Oceanul lui Gaiman, o exclusivitate Galileo Online

Am început să publicăm în serial, pe Galileo Online, un fragment din Oceanul de la capătul aleii, cel mai proaspăt roman al lui Neil Gaiman. Cartea apare în aceeaşi zi în Marea Britanie, în Statele Unite şi în România (în traducerea Iuliei Dromereschi). Ediţia românească se va lansa marţi, pe 18 iunie, la ora 19, la librăria Bastilia din capitală. Galileo Online va publica – azi, mîine şi poimîine – prologul şi primele două capitole ale romanului. Am prefaţat fragmentul cu o mini-bio-bibliografie a lui Gaiman, unul dintre autorii pe care-i stimez enorm şi cu care am avut ocazia să stau de vorbă în urmă cu cinci ani (interviul realizat atunci a apărut, dacă bine mi-aduc aminte, în revista Avantaje sau alt glossy de acelaşi gen; îmi pare rău că nu mai am nici înregistrarea şi nici transcrierea ei).

Post-interviu cu Neil Gaiman – Eastercon, Heathrow, martie 2008 • foto © Bogdan Hrib

Pregătind azi pentru publicare fragmentul mi-am amintit cît m-a impresionat profesionalismul lui Neil, căldura lui şi felul absolut firesc în care se purta cu fiecare fan care îl aborda. O amintire luminoasă, aş spune. Mă bucur că Paladin a reuşit performanţa de a deschide seria de autor Gaiman tocmai cu această carte şi că sincronizarea cu apariţia ediţiei originale a reuşit. Felicitări colegilor mei de la Paladin şi, în special, lui Mike şi Iuliei!

Sunday Bookporn-ul de luni: Gollanczării

Zilele astea se desfăşoară la Londra anualul London Book Fair, în condiţii de avarie, cîtă vreme erupţia vulcanului din Islanda i-a împiedicat pe mulţi dintre editorii şi autorii participanţi (inclusiv pe Oana Mujea şi George Arion) să ajungă la timp. Cu ocazia asta, m-am gîndit la o pornografie cu tematică britanică.

Publisherul meu britanic preferat e, categoric, Gollancz/Orion. Nu neapărat datorită seriilor de „Masterworks” (of Science Fiction & of Fantasy), care-s lăudabile, dar, pentru un completist ca mine, au darul de-a strica armonia vizuală a raftului de bibliotecă dacă aşezi cărţile respective aşa cum le aşez eu, adică grupate pe autori. În schimb, cei de la Gollancz au bunul obicei ca, în general, atunci cînd publică un autor, să păstreze formula grafică utilizată la volumele anterioare. Dar acestea-s consideraţii mai puţin interesante pentru alţii, sînt criterii pe care le vor observa mai ales colecţionarii fanatici (aşa cum sînt şi eu, dar mai ştiu cel puţin încă unul; nu-i aşa, Assassin?).

Azi am să vă arăt trei cărţi care mi-au venit recent de la Gollancz. Trei autori de casă ai editurii, aparţinînd de trei promoţii diferite şi abordînd genuri diferite.

Cea mai mare parte a romanelor SF ale lui Paul McAuley a fost reeditată recent de către editura britishe, într-un format trade foarte arătos, cu o formulă grafică unitară, cu ocazia lansării în hardcover celui mai recent space opera produs de autor, Gardens of the Sun. În cutia mea poştală a aterizat săptămîna trecută prequelul acestuia, The Quiet War, asupra căruia mi-a atras atenţia o discuţie cu amicul Aspoiu (care-şi luase însă proaspăta ediţie americană de la Pyr). Din prezentare, avem de-a face cu o tematică similară celei abordate de Heinlein în The Moon Is a Harsh Mistress (pe care o am în ediţia Masterworks de la aceeaşi editură) sau Ben Bova în The Asteroid Wars: un război între Terra şi coloniile sale din spaţiu. Am avut privilegiul să stau de vorbă cu Paul McAuley la Eastercon în 2008, l-am ascultat şi la două dintre panelurile convenţiei şi e categoric un tip funny şi extrem de inteligent; i-am citit şi două thrillere şi mi-au plăcut, aşa că mă aştept să-mi placă Quiet War, pe care am pus-o pe lista scurtă de viitoare lecturi.

McAuley, între Charlie Stross şi Matt Browne, sub privirea scrutătoare a Justinei Robson, la Eastercon 2008

Pe Richard Morgan l-am descoperit la cîteva luni după debutul său cu Altered Carbon. Eram proaspăt tătic şi îmi petreceam o grămadă de timp veghind somnul Ştefanei sau citindu-i cu voce tare. Mi-a plăcut la nebunie violenţa fără perdea a lui Morgan, mi-a plăcut şi mix-ul de noir şi cyberpunk, aşa că l-am trecut printre autorii de urmărit. Nici volumele următoare ale poveştii lui Takeshi Kovacs nu m-au dezamăgit. Market Forces mi s-a părut fun, dar cam trasă de păr prin tezismul ei, iar The Steel Remains încă n-am apucat să o citesc. Cîteva recenzii la Black Man mi-au atras însă atenţia şi presimt senzaţii tari de aceeaşi factură ca la prima carte pe care i-am citit-o: cartea e povestea unui individ marginal (ca şi Kovacs) care primeşte misiunea de a vîna un soldat perfect (think inginerie genetică etc.) răzvrătit. Iarăşi, nu-i o temă nouă (Blade Runner anyone?), dar asta nu mai înseamnă de multă vreme nimic pentru mine, am încetat a mai căuta cu orice preţ noul într-o carte, prefer să mă concentrez asupra felului în care e scrisă aceasta. Iar Morgan ştie să scrie.

În sfîrşit, despre cea de-a treia carte, Retribution Falls a lui Chris Wooding, n-am să vă spun multe, a făcut-o pe larg Kyo aici şi m-a determinat să o comand deîndată ce ediţia în paperback a devenit disponibilă (adică pe 8 aprilie). Chris Wooding a mai publicat anterior o trilogie fantasy (The Braided Path) şi un roman de sine stătător, The Fade, tot la Gollancz. Plus o grămadă de romane YA. Faptul că autorul vine deopotrivă cu recomandarea lui Joe Abercrombie şi a lui Kyo şi cu o copertă delicios de steampunk făcută de Stephan Martiniere e de-ajuns ca să mă gîndesc că o să-mi fie pe plac. Ar mai fi de spus că un al doilea volum din seria Tales of the Ketty Jay, The Black Lung Captain, va apărea pe 15 iulie anul acesta, iar Wooding a anunţat pe site-ul propriu că a semnat cu Gollancz pentru încă două volume  în serie şi lucrează de zor la primul dintre acestea, care se intitulează provizoriu The Iron Jackal.

Ştefan Ghidoveanu în iunie 2009, la Bookfest. Foto © Mircea Pricăjan

PS: Azi e ziua lui Ştefan Ghidoveanu. Să-i urăm cu toţii la mulţi ani şi, mai ales, sănătate, ca mai are mult de lucru. Să creşti mare (şi mai mare!), Ştefane! Şi aceleaşi urări i le adresăm, cu întîrziere, şi Cristinei Ghidoveanu, care şi-a sărbătorit aniversarea săptămîna trecută (iar eu am uitat ca un fraier să o felicit). Îmbrăţişări prieteneşti amîndurora, de-aici din colţul hărţii!

Bookporn 10/2009: Varia… + Hugo News!

M-a întrebat cineva mai zilele trecute cînd mai pun pe blog oarece pornografie. Pun, conaşule, pun… Am aşteptat să se mai strîngă cîteva, atîta tot. Fiind vacanţă, am rărit-o cu achiziţiile. Iată, în imaginea ce urmează, cam care-s titlurile intrate în patrimoniul ursesc, de la ultima însemnare de gen încoace. Aproape toate volumele au fost achiziţionate de la Book Depository (vedeţi linkul din dreapta) sau primite în dar.

Da, am primit în dar o ediţie superbă a capodoperelor lui Tolkien (THE HOBBIT şi cele trei volume din LORD OF THE RINGS), box-set-ul cu trade-paperback-uri de la Houghton-Mifflin, ilustrat de Alan Lee. Asta înseamnă că sînt dispus să renunţ la un set din ediţia românească de la RAO, pe care o am în dublu exemplar (păstrez pentru lecturile viitoare ale junioarei paperback-urile şi cedez cu dragă inimă ediţia hardcover); aviz amatorilor!

Tot la capitolul clasici, m-am cadorisit cu ediţia Bison Books a trilogiei THE LAND THAT TIME FORGOT a lui Edgar Rice Burroughs, prefaţată de Mike Resnick, unul dintre autorii mei preferaţi. Poate că nu ştiaţi, dar ceea ce s-a publicat la noi în anii ’70 era doar cel dintîi volum al acestei serii. Citisem varianta disponibilă pe Project Gutenberg a trilogiei, dar asta e una dintre cărţile pe care ţineam morţiş să le am ca obiect fizic. Mi-aduc şi-acum aminte de fiecare moment al zilei cînd, pe la vreo opt-nouă ani, am văzut la cinema Victoria ecranizarea primei părţi şi de excitarea cu care, la îndemnul tatei, am căutat prin bibliotecă traducerea apărută în colecţia Fantastic Club.

Aveam în wishlist la Book Depository cele două antologii BEST OF THE YEAR din imaginea de mai sus încă de cînd s-a anunţat data apariţiei lor. Acum citesc din cea a lui Dozois, după cum se poate vedea în coloana din dreapta.  Ce-am remarcat deocamdată e că introducerea lui Dozois pare niţel mai optimistă decît în anii trecuţi, deşi e criză mare la ei în publishing; însă, precum spune însuşi Dozois, putea fi mult mai rău. Antologia lui Strahan, ajunsă la cea de-a treia ediţie anuală şi apărută pe 1 august la Night Shade Books, e printre lecturile recurente pe care le-aştept cu cea mai mare nerăbdare. De vină-i probabil potrivirea de gusturi dintre mine şi Jon. Nici una dintre antologiile lui nu m-a dezamăgit încă.

În sfîrşit, au mai ajuns în rafturile mele ultimele cărţi din trei serii a căror lectură am început-o (EVOLUTION EXPECTS de Jonathan Green, cel mai recent volum al seriei PAX BRITANNIA de la Abaddon), cu care-s la zi (BY THE SWORD de F. Paul Wilson, cea mai recentă apariţie în paperback a ciclului REPAIRMAN JACK) sau pe care mi-am rezervat-o pentru o vacanţă viitoare (KILLSWITCH, ultimul segment al trilogiei lui Joel Shepherd, despre care am pomenit în pornografia anterioară). Se cuvine să mai pomenesc şi de THE SHADOW OF THE WIND a lui Carlos Luis Zafon, pe care am găsit-o mai ieftin în ediţia britanică de la Phoenix Books; e o carte pe care Dragoş m-a convins să o citesc. Poate că nu le are el cu SF-ul românesc, dar în privinţa altor feluri de cărţi, e cu totul demn de încredere. Săr’na, conaşule!

A sosit şi cel mai recent Fantasy & Science Fiction, cel de-al treilea în noul format; nu-mi dau seama dacă e cel din urmă număr inclus în abonamentul făcut anul trecut sau primul din cel reînnoit. Cum o fi, sînt convins că o să am de citit la el, are în sumar doi autori care-mi sînt mereu pe plac, Bruce Sterling şi Albert Cowdrey, şi-s curios de Sean McMullen, despre care am citit recenzii pozitive.

LATER EDIT: Azi-noapte s-au dat Hugo-urile. Găsiţi lista la CititoriiSF, aici. După cum era previzibil, Neil Gaiman a cîştigat cu GRAVEYARD BOOK (o carte pe care-am avut prilejul s-o citesc în manuscris şi care mi-a plăcut mult-mult; e deja tradusă de către Liviu Radu şi-aşteaptă ca tritonicii să rezolve problemele de copyright, dar v-o recomand cu căldură, de cum o fi să apară). Blogul lui John Scalzi a trecut la profesionişti, sub formă tipărită (YOUR HATE MAIL WILL BE GRADED), hi-hi! Iar Ann VanderMeer a luat faţa celor de la Locus la categoria semiprozin, în calitate de editor la Weird Tales. Felicitări!

Cory Doctorow şi John Scalzi nominalizaţi la Premiul Hugo!

Am aflat azi o veste bună: doi dintre autorii romanelor nominalizate la Hugo sînt de-ai noştri!  Lista completă a nominalizărilor poate fi parcursă aici. La categoria cea mai importantă a premiilor, cei nominalizaţi constituie, fiecare în parte, o legendă vie. În acelaşi timp, toţi cei cinci autori aparţin generaţiei mai tinere, semn că gusturile publicului se înnoiesc. Ceea ce e foarte bine pentru sănătatea genurilor noastre predilecte.

Cory Doctorow (al cărui roman UN MILIARD DE ŞANSE vă este oferit în cadrul promoţiei în curs) este nominalizat la prestigiosul premiu decernat de participanţii la cel de-al 67-lea WorldCon cu romanul LITTLE BROTHER, o poveste subversivă şi contemporană, scrisă pentru un public tînăr, despre consecinţele ultra-înăspririi supravegherii în America post-11 septembrie. Volumul poate fi citit integral aici. Anterior, romanul a mai fost nominalizat şi la Nebula şi la premiile revistei Locus. De asemenea, nuvela lui Cory scrisă împreună cu Benjamin Rosenbaum, True Names, concurează la categoria imediat următoare în ierarhia importanţei (şi această nuvelă numărîndu-se printre finaliştii Locus). Iată o reacţie la cald a lui Cory, citată de pe blogul său, Craphound.com:

Hot damn! The 2009 Hugo Awards ballot is live and it’s a doozy, and not just because I’m on it twice (Best Novel: Little Brother and Best Novella: True Names, with Ben Rosenbaum). No, it’s better than that – the entire ballot is just killer, especially my competition in the Best Novel category (hell, three quarters of the authors were invited to my wedding, and I’d have been delighted to have the remaining one in attendance). A million thanks to all of you who nominated both works!

I can’t wait to see who wins (and no matter who wins, I can’t wait for the annual Hugo Losers party, which is bound to be a hell of a thing and a half). I’m going to the WorldCon for the awards, of course – my tux is hanging in its dry-cleaning bag awaiting its annual airing.

Acum exact un an îl întîlneam pentru întîia oară faţă în faţă pe Cory, după o corespondenţă asiduă purtată de-a lungul a opt sau nouă ani, încă de pe vremea cînd autorul nu debutase încă. Aici puteţi vedea prima fotografie pe care i-am făcut-o. E, şi în viaţa reală, acelaşi timp extrem de haios şi veşnic bine-dispus, extrem de voluntar şi de amabil (mi-aduc aminte şi-acum intonaţia entuziastă a glasului său, atunci cînd mi l-a prezentat pe Patrick Nielsen Hayden, editorul său american, şi el nominalizat la Hugo anul acesta).

De remarcat este şi faptul că un alt bun prieten,  John Scalzi, a adunat anul acesta nu mai puţin de trei nominalizări, la trei categorii diferite: cel mai bun roman (cu ZOE’S TALE, cea mai recentă apariţie a seriei inaugurată de RĂZBOIUL BĂTRÎNILOR), cea mai bună carte cu subiect conex (YOUR HATE MAIL WILL BE GRADED, o culegere de articole adunate din cei zece ani de existenţă ai blogului său, Whatever) şi, surprinzător, cea mai bună prezentare dramatică – forma lungă (cu versiunea audiobook a antologiei METATROPOLIS). Acum doi ani, cînd l-am întîlnit la Nantes, John fusese deja nominalizat la Hugo, pentru GHOST BRIGADES, şi pierduse. Anul trecut a strîns două nominalizări (pentru LAST COLONY şi în calitate de scriitor-fan) şi a cîştigat la cea de-a doua categorie. Anul acesta sînt trei nominalizări. Are oare de gînd ca în fiecare an să îşi mai adauge cîte-o categorie? Iată răspunsul, funny ca întotdeauna (şi care ne dă prilejul să aflăm cîte ceva despre activitatea lui Scalzi în acest an):

Really, no. For one thing, the day you start expecting to be on the Hugo ballot, rather than hoping to be on it, is the day your ego is officially out of control and you must be stopped. Preferably with knives. I’m not there yet, thank God. For another, I have no novel coming out this year, save for the paperback release of Zoe in April, and the limited edition of The Last Colony. The only things officially on the schedule for this year are the print release of METAtropolis this July, a short story in the New Space Opera 2 anthology in June, and if I can finish it in the next couple of weeks, a fantasy novella which will be printed as a stand-alone book by Subterranean Press late this year. I may write up a couple of other short stories as well. But at the end of the day, I suspect the 2010 nominators will have other works on their minds, and I will be forgotten and alone, weeping silently in the corner as the genre passes me by, a dried-up husk, a has-been, if you will. Woe, oh, woe.

Romanul de debut al lui John Scalzi, RĂZBOIUL BĂTRÎNILOR, a fost publicat de Millennium Press într-o ediţie-semnal, limitată, anul trecut în noiembrie, la Gaudeamus, în traducerea excelentă a lui Marian Truţă. Cartea s-a epuizat înainte de sfîrşitul anului, iar în cursul lunii aprilie va ieşi pe piaţă ediţia de masă. Promit să vă ţin la curent şi îi asigur pe aceia care au comandat-o că vor fi primii care o vor ţine în mînă.

Eastercon (6): Post-factum

O să îmi spuneţi, şi nu fără oarecare temei, că-s niţel cam obsedat de Eastercon şi de Londra. Chiar aşa, man, get over it, a trecut, te-ai distrat, acuma pune osu’ la treabă! Dadada, chiar asta o să fac, numa’ două minute mai lăsaţi-mă să mă laud… O să fiu scurt, promit!

1. Observatorul Cultural a publicat joia trecută, în cadrul rubricii Science Fiction & Fantasy susţinută de Mike Haulică, un interviu cu subsemnatul; poate fi citit în maiestuoasa-i cvasi-integralitate (limitată doar de numărul de caractere ce-i e rezervat lui Mike în fiecare număr) aici. Mulţumesc, Mike!
2. Locus Magazine mi-a confirmat primirea pozelor, executive editor-ul Liza Groen Trombi mi-a scris că mă invidiază că am putut fi acolo şi m-a însărcinat cu redactarea unui reportaj despre cele văzute, care va fi ilustrat cu suspomenitele poze. Cînd voi afla data apariţiei, am să vă dau de ştire. De asemenea, o variantă în limba română a respectivului reportaj va apărea în viitorul Almanah Nautilus.
3. Tot Liza Groen Trombi mi-a acceptat propunerea unui articol despre starea actuală a SF&F-ului românesc (accept şi aştept sugestii pe mail) şi pe aceea de a da seama, cînd va veni vremea, despre Parcon, convenţia cehă de care vorbeam într-o însemnare anterioară.

În consecinţă, the Ugly Bad Bear jubilează fără limite în ziua de azi. Şi tot ca o consecinţă, în următoarele două zile voi răspunde la telefon numai între anumite ore (de la 10 AM la 12 AM), din motive de scriere a reportajului easterconian.

(O explicaţie necesară: ilustraţia acestei însemnări – masiv prelucrată pentru a permite o minimă înţelegere – înfăţişează doi editori zgribuliţi de frig şi rupţi de oboseală după o zi de Eastercon – a treia, mai exact – la poalele Memorialului Reginei Victoria, privind cu jind către Palatul Buckingham, cu gîndul la fish & chips, bere Directors şi Navy Rum).

Eastercon 2008 (5): the best of the rest

În general, în cele aproape două săptămîni trecute de la sfîrşitul aventurii londoneze (căci a fost o aventură!) am reuşit, datorită împrejurărilor, să revin cu picioarele pe pămînt, să mă „ancorez puternic în realitatea românească” (trăiască sintagmele din lemn de răşinoase!). Mi-am expediat pachetul cu poze celor de la Locus Magazine (şi sper să reuşească să găsească printre ele destule publicabile), mi-am ordonat (în minte şi pe hîrtie) cele văzute, aşa încît scrierea unei dări de seamă concise va fi o treabă uşoară, m-am reintegrat în aşa-numitul train-train quotidien, m-am reobişnuit să împut interioarele imobilelor cu fumul ţigărilor mele, mi-am condus la groapă un prieten drag… Mda… Life sucks!

Pozele care urmează fixează pentru eternitate (ador să mă exprim în clişee!) cîteva dintre momentele de vîrf şi locurile de top ale participării noastre la convenţia britanică.

English Abbot Pie, complementul perfect al unui Guiness răcit la 2,8 grade Celsius.

White Hart. Să fie asta cîrciuma care l-a inspirat pe Sir Arthur C.?

Cu Martin Millar la o bere (foto Bogdan Hrib).

Croydon, un cartier de care m-am îndrăgostit.

Un afiş (printre puţinele din underground-ul londonez!) care NU face reclamă la cărţi sau diverse producţii culturale.

Paigan Stone, autoare de horror erotic (păi cum altfel?), posesoarea unui bust impresionant (şi una dintre puţinele prezenţe feminine interesante de la Eastercon).

Christopher Priest la lansarea volumului fiicei sale. Talentul e o chestiune ereditară.

James Barclay, un autor cu motivaţii puternice: „Buy my books so I can feed my son!”

O fotografie strălucitoare cu doi geniali posesori de chelii: China Miéville şi Charles Stross. Too shiny!

John Meaney, expert în arte marţiale şi un talent literar prodigios: energie în stare pură.

Oferta ZombieCon la Eastercon.

Ian McDonald şi al său BSFA Award.

Me & Cory Doctorow: editor şi autor, cu Jeff V. şi M. John Harrison în braţe.

Două apariţii descinse parcă din Mad Max.

O poză inspirată de o poză făcută în urmă cu vreun an de Bogdan lui Guru Mike: aveţi cumva o monedă, să dau un telefon?

Si o concluzie la toate aceste însemnări: mi-a plăcut la Londra, mi-a plăcut la Eastercon, mai vreau! Următoarea convenţie internaţională la care voi participa va fi Parcon 2008, o convenţie dedicată curentului New Weird ce se va desfăşura la Plzeň, în Cehia, între 22 şi 24 august, avînd drept oaspeţi de onoare confirmaţi pe Jeff şi Ann VanderMeer, Hal Duncan, K. J. Bishop, Les Edwards. Should be fun, nu?

Eastercon 2008 (4)

Deşi au trecut deja cinci zile, impresia post-Eastercon nu s-a şters încă. Azi-noapte am visat că mă plimbam prin Londra şi răspundeam cu un accent britanic perfect întrebărilor unor turişti japonezi. Eheee, mai am pînă acolo…

Londra văzută de sus, la sosire.

Categoric, punctul de vîrf al convenţiei (pentru noi, cel puţin) a fost ziua de duminică. Trei interviuri mari şi late, cu Geoff Ryman, China Miéville şi Neil Gaiman, întîlniri şi schimb de adrese cu Cory Doctorow, Colin Harvey şi Joe Abercrombie… Pe la 7 seara eram deja gata, ca bateriile aparatului meu de fotografiat. Plănuisem un tur pedestru pentru vizionarea Londrei by night, dar oboseala şi frigul ne-au răpus repede şi ne-am întors în Crystal Palace pentru a ne face bagajele şi pentru un ultim Navy Rum la barul de la parterul hotelului Queens.

De vorbă cu Geoff Ryman, despre dragostea sa pentru Cambodgia şi SF-ul cu specific local.

Cu China, după interviu (foto Bogdan Hrib).

Ultima zi la Londra a fost un amestec de fabulos şi ridicol, alergătură şi contemplare, oboseală şi nervi. Am alergat prin ninsoare şi frig de la Victoria Station la Big Ben via Green Park, de la London Eye la Globe Theater, de la Tower Bridge înapoi la Victoria Station…

Victoria Station. Please mind the gap between the train and the platform!

Buckingham Palace văzut din Green Park.

Ten o’clock sharp.

Primăria frumoasă a unui oraş frumos.

Am văzut (pe dinafară, desigur) obiectivele turistice majore, mi-am sunat un prieten din liceu (londonez de Cambridge de mai bine de 5 ani) ca să-l anunţ că peste o lună şi jumătate „ne întîlnim de 20 de ani”, am băut o cafea într-un Café Nero din City, am admirat arhitectura futuristă a primăriei londoneze şi, ca-n toate zilele anterioare, ne-am scos pălăria în faţa preciziei de metronom cu care circulă mijloacele de transport în comun britanice. Punctualitatea germană? Mofturi, my dear! S-o vedeţi pe cea a supuşilor Majestăţii Sale!

The Postal Order. Goodbye and thanks for the fish… and chips!

Ultimul popas înaintea plecării spre aeroport a fost acelaşi ca şi la sosire, The Postal Order, o locantă de cartier cum mi-aş dori şi eu prin preajmă, pentru o ultimă porţie de fish & chips la preţ de happy hour şi o bere Directors. Tren-metrou-metrou-aeroport şi… din motive de aglomeraţie pascală, o întîrziere de aproape două ore a cursei British Airways. Fumătorul din mine a fost adus în pragul disperării de cele aproape 9 ore de privaţiuni cumplite. Primul gest pe pămînt mioritic (unde-am sosit marţi la 1 a.m.) a fost să-mi aprind o ţigară ca să-mi ostoiesc adicţia…

Smart girl, proud daddy!

A doua zi în zori, la volan şi la drum… 11 ore, de la un capăt la altul al ţării pînă în colţul meu de hartă, timp destul pentru a rememora întîmplările şi întîlnirile ultimei săptămîni. La sosire, Ştefana m-a întîmpinat cu „felicitarea” din imaginea de mai sus şi, brusc, mi-au trecut tot spleen-ul şi nostalgia… There’s no place like home!

Eastercon 2008 (3)

Deocamdată, doar cîteva poze, pînă cînd voi şti exact ce anume vor alege cei de la Locus. Scriu de zor la report-ul pe care l-am promis, încercînd să condensez în mai puţin de o mie de cuvinte – într-o engleză cît mai expresivă – o experienţă foarte intensă.

Radisson Edwardian, hotelul în care s-a desfăşurat Eastercon-ul.

Coşmarul meu, cît am stat în Londra: nu se fumează nicăieri!

Un klingon stînd la coadă la bere.

Neil, cu cîteva secunde înainte de-a fi abordat de subsemnatul.

Recunoaşteţi personajul? China Miéville asistînd la decernarea BSFA Awards.

Trek. Mai exact, Bar Trek.

Sesiune de autografe. Vizibili: Geoff Ryman, Tanith Lee, China Miéville, Charles Stross, Neil Gaiman.

Cu Joe Abercrombie (foto: Bogdan Hrib). Nu, nu dormeam.

Bogdan Hrib, editor extraordinaire, pe picior de plecare, în lobby-ul hotelului.

O încercare de cuprindere a Londrei într-o singură imagine: ploaie, Big Ben, un autobuz cu etaj şi o cabină telefonică. Lipseşte doar un bobby.

♣

Şi o concluzie preliminară: nu-mi pare rău c-am fost la Londra, e un oraş teribil de plăcut mentalităţii mele. Dacă Praga e oraşul în care mi-am jurat c-am să-mi petrec pensia, Londra e, în mod cert, oraşul în care mi-aş dori să îmi petrec măcar cîteva luni de viaţă activă.

Eastercon 2008 (1)

Peste cîteva ore voi porni spre Bucureşti, de unde, joi dimineaţă, împreună cu Bogdan Hrib, colegul meu de la Tritonic, vom urca la bordul unui avion al companiei British Airways care ne va depune, cîteva ceasuri mai tîrziu, pe aeroportul londonez Heathrow.

…La Heathrow, acolo unde se va desfăşura, de vineri pînă luni, Orbital / Eastercon 2008, cea mai amplă convenţie britanică de science fiction, axată îndeosebi pe latura scrisă a genurilor F&SF. Sîmbătă vor fi decernate Premiile Asociaţiei Britanice de Science Fiction (BSFA). Pe parcurs vor avea loc diverse dezbateri, un concurs de măşti, sesiuni de autografe şi interviuri etc. Oaspeţii de onoare din acest an vor fi Neil Gaiman, China Miéville, Charles Stross, Tanith Lee şi Rog Peyton. Alături de aceştia, şi-au anunţat participarea nume dintre cele mai sonore ale scenei F&SF mondiale: Dave Langford, Joe Abercrombie, Christopher Priest, Ian McDonald, Cory Doctorow, John Meaney şi mulţi alţi autori, artişti, critici. A, da, era să uit: vine şi Terry Pratchett, se pare!

Mai multe detalii despre Orbital, despre convenţiile Eastercon şi participanţii la acestea puteţi afla aici, pe site-ul oficial al convenţiei. Sper ca, pe parcursul celor patru zile cît vom sta la Londra, să am posibilitatea să relatez mai pe larg despre cele văzute. Pînă atunci, ţineţi-mi pumnii! N-am mai zburat cu avionul de vreo 22 de ani!