. îmi pare rău că nu mai am manuscrisul lui Mary, să văd cât a trebuit sărmana Jen să muncească după mine, şi să o compătimesc din străfundul locului umbros unde am avut inima odinioară. 😆 pentru că acum am impresia că unii adoră să pozeze în victime.
    îmi aduc aminte şi veninul cu care mi-a desfiinţat lectura de la k. bishop (nota bene, lectură la prima vedere, pe un fragment plin de fraze lungi, alambicate, absolut inadecvate interpretării scenice!) Şi de ce, mă rog frumos? Pentru că eu, intimidată de mulţimea de oameni noi pentru mine, nu am apucat să o observ, iar ea a fost din nou ofuscată.

    Pe bune, Jen, ce vezi când te uiţi în oglindă?

  38. @jen: thanks for staying calm.
    @lorena: am inceput sa ma satur de flamele pe care tii sa le intretii sau chiar provoci, uneori absolut gratuit, aici pe blog, stii? adică eu merg pînă acolo încît recunosc că şi eu am avut dude în traducere, numa’ din dorinţa de a dovedi că nu-i nimic rău în a traduce prost cînd eşti începător, iar tu vii imediat după aia şi zvîrli încă un comentariu belicos şi dezgropi morţi de-acu’ patru ani gen lectura ta din bishop? chiar ai de gind sa te legi de toti prietenii mei? daca da, ai putea sa o faci altundeva, pliz?

  39. Dat fiind că eşti singurul redactor care a avut vreodată de refăcut „fragmente care în original ziceau ceva, iar în traducere altceva” după mine, da, am tot dreptul să te suspectez de rea-voinţă.

    Mai ales că singurul mail pe care îmi amintesc să-l fi primit de la tine în calitate de redactor a fost unul cu un fragment cu o înşiruire de cromozomi – una din multele – care nu era exact ca în carte, şi mă întrebai dacă să completezi tu cu cromozomii lipsă sau vreau eu să rămână varianta scurtă.

    Iar eu ţi-am răspuns că, desigur, a fost o eroare de „save”. a mea sau a redactorului de dinaintea ta, şi mi-am cerut şi scuze pentru cazul în care eroarea îmi aparţinea. Sau poate ăsta a fost şi fragmentul care etc. etc.?

  41. lorena, tu chiar vrei sa dezgropi mortii, sa vezi rind cu rind ce a fost mai putin reusit in prima ta tradcere? las-o moarta, mai bine. stii cum se zice: nu intreba ca poate afli… e chiar atit de greu sa accepti ca, poate, prima ta traducere n-a fost la nivelul celei mai recente? oricum nu cred ca are cineva timp sa reia textul ala doar pentru a te linisti tu.
    si daca jen are dreptate? ce te faci atunci?
    in discutii de-astea eu inclin sa-i cred pe redactori. astia in general nu uita unele patanii. iar traducatorii de multe ori nu stiu cum s-au tansformat traducerile lor. bine ar fi sa stie, sa existe acel dialog de care ziceai… uite ca nu intotdeauna e timp pentru asa ceva. sau redactorii se multumesc sa semnaleze doar chestiile care se repeta, care pot fi ticuri ale traducatorului, cu care sa nu mai vina si data viitoare, care sint corectabile adica, si nu orice cuvint pe care l-au ratat sau pe care nu l-au ales in cel mai fericit mod.

  42. ei, mai are şi poliromul întîrzieri uneori, dar în nici un caz nesimţite. probabil că n-ai tradus încă destul acolo, Lorena, ca să dai de ele.
    însă… cîte o carte de tradus pe an ajunge din punct de vedere financiar? o, da, subscriu cu amîndouă mîinile. desigur, dacă nu te îmbraci, nu mănînci, nu bei, îţi plătesc rudele întreţinerea şi citeşti doar ce descarci gratis de pe net.
    asta dacă are cine să-ţi plătească netul, evident.

  43. @v: lorena zicea de o carte pe an de la fiecare editura cu care colaboreaza. de acord, nu-i bine sa tii toate ouale intr-un cos, da’ parca nici risipirea asta, colaborarea sporadica, nu iti ridica foarte mult statutul in ochii publisherului. my two cents.

  44. ceea ce spuneam şi mai sus, mai discret, este că, în contextul pieţei noastre, absolut toate editurile de buna credinţă ajung uneori în ipostaza în care întîrzie cu banii. deci nu există garanţii din punctul ăsta de vedere, poţi să traduci într-un an cîte o carte pentru trei plătitori de nădejde, dintre care doi îşi iau ţepe tragice de la distribuţie, să zicem, şi întîrzie cu plata traducerilor tale, ceea ce te-ntoarce unde-am zis, la căutat de rude miloase. aşa cum nu-i bine să fii prea sigur pe cunoştinţele tale de limbă, tot aşa nu-i bine nici să te încrezi sută la sută în scenarii fără backup.

  46. Chiar daca ai de-a face numai cu „plătitori de nădejde”, eu zic ca din trei carti traduse pe an se poate trai numai daca fiecare dintre cărtile alea are cate 1000 de pagini 😀

  47. Michael: Eu nu pot continua această discuţie decât cu Jen. Jen retrăgându-se, ne oprim aici. (De menţionat, înşiruirea de cromozomi nu conţinea cuvinte, ci doar şiruri de litere. Deci, nu era un cuvânt ratat, ci un copy/paste ratat. 🙂 Pentru care mi-am şi cerut scuze pe atunci).

    V, Vero: Ok, să zicem că am nimerit bine cu Polirom-ul, mie nu mi-au întârziat niciodată. Ursu ştie f. bine că, de câte ori i-am tradus lui şi m-a amânat rezonabil, am înţeles. Deci nu am nimic cu oamenii care întârzie rar, şi din motive externe, am ce am cu „micoticii”. Şi ştim cu toţii despre ce vorbesc.

    Pe de altă parte: am recunoscut mai sus că nu trăiesc doar din traduceri. Trei cărţi pe am mi-s suficiente. Sunt genul de om care are nevoie de varietate, nu pot să mă rezum la a face un singur lucru, că mor de plictiseală. v, shoot me. 😀

    Pe de a treia parte: dacă una dintre editurile în care am încredere mă sună şi îmi spune: am nevoie de o traducere urgentissimă, nu răspund niciodată „nenică, am terminat norma de trei pe an, la revedere.” Nu refuz o traducere decât dacă sunt îngropată în munci până peste cap. Aşa, ajung mereu la mai multe traduceri decât mi-aş fi dorit iniţial. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău. 😀

  48. why the frack should i want to shoot you? coada e-n altă parte.
    şi legătura cu ce spuneam eu e în altă parte. 😀

  49. păi legătura e simplă. tu îmi spuneai că dacă traduci atât de puţin nu poţi trăi din asta, eu ziceam că nici nu trăiesc din asta, pt. că mă plictisesc să fac acelaşi gen de muncă, fără variaţiuni.
    la coadă nu mă bag – că nu am spirit de coadă. 😆

  50. nu de legatura asta vorbeam… de aia cu ‘shoot me’. nu vad care-ar fi problema daca tu traiesti din tradus, din tradus+altceva sau doar din altceva.
    si nu era nici vorba de vreo coada la care sa stai tu… 😀

  53. @lorena: daca te iei de par cu v, ma supar rau, da’ rau de tot. 😀
    @v: nu o lua de coada pe lorena, ca stii ca are naturelu’ mai simtitor si imediat se lasa cu flame! 😀

  54. ok, uglybadbear, dar tre’ să recunoşti, recitind dialoaga, că nu eu am fost cea cu atacul nici în cazul ioanei.
    că nu stau să primesc picioare nemotivate în gură, şi să întorc şi obrazul celălalt, doar ca să-ţi menajez prietenii? dar eu nu ţi-s prieten? lor de ce nu le spui să îşi măsoare cuvintele?

    e atât de uşor să jigneşti pe cineva, şi după aceea să te retragi pretextând că o faci pentru a-l scuti pe stăpânul blogului de „circul marca lorena”. care circ marca lorena, vă rog? oare v, de exemplu, nu e la fel de tranşant în opinii? sau alţii?

    şi nu ursu însuşi a invitat-o pe lorena să traducă din new weird tocmai pt. că, după propriile-i spuse, i-a plăcut cum „curgea” textul din Mary renăscută? (încă am discuţia de mess în arhivă). asta e, ursule, te-ai lăsat păcălit de munca lui jen şi ai pus la treabă un traducător prost. ghinionul tău! 😀

  56. io cre’ c-aţi luat-o razna, parol. cu ce anume m-am luat io de lorena? era un dialog normal, ca toate dialogurile normale, numai că n-am priceput ce voia să zică cu shoot me, ea mi-a explicat c-a fost o glumă, la rîndu-i n-a înţeles-o pe aia cu coada la shoot her care e în altă parte, nu la mine, deci declaraţia mea implicită de noncombat. ia, că mă niervaţ’ acu’, nepriceputenilor.
    😀

  57. @v: acel „n-ati terminat inca?” nu se referea la tine.
    @lorena: prietena-mi esti si tu, nu-i vorba. da’ chiar n-am vazut sa-ti traga cineva picioare in gura, ergo nu pricep ce te-ai inflamat asa contra jenutzului. iar jenutzul si-a masurat cuvintele mai bine decit tine, trebuie sa admiti asta.

  58. nu, doar aia cu luatul de coada se referea.

    ah, pina la urma, chiar e bine sa-ti gasesti asa motiv de frecat netul in loc sa lucrezi dreaq ce lucrare aveai de lucrat :p e simbata, ce lucrarile mele!

  59. v: nu te-ai luat de mine (partea aia nu se referea la tine), iar dialogul dintre noi două era un şir de glume. cel puţin de la acest calculator.

    uglybadbear: nu mă văd pe nicăieri negând valoarea profesională a „jenutzului”.

Lasă un comentariu